Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 556 din 19 septembrie 2017  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32/2015     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 556 din 19 septembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32/2015

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 967 din 6 decembrie 2017

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32/2015, excepţie ridicată de Ion Albu în Dosarul nr. 1.882/307/2011** al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.170D/2016.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Dosarul a avut un prim termen de judecată la data de 27 iunie 2017 când Curtea, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 19 septembrie 2017.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că sunt două probleme ridicate de autorul excepţiei. Astfel, acesta susţine că nu este definită noţiunea de regim vamal şi că nu sunt determinate bunurile care trebuie să fie plasate sub regim vamal. Apreciază că aceste critici nu pot fi primite din perspectiva noţiunii de previzibilitate a legii, deoarece dispoziţiile legale analizate sunt prevăzute în Codul vamal, care preia expres noţiunile utilizate în Codul Vamal Comunitar, acest din urmă act normativ având acelaşi înţeles pe tot teritoriul Uniunii Europene. Dacă ar exista vreo problemă legată de Codul Vamal Comunitar, aceasta ar trebui supusă analizei Curţii de Justiţie de la Luxemburg, şi nu celei a Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia nu se pot determina bunurile care trebuie supuse taxelor vamale, reprezentantul Ministerului Public arată că Tariful Integrat al Uniunii Europene - TARIC conţine reglementări referitoare la sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor şi la taxele vamale aplicabile. Aşa fiind, cu privire la aceste critici, excepţia este inadmisibilă.
    5. De asemenea, autorul excepţiei mai arată că expresia „cunoscând că provin din contrabandă“, aşa cum a fost ea interpretată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32/2015, este imprevizibilă, deoarece există posibilitatea ca, în cazul primirii unei cantităţi de ţigări pentru uz personal, introdusă în ţară pe baza unei declaraţii vamale, să fie considerată infracţiune. Cu privire la această critică, reprezentantul Ministerului Public solicită Curţii să respingă excepţia ca inadmisibilă, întrucât nu pot fi avute în vedere situaţii de fapt care nu au niciun fel de legătură cu cauza. În speţă, autorul excepţiei este cercetat pentru deţinerea unui număr de 2.740 de pachete de ţigări, ceea ce la o medie de un pachet consumat pe zi, i-ar fi ajuns pentru uz personal ceva mai mult de 7 ani şi jumătate. Aceste ţigări puteau proveni fie din infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul vamal, fie dintr-o contravenţie nedeclarată. Se arată că rolul Curţii nu este de a dovedi elemente care trebuie stabilite de organele judiciare.
    6. Presupunând că ar fi examinată situaţia teoretică a unei persoane care întâmplător cumpără o cantitate redusă de ţigări pentru uz personal, apreciază că această situaţie nu ar putea duce la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, deoarece este absolut imposibil de dovedit că acea persoană cunoştea că bunurile provin din contrabandă. Cât priveşte previzibilitatea soluţiei adoptate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32/2015, arată că a mai pus anterior concluzii în faţa instanţei de contencios constituţional cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 138/2016 şi pe care înţelege să le reia. Astfel, există o raţiune a legiuitorului în sensul că, dacă bunurile sunt introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, atunci posibilitatea ca acestea să fie descoperite este destul de mare. În acest caz, legiuitorul consideră că fapta este infracţiune doar dacă bunurile depăşesc o anumită valoare. Dacă bunurile nu se introduc în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, fapta constituie infracţiune - potrivit art. 270 alin. (1) din Codul vamal - în toate cazurile, posibilitatea organelor judiciare de a descoperi această faptă fiind extrem de redusă. Este raţional a asimila acestei situaţii şi cazul în care bunurile circulă în mod liber pe teritoriul naţional sau pe teritoriul Uniunii, pentru că şi în această situaţie există o posibilitate extrem de redusă ca bunurile să fie descoperite. De aceea, este firesc a se aprecia că art. 270 alin. (3) din Codul vamal incriminează contrabanda, indiferent de limita valorică, întrucât posibilitatea descoperirii bunurilor este una extrem de redusă. De asemenea, în situaţia în care o persoană introduce în ţară bunuri săvârşind, de exemplu, o contravenţie nedescoperită, iar ulterior aceeaşi persoană face diverse operaţiuni cu acele bunuri, apreciază că este normal ca acea persoană să fie cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, deoarece în caz contrar i s-ar permite să se prevaleze de însăşi contravenţia comisă. De asemenea, în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32/2015 se arată că în modalitatea în care se pregăteşte contrabanda sau bunurile sunt destinate săvârşirii contrabandei, infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din acelaşi act normativ nu ar putea fi cercetată pentru că organele judiciare trebuie să aştepte să vadă cum sunt scoase bunurile din ţară (adică dacă depăşesc sau nu pragul valoric). Mergând mai departe cu raţionamentul, reprezentantul Ministerului Public arată că situaţia în cazul în care art. 270 alin. (3) din Codul vamal ar presupune un prag valoric echivalează cu o invitaţie la asocierea în vederea săvârşirii de contravenţii.
