Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 551 din 29 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2, ale art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi a Legii nr. 55/2020, în ansamblul ei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 551 din 29 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2, ale art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi a Legii nr. 55/2020, în ansamblul ei

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 546 din 13 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2 şi ale art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepţie ridicată de Cătălin Dinulescu în Dosarul nr. 25.310/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.173D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.545D/2021, nr. 2.658D/2021 şi nr. 3.814D/2021, având obiect similar al excepţiilor de neconstituţionalitate, excepţii ridicate de Cătălin Dinulescu în Dosarul nr. 27.990/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, precum şi de către Paul Iudean şi Alin-Dorin Ionaşcă în dosarele nr. 2.463/190/2021 şi nr. 2.065/190/2021 ale Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.545D/2021, nr. 2.658D/2021 şi nr. 3.814D/2021 la Dosarul nr. 2.173D/2021. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.545D/2021, nr. 2.658D/2021 şi nr. 3.814D/2021 la Dosarul nr. 2.173D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dispoziţiile criticate au mai fost analizate de Curtea Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr. 342 din 26 mai 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 16 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 25.310/302/2020, precum şi prin Sentinţa civilă nr. 5.261 din 14 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 27.990/302/2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2 şi ale art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi, respectiv, a dispoziţiilor art. 1, 2 şi ale art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020, precum şi a Legii nr. 55/2020, în ansamblul său. Excepţiile au fost ridicate de Cătălin Dinulescu în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Legea nr. 55/2020 şi constituie obiectul dosarelor Curţii nr. 2.173D/2021 şi nr. 2.658D/2021.
    8. Prin încheierile din 13 iulie 2021 şi 25 noiembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 2.463/190/2021 şi nr. 2.065/190/2021, Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Excepţiile au fost ridicate de Paul Iudean şi Alin-Dorin Ionaşcă în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Legea nr. 55/2020 şi constituie obiectul dosarelor Curţii nr. 2.545D/2021 şi nr. 3.814D/2021.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că libertatea de circulaţie prevăzută de art. 25 din Constituţie nu poate fi îngrădită decât în baza stării de urgenţă, instaurată potrivit procedurii reglementate în art. 93 din Constituţie. Libertatea de circulaţie, ocrotită de acest text constituţional, dar şi de art. 3 alin. (2) din Tratatul Uniunii Europene şi art. 21 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, poate fi restrânsă, dar numai în condiţiile în care sunt realizate studii care să facă dovada că această restrângere este şi eficientă, respectiv să prezinte dovezile ştiinţifice că în intervalul orar 22:00-5:00, în care s-a dispus interzicerea circulaţiei, sunt înregistrate cele mai multe infectări cu virusul Sars-Cov-2. Având în vedere totalitatea normelor impuse de către autorităţi, respectiv restricţionarea funcţionării localurilor cu publicul începând cu ora 21:00 şi restrângerea capacităţii acestora în funcţie de rata de infectare din zona în care acestea activează după această oră, orice persoană care este în afara locuinţei ar putea, în cel mai bun caz, să încerce să scape de stresul psihic creat de toată această situaţie.
    10. Sunt evocate considerentele de la paragraful 67 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 457 din 25 iunie 2020, potrivit cărora chiar şi în stare de urgenţă publică principiul fundamental al statului de drept trebuie să prevaleze. Autorii precizează că restrângerile libertăţii de circulaţie şi amenzile contravenţionale nu pot fi realizate, respectiv impuse, decât în cadrul regimului stării de urgenţă sau al stării de asediu, şi nu în temeiul stării de alertă. În ceea ce priveşte starea de alertă, potrivit Legii nr. 55/2020, aceasta este declarată şi prelungită de Guvern, iar în cazul stării de urgenţă şi al stării de asediu, potrivit art. 93 din Constituţie, Preşedintele şi Parlamentul au rolul decizional. Din cauza instituirii acestui regim distinct al stării de alertă, în care Guvernului îi revine puterea de a o declara şi prelungi, Parlamentul nu poate controla modul de exercitare a acestei puteri, fiind blocat de principiul separaţiei puterilor în stat. Or, conchid autorii, un asemenea mecanism este contrar prevederilor art. 93 din Constituţie, regimul stării de alertă reprezentând un mecanism de substituire a regimului stării de urgenţă/asediu, singurul în limitele cărora ar fi trebuit să fie luate măsurile pe care le poate lua Guvernul în stare de alertă. Prin instituirea mecanismului stării de alertă statul de drept devine iluzoriu, întrucât Guvernul are posibilitatea de a prelungi la nesfârşit starea de alertă şi, implicit, de a menţine sau de a institui noi restricţii contrare Constituţiei.
