Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Grup Transport Feroviar - S.A. din Bucureşti, prin administrator special Ştefan Movilă, în Dosarul nr. 16.640/3/2013/a50 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.378D/2022. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoare, domnul consilier juridic Daniel Gheorghe, cu împuternicire depusă la dosar. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, cât timp acestea menţionează în mod expres că orice contestaţie împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar se soluţionează într-un cadru procesual format din contestator, administrator judiciar şi comitetul creditorilor, fiind astfel contrar dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie, întrucât nu oferă debitoarei dreptul de a se apăra. Se arată că administratorul special cu drept de reprezentare este cel care ordonează plăţile, care conduce activitatea debitoarei sub supravegherea administratorului judiciar şi indică în acest sens textele de lege ce reglementează rolul acestuia în procedură. De asemenea, se susţine că, în cazul în care ar exista un conflict între administratorul special şi administratorul judiciar al debitoarei, aşa cum este cazul în speţă, atunci drepturile debitoarei ar putea fi afectate. Se susţine că textul criticat nu reprezintă adevărata voinţă a legiuitorului român, care, în opinia sa, ar fi aceea ca, în materia insolvenţei, debitoarea să fie reprezentată şi de administratorul special, atâta vreme cât acesta are drept de reprezentare. Prin urmare, luând în considerare motivele expuse anterior, precum şi pe cele cuprinse în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, reprezentantul autoarei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că, în realitate, autoarea doreşte interpretarea şi modificarea textului de lege criticat, ceea ce excedează controlului realizat de Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Referitor la existenţa unei jurisprudenţe neunitare în materie, Ministerul Public arată că legiuitorul a reglementat mecanisme specifice de unificare a practicii judiciare, pe calea recursului în interesul legii, precum şi prin intermediul dezlegărilor unor chestiuni de drept de către completul specializat din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, acesta susţine că exercitarea dreptului de către titularul autorului din speţă nu poate avea un alt efect decât cel prestabilit de legiuitor. Prin urmare, textul criticat în cauză respectă atât exigenţele constituţionale, cât şi pe cele ale art. 6 paragraful (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 484 din 3 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 16.640/3/2013/a50, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către Societatea Grup Transport Feroviar - S.A. din Bucureşti, prin administrator special Ştefan Movilă, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de apel formulate împotriva sentinţei prin care a fost respinsă contestaţia unuia dintre creditorii debitoarei. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că interpretarea prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 de către instanţele de judecată în sensul că administratorul special nu are calitate procesuală activă în cadrul judecării contestaţiei împotriva măsurilor luate de către administratorul judiciar afectează dreptul la apărare al autoarei, întrucât administratorul special este cel care conduce activitatea autoarei şi care cunoaşte cel mai bine contextul de fapt în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. Aceasta apreciază că prevederile criticate încalcă şi accesul liber la justiţie atâta vreme cât nu permit citarea administratorului special în procedura soluţionării contestaţiei împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar. Se susţine că aceste prevederi au eliminat dreptul administratorului special de a se putea adresa instanţei de judecată cu o contestaţie împotriva măsurilor nelegale dispuse de administratorul judiciar. 7. De asemenea, autoarea excepţiei mai arată că practica instanţelor de judecată nu este una unitară în ceea ce priveşte cadrul procesual în care se soluţionează contestaţia împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar, enumerând în acest sens diverse decizii ale instanţelor de judecată. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, Guvernul apreciază că administratorul special are calitate procesuală activă cu privire la contestaţiile împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar şi va fi citat în procedură, având în vedere calitatea sa de contestator. Însă administratorul special nu va fi citat în dosarele asociate având ca obiect o contestaţie formulată în baza art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 dacă nu are calitatea de contestator. Prin urmare, Guvernul apreciază că prin această reglementare sunt respectate toate principiile constituţionale pretins a fi încălcate, respectiv accesul liber la justiţie, economia şi integrarea în Uniunea Europeană. Criticile aduse de autoarea excepţiei par a fi de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, prerogativă ce aparţine instanţelor judecătoreşti, nu Curţii Constituţionale. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere transmis de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Însă, din motivarea cererii de sesizare a Curţii şi concluziile reprezentantului autoarei excepţiei, Curtea observă că sunt criticate doar prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. În consecinţă, urmează a fi reţinute ca obiect al excepţiei doar dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006. 14. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, ţinând cont de prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate. Textul criticat are următorul conţinut: „Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 5 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate“. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia, ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 6 par. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 85/2006 reglementează rapoartele lunare pe care administratorul judiciar le întocmeşte şi în cadrul cărora prezintă modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile, măsurile pe care acesta le-a luat, precum şi cheltuielile efectuate. Legiuitorul a prevăzut că aceste rapoarte de activitate pot fi contestate de către administratorul special al debitorului persoană juridică, de oricare dintre creditori, precum şi de orice persoană interesată [art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006]. Cât priveşte cadrul procesual în care se judecă o eventuală contestaţie, legiuitorul a prevăzut că urmează a fi citat contestatorul, administratorul judiciar, precum şi comitetul creditorilor [art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006]. 