    7. Face trimitere şi la jurisprudenţa Curţii de la Luxemburg şi care a fost preluată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 11 din 22 aprilie 2015, potrivit căreia „în cazul infracţiunii de contrabandă prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al României, concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând datoria vamală, numai în ipoteza în care acestea au trecut de primul birou vamal situat pe teritoriul vamal comunitar fără să fi fost prezentate în vamă şi transportate spre acest birou vamal“.
    8. Prin urmare, se va dispune atât confiscarea bunurilor respective, cât şi obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor şi a taxei pe valoare adăugată, calculate prin raportarea la valoarea în vamă a bunurilor confiscate în cazul în care bunurile au trecut de primul biroul vamal de pe teritoriul comunităţii.
    9. Dacă bunurile au fost sechestrate în vamă (adică s-a săvârşit doar o tentativă la infracţiunea de contrabandă), se poate dispune doar confiscarea lor. Această soluţie rezultă din jurisprudenţa Curţii de la Luxemburg (a se vedea Hotărârea din 2 aprilie 2009, pronunţată în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz), în care se arată că taxele nu se aplică în cazul în care marfa, deşi neregulat introdusă pe teritoriul comunitar, nu a putut fi comercializată şi, prin urmare, nu a reprezentat o ameninţare, în termeni de concurenţă, pentru mărfurile comunitare.
    10. Rezultă, aşadar, că soluţia adoptată de legiuitorul român în materia contrabandei nu reprezintă altceva decât acordarea unei protecţii sporite, cu mijloacele dreptului penal, liberei circulaţii a bunurilor în interiorul comunităţii europene.
    11. Astfel, dacă bunurile au o valoare mică şi au fost descoperite în vamă, ele se confiscă, nu se plăteşte datoria vamală şi, în limitele pragului valoric de la art. 270 alin. (2) din Codul vamal, fapta nu constituie nici infracţiune, bunurile neconstituind o ameninţare pentru comerţul comunitar.
    12. Dacă bunurile au trecut de primul birou vamal de pe teritoriul comunităţii, ele sunt supuse confiscării, se plăteşte datoria vamală şi fapta constituie infracţiunea de contrabandă asimilată, întrucât ele circulă liber (sunt deţinute/preluate/ transportate/depozitate/vândute) în interiorul comunităţii şi constituie o ameninţare pentru comerţul comunitar.
    13. În concluzie, în subsidiar, solicită Curţii să respingă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    14. Prin Încheierea din 16 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.882/307/2011**, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu referire la sintagma „care trebuie plasate sub un regim vamal“, excepţie ridicată de Ion Albu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări la fond pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzute şi pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
    15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece sintagma „care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia“, nu arată în mod clar destinatarilor legii penale care este conduita sancţionată de legiuitor. Astfel, nici Codul vamal şi nici alte reglementări nu definesc regimul vamal şi nu determină în vreun mod bunurile care trebuie plasate sub un regim vamal. Codul vamal prevede în art. 4 pct. 20 lit. a)-h) care sunt regimurile vamale, respectiv punerea în liberă circulaţie, tranzitul, antrepozitarea vamală, perfecţionarea activă, transformarea sub control vamal, admiterea temporară, perfecţionarea pasivă şi exportul, enumerare care are caracter limitativ. În lipsa unei definiţii a noţiunii de mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, nu este clar dacă mărfurile transportate de călători fac parte din categoria mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal sau excedează acestei categorii. În sensul celor de mai sus, în art. 67 lit. a) şi b) din Codul vamal se face distincţie între mărfurile transportate de călători şi mărfurile plasate sub un regim vamal.