    11. Prevederile art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 încalcă standardele constituţionale de claritate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie deoarece, pe de o parte, marja între 500 şi 2.500 lei în care poate fi aplicată amenda este foarte mare, iar, pe de altă parte, acordă o putere discreţionară agenţilor de constatare, în sensul că aceştia pot aplica amenzi în cuantum diferit pentru aceleaşi fapte. Deoarece nu sunt arătate criterii obiective de care să se ţină seama la stabilirea cuantumului amenzii, persoanele sancţionate au formulat foarte multe plângeri în faţa instanţelor. Fapta sancţionată contravenţional - părăsirea locuinţei în intervalul orar 22:00-5:00 - este definită într-o manieră ambiguă, născându-se, astfel, posibilitatea ca agentul constatator să îşi exercite abuziv prerogativele.
    12. Normele criticate sunt discriminatorii pentru că nu acordă persoanei amendate dreptul prevăzut în art. 16 alin. (1) teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, de a se achita jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile.
    13. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.
    14. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispoziţiile art. 1, 2, ale art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, precum şi ale Legii nr. 55/2020, în ansamblul ei. Dispoziţiile de lege criticate în mod punctual au următoarea redactare:
    - Art. 1
    "(1) Prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condiţiile legii, în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare şi, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viaţă, la integritate fizică şi la ocrotirea sănătăţii, inclusiv prin restrângerea exerciţiului altor drepturi şi libertăţi fundamentale.
(2) Măsurile restrictive de drepturi prevăzute în prezenta lege, precum şi, după caz, cele de renunţare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalităţii de tratament juridic pentru situaţii identice sau comparabile."

    – Art. 2: „Starea de alertă reprezintă răspunsul la o situaţie de urgenţă de amploare şi intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporţionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia şi necesare pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor iminente la adresa vieţii, sănătăţii persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale şi culturale importante ori a proprietăţii.“;
    – Art. 5 alin. (3) lit. b): „(3) Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt: (...) b) restrângerea sau interzicerea circulaţiei persoanelor şi vehiculelor în locurile şi, după caz, în intervalele orare stabilite“;
    – Art. 65 lit. m): „Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: (...) m) circulaţia persoanelor, pietonală sau cu vehicule, în locurile şi, după caz, în intervalele orare în care aceasta a fost interzisă sau restrânsă potrivit art. 5 alin. (3) lit. b);“;
    – Art. 66 lit. a): „Contravenţiile prevăzute la art. 65 se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravenţiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) şi ş);“.

    18. În motivarea excepţiei, autorii arată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) şi art. 16, 25 şi 93.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aspectele criticate în privinţa prevederilor art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 sunt similare cu cele aduse acestora şi soluţionate prin Decizia Curţii nr. 342 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 1 septembrie 2022, paragrafele 32-35. Astfel, Curtea a statuat că ansamblul de condiţii în care sunt săvârşite contravenţiile menţionate mai sus pot determina ca faptele să prezinte un pericol social mai scăzut sau, din contră, mai pronunţat, de natură să le califice drept infracţiuni, sancţionate potrivit normelor penale. În acest sens, dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 55/2020 prevăd următoarele: „Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă (...).“ Dispoziţiile legale criticate, care stabilesc un minim şi un maxim al amenzii aplicabile contravenţiilor descrise în art. 65 din Legea nr. 55/2020, au în vedere toate aceste aspecte, circumscriindu-se condiţiilor generale de reglementare a sancţiunilor contravenţionale, aşa cum reiese din prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Astfel, după ce va constata existenţa faptei ce constituie contravenţie, aplicând dispoziţiile art. 21 alin. (3) din ordonanţa mai sus menţionată, agentul constatator va avea posibilitatea să stabilească sancţiunea amenzii, ţinând seama de limitele prevăzute de actul normativ, caracterul proporţional al sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, în funcţie de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Curtea a reamintit că aplicarea proporţională a sancţiunii contravenţionale trebuie să vizeze atât sancţiunea principală, cât şi sancţiunile complementare, iar o astfel de obligaţie aparţine atât organului constatator, cât şi instanţei de judecată sesizate cu o plângere contravenţională. Acest principiu are o dublă valenţă, întrucât impune obligaţii atât în sarcina legiuitorului (individualizarea legală a faptei contravenţionale, stabilirea limitelor şi a criteriilor legale de individualizare a sancţiunii: gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului), cât şi în sarcina organelor de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor corespunzătoare şi a instanţelor judecătoreşti (individualizarea administrativă/judiciară a faptei contravenţionale şi aplicarea sancţiunii concrete, cu respectarea criteriilor legale de individualizare).