17. Potrivit prevederilor art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, care, pe perioada cât debitorul are drept de administrare, este împuternicit să facă acte de administrare în numele şi pe seama debitorului. Drepturile administratorului special de reprezentare a debitorului sunt limitate la participarea sa în calitate de reprezentant al debitorului la judecarea acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase, a constituirilor ori a transferurilor frauduloase de drepturi patrimoniale către terţi, a acţiunilor având ca obiect repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi la formularea de contestaţii în cadrul procedurii, atunci când Legea nr. 85/2006 prevede această posibilitate [art. 18 alin. (2) din Legea nr. 85/2006]. 18. Analizând conformitatea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006, care stabilesc rolul şi atribuţiile administratorului special din perspectiva accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, Curtea Constituţională a constatat că textele de lege criticate nu aduc vreo îngrădire modului în care o societate îşi poate susţine şi apăra drepturile sale în justiţie. Chiar şi înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, voinţa unei societăţi comerciale se manifestă prin intermediul unui reprezentant. Acest lucru este deplin justificat de faptul că societatea este un subiect de drept distinct de asociaţii care o constituie. Deschiderea procedurii insolvenţei şi obiectul specific al acesteia au justificat adoptarea de către legiuitor a unor norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, fără ca aceasta să aibă semnificaţia încălcării drepturilor constituţionale de care se pot bucura părţile în cadrul unui proces echitabil. De asemenea, situaţia deosebită în care se află debitorul după deschiderea procedurii a justificat restrângerea exerciţiului unor drepturi, în vederea îndeplinirii scopului prevăzut de art. 2 din Legea nr. 85/2006, constând în instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Raportat la modul specific în care se poate manifesta în general voinţa societăţii, Curtea, prin Decizia nr. 232 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 8 aprilie 2009, şi prin Decizia nr. 1.097 din 22 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, a constatat că art. 18 din Legea nr. 85/2006 nu aduce nicio atingere dreptului acesteia de a-şi apăra drepturile şi interesele sau dreptului de proprietate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată (a se vedea Decizia nr. 792 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 12 aprilie 2017, paragraful 38). 19. În acest cadru legislativ şi ţinând cont de jurisprudenţa sa amintită anterior, Curtea va analiza dacă, în cauza dedusă controlului, textele legale criticate sunt conforme cu normele constituţionale invocate de autoare. 20. Referitor la pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie prevăzut de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din perspectiva unei presupuse imposibilităţi de a contesta măsurile luate de administratorul judiciar şi de a fi citat la judecarea unei astfel de contestaţii, Curtea constată că nu există nicio încălcare a drepturilor anterior menţionate, întrucât legiuitorul a prevăzut expres posibilitatea debitoarei, prin administrator special, de a contesta raportul în care se prezintă măsurile luate de administratorul judiciar. Aşadar, în cazul în care administratorul special al debitoarei consideră ca fiind nelegale măsurile dispuse de administratorul judiciar în cadrul procedurii, acesta are posibilitatea de a sesiza judecătorul-sindic şi de a supune atenţiei acestuia neregulile constatate. 21. În cazul în care administratorul special al debitoarei formulează contestaţie împotriva raportului în care sunt prezentate măsurile luate de administratorul judiciar, administratorul special va fi citat la judecarea contestaţiei în camera de consiliu. Prin urmare, singura ipoteză în care administratorul special al debitoarei nu este citat la judecarea unei eventuale contestaţii împotriva unor măsuri luate de administratorul judiciar este aceea în care alţi subiecţi procesuali contestă măsurile luate în cadrul procedurii. 22. Faptul că legiuitorul a optat ca, în cazul în care debitoarea, prin administratorul său special, nu formulează contestaţie, acesta să nu mai fie citat, urmând să fie citat doar administratorul judiciar al debitoarei, nu aduce atingere accesului liber la justiţie prevăzut de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere atribuţiile şi competenţele administratorului judiciar în cadrul procedurii insolvenţei. Aşa cum a reţinut Curtea în Decizia nr. 726 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziţie şi o situaţie deosebite faţă de toate părţile şi faţă de toţi ceilalţi participanţi la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanţi la procedură, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ. Prin urmare, administratorul judiciar şi administratorul special nu se află pe aceeaşi poziţie, astfel încât administratorul special, în calitatea sa de reprezentant al acţionarilor/asociaţilor debitorului, nu ar putea pretinde aceleaşi garanţii procesuale ca administratorul judiciar, configurarea acestora fiind o opţiune a legiuitorului, care respectă exigenţele constituţionale. 23. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecată şi normele de procedură judiciară. Cu privire la aceste aspecte, în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 55 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011), Curtea a statuat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite. O situaţie deosebită o reprezintă şi starea de insolvenţă cauzată de culpa debitorului şi care, sub imperiul celerităţii specifice soluţionării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia. 24. În acelaşi sens a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, paragraful 36, reţinând că accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus anumitor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. 25. Referitor la critica autoarei în sensul că este încălcat dreptul la apărare al debitoarei, întrucât administratorul special nu este citat la soluţionarea unei contestaţii împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar în toate cazurile, aceasta este de asemenea, neîntemeiată. Faptul că legiuitorul nu a prevăzut citarea obligatorie şi a administratorului special nu o împiedică pe debitoarea persoană juridică să participe la proces prin administratorul judiciar, să propună probe, să formuleze cereri şi să întreprindă toate demersurile necesare pentru apărarea intereselor sale. 26. În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale autoarei, instanţa constituţională constată că acestea excedează competenţei Curţii, fiind aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14), instanţele judecătoreşti au competenţa exclusivă de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi aplicarea legii. 27. Nu în ultimul rând, Curtea reţine că susţinerea generală a autoarei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 135 şi 148 din Constituţie nu poate fi primită deoarece aceasta nu motivează în ce anume constă pretinsa contrarietate a reglementărilor criticate cu normele de referinţă invocate. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Grup Transport Feroviar - S.A. din Bucureşti, prin administrator special Ştefan Movilă, în Dosarul nr. 16.640/3/2013/a50 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Făşie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