    16. În ceea ce priveşte regimul vamal al punerii în liberă circulaţie, art. 101 alin. (1) din Codul vamal prevede că punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri româneşti, iar potrivit art. 611 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, pentru bunurile care nu sunt supuse taxelor vamale, liberul de vamă se acordă în mod verbal.
    17. De asemenea, nici noţiunea de „contrabandă“ nu este suficient de clară, iar această situaţie face ca norma de incriminare să fie lipsită de previzibilitate. Astfel, noţiunea de contrabandă are două înţelesuri, unul juridic, definit de dispoziţiile art. 270 alin. (1) şi (2) din Codul vamal, şi altul colocvial, definit în dicţionare explicative, al cărui conţinut este relativ incert, folosit în vorbirea comună cu sensul atribuit al unor bunuri sau mărfuri pentru a arăta o provenienţă dubioasă, clandestină sau ilicită a acestora ori faptul că bunurile au fost trecute peste graniţă prin sustragerea de la plata taxelor vamale.
    18. Mai arată că în practica instanţelor de judecată s-au conturat două modalităţi diferite de interpretare cu privire la sensul noţiunii de contrabandă. Într-o interpretare s-a susţinut că sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă“ se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi (2) din Codul vamal, iar, într-o altă interpretare, s-a susţinut că sintagma nu se raportează la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi (2) din Codul vamal, ci la noţiunea de contrabandă în sens larg şi care în accepţiunea generală are semnificaţia trecerii peste graniţă a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale. Acest ultim punct de vedere a fost însuşit şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32/2015.
    19. Aşa fiind, susţine autorul excepţiei, această interpretare este contrară dispoziţiilor constituţionale menţionate, iar acceptarea împrejurării că, în cazul definiţiei infracţiunii asimilate celei de contrabandă, noţiunii de „contrabandă“ i se atribuie un alt înţeles decât cel legal şi consacrat expres în primele alineate ale art. 270 din Codul vamal, înseamnă acceptarea unei reglementări neprevizibile, care generează un climat de insecuritate juridică, conţinutul infracţiunii fiind supus arbitrarului organelor judiciare.
    20. Judecătoria Sighetu Marmaţiei apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, sintagma „bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub regim vamal“ face trimitere la infracţiunea de contrabandă, astfel cum este descrisă în alin. (1) şi (2) din art. 270 din Legea nr. 86/2006, şi vizează bunurile sau mărfurile introduse sau scoase din ţară, prin orice mijloace care, în ipoteza prevăzută de alin. (1), se referă la modalitatea de săvârşire a infracţiunii de contrabandă în orice alte locuri decât birourile vamale din punctele de trecere a frontierei ori birourile vamale din interiorul ţării, iar în ipoteza prevăzută de alin. (2) şi (3) se referă la săvârşirea infracţiunii de contrabandă prin locurile stabilite pentru controlul vamal la intrarea/ieşirea din ţară sau în interiorul ţării, adică în locurile în care mărfurile sunt supuse supravegherii autorităţilor vamale şi unde se aplică regulile regimului vamal. Diferenţierea pe care legiuitorul o consacră în textele de lege precizate nu este lipsită de previzibilitate, ci constituie doar modalităţi alternative de săvârşire ale aceleiaşi infracţiuni şi pentru care legiuitorul a prevăzut aceleaşi limite de pedeapsă.
    21. Aşa fiind, atât contrabanda în varianta-tip, cât şi varianta în cazul infracţiunii asimilate incriminează modalităţi specifice de sustragere de la plata taxelor ce decurg din nerespectarea regimului vamal.