    20. Curtea a conchis că, în realitate, prin modul de redactare, dispoziţiile art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 dau expresie principiului individualizării sancţiunilor contravenţionale, care asigură o aplicare flexibilă şi proporţională a normei legale în raport cu fapta contravenţională săvârşită.
    21. De asemenea, critica referitoare la pretinsa lipsă de corelare cu art. 16 alin. (1) teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, de a se achita jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile, a fost soluţionată prin decizia antereferită, paragraful 37. Curtea a statuat că reglementarea diferită criticată constituie obiectul art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit căruia „Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravenţiile prevăzute de lege.“ Curtea a observat, însă, că acest text de lege nu a fost invocat, criticat şi nici nu a fost menţionat ca fiind obiect al acestei excepţii în actele de sesizare ale Curţii Constituţionale, astfel că nu poate fi supus controlului de constituţionalitate.
    22. În ceea ce priveşte criticile autorilor care, în esenţă, vizează împrejurarea că măsurile restrictive privind exercitarea drepturilor fundamentale pot fi dispuse exclusiv în cadrul stării de urgenţă reglementate de art. 93 din Constituţie, şi nu al stării de alertă, se observă că acestea sunt similare cu cele formulate şi de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate soluţionate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 78 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 20 iunie 2022.
    23. În această decizie, la paragrafele 18-21, Curtea Constituţională a răspuns acestor critici, arătând că, potrivit art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, „Starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii: a) existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale; b) iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.“ Potrivit art. 4 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, „Pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale poate fi restrâns, cu excepţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale prevăzute la art. 3^2, numai în măsura în care situaţia o cere şi cu respectarea art. 53 din Constituţia României, republicată.“ Curtea a arătat că prevederile art. 93 din Constituţie stabilesc că Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale, solicitând Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
    24. Curtea a statuat că art. 53 alin. (1) din Constituţie prevede posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi dacă se impune pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. O astfel de restrângere poate fi dispusă prin lege, numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără să aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. Posibilitatea stabilirii prin lege a unor astfel de restrângeri este prevăzută de legiuitorul constituant distinct de situaţia de urgenţă, astfel că instituirea măsurilor care restrâng exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi potrivit art. 53 din Constituţie se face după o procedură diferită de cea prevăzută de art. 93.
    25. Prin urmare, a conchis Curtea, nu există niciun obstacol constituţional pentru legiuitor ca, în considerarea situaţiilor enumerate în art. 53, să reglementeze printr-o lege, aşa cum este şi Legea nr. 55/2020, o serie de măsuri care pot avea drept efect restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, fără a fi necesară instituirea stării de urgenţă de către Preşedintele României, aşa cum susţine autoarea excepţiei. În măsura în care măsurile instituite se circumscriu condiţiilor constituţionale ale art. 53, gruparea acestora sub conceptul de stare de alertă nu prezintă niciun aspect contrar prevederilor Legii fundamentale (pentru o motivare similară a se vedea şi Decizia Curţii nr. 60 din 16 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 11 august 2022, paragrafele 25-27).
    26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză şi, ca atare, Plenul va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Dinulescu în dosarele nr. 25.310/302/2020 şi nr. 27.990/302/2020 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, precum şi de către Paul Iudean şi Alin-Dorin Ionaşcă în dosarele nr. 2.463/190/2021 şi nr. 2.065/190/2021 ale Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1, 2, ale art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi a Legii nr. 55/2020, în ansamblul ei, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 551 din 29 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"