    22. Prin urmare, sintagma „bunuri sau mărfuri care trebuie supuse unui regim vamal“ din norma de incriminare a infracţiunii asimilate contrabandei, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, corespunde rigorilor constituţionale şi convenţionale privind previzibilitatea, precum şi principiilor respectării legilor şi legalităţii incriminării.
    23. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    24. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, face trimitere la opinia exprimată cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 138 din 10 martie 2016.
    25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu referire la sintagma „care trebuie plasate sub un regim vamal“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin art. IX pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010. Ţinând seama de aceste prevederi, precum şi de critica formulată de autorul excepţiei, Curtea constată că acesta este nemulţumit de dispoziţiile legale criticate, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32 din 11 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2016. Aşa fiind, împrejurarea că printr-o decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii sau pentru dezlegarea unei chestiuni de drept se dă unui text legal o anumită interpretare nu este de natură a fi convertită într-un fine de neprimire care să oblige Curtea ca, în pofida rolului său de garant al supremaţiei Legii fundamentale, să nu mai analizeze textul în cauză în interpretarea dată de instanţa supremă, Constituţia reprezentând cadrul şi măsura în care legiuitorul şi celelalte autorităţi pot acţiona (a se vedea Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 din Codul de procedură penală în interpretarea dată prin Decizia nr. LX/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011, şi Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011). În concluzie, spre deosebire de jurisprudenţa existentă, prin care Curtea Constituţională a respins ca inadmisibile excepţii de neconstituţionalitate identice referitoare la art. 270 alin. (3) din Codul vamal, în prezent textul a primit o interpretare unitară prin Decizia nr. 32/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, motiv pentru care criticile autorului nu mai pot fi considerate ca vizând modul de interpretare şi aplicare al dispoziţiilor legale contestate. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut: „Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.“
    28. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei.
    29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 270 din Legea nr. 86/2006 reglementează cu privire la infracţiunea de contrabandă şi vizează bunuri introduse sau scoase din ţară „prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal“, bunuri de o anumită valoare introduse sau scoase din ţară „prin locurile stabilite pentru controlul vamal“ şi bunuri colectate, deţinute, produse, transportate, preluate, depozitate, predate, desfăcute ori vândute „care trebuie plasate sub regim vamal“, cunoscând că provin din „contrabandă“ sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
    30. Autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Codul vamal susţinând, pe de o parte, că sintagma „care trebuie plasate sub regim vamal“ nu arată în mod clar destinatarilor legii penale care este conduita sancţionată de legiuitor şi, pe de altă parte, că noţiunea de „contrabandă“ astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, este, prin raportare la primele două alineate ale art. 270 din Codul vamal, lipsită de previzibilitate.
    31. Cu privire la aceste critici, Curtea constată că, potrivit art. 4 pct. 19 lit. a) din Codul vamal, prin destinaţie vamală a mărfurilor se înţelege, printre altele, „plasarea mărfurilor sub un regim vamal“, iar potrivit art. 4 pct. 20 din acelaşi act normativ, prin regim vamal se înţelege punerea în liberă circulaţie, tranzitul, antrepozitarea vamală, perfecţionarea activă, transformarea sub control vamal, admiterea temporară, perfecţionarea pasivă şi exportul, Codul vamal reglementând în detaliu cu privire la toate aceste regimuri vamale.
    32. De asemenea, Curtea mai constată că toate aceste dispoziţii nu reprezintă altceva decât o reflectare a Codului Vamal Comunitar, care conţine aceleaşi prevederi în art. 4 pct. 15 şi 16 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel cum au fost preluate în art. 5 pct. 16 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 269L din data de 10 octombrie 2013, prevederi care trebuie să aibă acelaşi înţeles în tot spaţiul Uniunii Europene. În acest sens, Tariful Integrat al Uniunii Europene (TARIC), stabilit în baza art. 2 din Regulamentul Consiliului nr. 2.658/87/CE din 2 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, cuprinde dispoziţiile referitoare la domeniul vamal, conţinute în legislaţia specifică privitoare la: Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor (S.A.); Nomenclatura combinată (N.C.); taxe vamale aplicabile; suspendări de taxe vamale; contingente tarifare; regimul tarifar preferenţial (inclusiv pe bază de contingente tarifare preferenţiale); preferinţe tarifare (inclusiv cote şi plafoane tarifare); sistemul generalizat de preferinţe vamale (SGP) aplicabil ţărilor în curs de dezvoltare; taxe antidumping sau compensatorii (antisubvenţie); prohibiţii la import şi la export; restricţii la import şi la export; coduri adiţionale; supravegherea importurilor; supravegherea exportului; restituţii la export; referiri la reglementările care au introdus o măsură tarifară sau netarifară; alte măsuri tarifare şi netarifare aplicabile în procesul de vămuire a mărfurilor.
    33. Aşa fiind, Curtea constată că înţelesul sintagmei „care trebuie plasate sub regim vamal“ este suficient de clar stabilit în dispoziţiile legale referitoare la regimurile vamale cuprinse în art. 107 şi următoarele, art. 113 şi următoarele, art. 119 şi următoarele, art. 134 şi următoarele, art. 150 şi următoarele, art. 157 şi următoarele, art. 165 şi următoarele şi art. 181 şi următoarele din Codul vamal, neputând fi pusă în discuţie vreo nelămurire cu privire la înţelesul acestora. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.
    34. În ceea ce priveşte critica referitoare la noţiunea de „contrabandă“, astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, Curtea constată că legiuitorul a incriminat infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Codul vamal, în vederea prevenirii şi combaterii concurenţei neloiale faţă de producătorii Uniunii Europene, dar şi în vederea preîntâmpinării pierderilor veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase care pun în pericol atât resursele statelor membre, cât şi pe cele proprii ale Uniunii Europene. În acest sens, în alin. (1) al textului mai sus menţionat s-a incriminat fapta de introducere sau de scoatere din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Totodată, în alin. (2) legiuitorul a prevăzut o limită valorică de la care fapta săvârşită pentru prima dată în decursul unui an este infracţiune. Ceea ce se situează sub nivelul valoric prevăzut de alin. (2) lit. a) al art. 270 din Codul vamal corespunde reglementării prevăzute în art. 653 alin. (1) lit. a) cu referire la alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 15 iunie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul în care fapta de sustragere de la controlul vamal se săvârşeşte de două ori în decursul unui an, corespunzător incriminării din alin. (2) lit. b) al art. 270 din Codul vamal, făptuitorul nu mai beneficiază de un prag valoric de la care fapta să fie infracţiune, astfel că, prin voinţa legiuitorului, fapta este infracţiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor sau mărfurilor, această incriminare neavând corespondent în reglementarea contravenţională. În acelaşi mod, fapta de „înstrăinare sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal“, reglementată în alin. (2) lit. c) al art. 270 din Codul vamal, este infracţiune indiferent de valoarea bunurilor sau a mărfurilor înstrăinate, întrucât nici această incriminare nu are corespondent în reglementarea contravenţională.
    35. Prin Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2016, paragrafele 29 şi 30, şi Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, paragrafele 20 şi 21, Curtea Constituţională a statuat că, potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal, se asimilează infracţiunii de contrabandă o serie de acţiuni/operaţiuni, enumerate în mod limitativ (colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea şi vânzarea), ce au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiţionat de cunoaşterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârşirii contrabandei. Aşadar, din conţinutul incriminării rezultă că această infracţiune, prin voinţa legiuitorului, este „asimilată“ infracţiunii de contrabandă, legiuitorul folosind procedura normei incomplete pentru a-i întregi conţinutul, făcând, în acest sens, trimitere la pedeapsa prevăzută la alin. (1) al art. 270 din Codul vamal. În acest context, Curtea a observat că, stabilind o pedeapsă corespunzătoare incriminării din alin. (1) al art. 270 din Codul vamal, legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiaşi articol acelaşi pericol social generic, deşi această din urmă infracţiune este doar „asimilată“, derivată, corelativă.
    36. Aşa fiind, în ipoteza infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancţionare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reţinute în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfăşoară operaţiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool şi băuturi alcoolice şi tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat şi a diminuării evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii şi controlului vamal al activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Aşa încât, prin adoptarea şi menţinerea în fondul legislativ activ a acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancţionator specific.
    37. Distinct de aceste argumente care îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, Curtea Constituţională constată că prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pronunţându-se asupra unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a stabilit că „noţiunea de «contrabandă» utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia“. Drept urmare, instanţa supremă a statuat că „noţiunea de «contrabandă» utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma «cunoscând că acestea provin din contrabandă», priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal“.
    38. Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile legale ale art. 270 alin. (3) din Codul vamal, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32 din 11 decembrie 2015, sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.
    39. Astfel, ca şi în cazul infracţiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, conţinutul normativ al infracţiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din aceeaşi lege se referă la sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia. Aşa fiind, obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
    40. Aceasta, întrucât în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în Hotărârea din 2 aprilie 2009, pronunţată în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, paragrafele 31, 32, noţiunea de „contrabandă“ este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar, pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunităţii. De asemenea, prin Hotărârea din 29 aprilie 2010, pronunţată în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsterie, paragraful 48, s-a statuat că noţiunea de contrabandă este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menţionat, fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv.
    41. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, că atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, fapta reprezintă o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite, cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos.
    42. Aşa fiind, urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal şi pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracţiunea asimilată în discuţie fiind o infracţiune de pericol, şi nu de rezultat. Aşadar, se consideră că infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) şi de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal fie să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora, fie să fie destinate săvârşirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.
    43. De esenţa infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este împrejurarea că făptuitorul a ştiut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în ţară sau sunt menite a fi scoase din ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică a cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal.
    44. În concluzie, înţelesul noţiunii de „contrabandă“, astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, este clar şi neechivoc, şi anume faptul că aceasta vizează orice introducere sau scoatere ilicită din ţară a bunurilor care trebuie supuse unui regim vamal, indiferent de valoarea acestora, adică indiferent că provin din săvârşirea unei contravenţii sau a unei infracţiuni.
    45. În plus, analizând actele depuse la dosar, Curtea constată că autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, constând în aceea că a luat legătura cu un alt coinculpat despre care ştia că deţine şi comercializează ţigări de provenienţă ucraineană introduse ilegal în ţară şi a cumpărat de la acesta 2.740 pachete de ţigări marca „Viceroy“ cu timbru ucrainean pe care, le-a încărcat în autoturism. La scurt timp au fost surprinşi de către organele de poliţie şi conduşi la Sectorul Poliţiei de Frontieră Sarasău.
    46. Potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 11 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cantităţile destinate uzului personal reprezintă cantităţile care sunt destinate folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial ori pentru cadouri, fără a fi utilizate în scopul revânzării, sens în care, pentru produsele din tutun, cantităţile destinate uzului personal pentru o persoană într-un interval de 24 de ore sunt limitate la două pachete ţigarete/călător/zi.
    47. De asemenea, Curtea mai reţine că produsele din tutun prelucrat sunt asimilate, potrivit art. 266 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, produselor accizabile şi au un regim fiscal diferit, fiind supuse, în acord cu art. 338 lit. b) din acelaşi cod, regimului accizelor la momentul importului acestora pe teritoriul Uniunii Europene. De aceea, potrivit art. 612 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, „Persoanele fizice pot introduce sau scoate din ţară mărfuri fără caracter comercial, în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.“
    48. Aşa fiind, faptele de colectare, deţinere, producere, transport, preluare, depozitare, desfacere şi vânzare a unor cantităţi care depăşesc limitele mai sus arătate intră în sfera ilicitului penal, fiind reglementate prin norme fără echivoc, care nu sunt de natură a afecta principiul legalităţii pedepsei, întrucât pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este stabilită în acord cu exigenţele constituţionale ale art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală „în condiţiile şi în temeiul legii“, respectiv în condiţiile art. 270 alin. (1) din acelaşi act normativ, iar înţelesul statuat prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32 din 11 decembrie 2015 este clar şi deplin justificat în considerentele acesteia.
    49. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Albu în Dosarul nr. 1.882/307/2011** al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi constată că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32/2015 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 19 septembrie 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Afrodita Laura Tutunaru


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice