Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de David Matt Ian în Dosarul nr. 21.056/302/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.887D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 715 din 20 noiembrie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 2.405 din 16 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 21.056/302/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia a fost ridicată de David Matt Ian într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost validat un mandat de primar. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin introducerea cuvântului „definitivă“ în textul de lege criticat se produce un dezechilibru social care operează în favoarea condamnatului, cu toate că acesta nu ar trebui să se mai bucure de prezumţia de nevinovăţie. Prin urmare, se încalcă art. 20 din Constituţie raportat la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 6. Astfel, autorul excepţiei arată că, după condamnarea în primă instanţă, persoana nu se mai poate bucura de prezumţia de nevinovăţie, aceasta fiind răsturnată de către instanţele de judecată care au aceste prerogative. Prin exercitarea căilor de atac nu se restabileşte prezumţia de nevinovăţie întrucât, dacă acestea nu ar fi exercitate, hotărârea de condamnare a instanţei de fond şi-ar produce oricum efectele juridice. Căile de atac sunt puse la dispoziţia persoanelor pentru a se asigura în mod definitiv că o condamnare, mai ales cea privativă de libertate, este aplicată în mod corespunzător, însă aceste căi de atac nu ar trebui să producă efecte de întârziere în ceea ce priveşte ocrotirea valorilor sociale. Peste 95% din hotărârile de condamnare rămân definitive după exercitarea căilor de atac, ceea ce ne arată că ne aflăm în faţa unui sistem juridic drept unde, prin asigurarea unui proces echitabil, nu sunt încălcate drepturi fundamentale ale persoanelor. Interesul public general trebuie să primeze în faţa interesului unei singure persoane condamnate şi societatea trebuie să fie protejată de pericolul social pe care o persoană condamnată îl reprezintă. 7. În acest sens, autorul excepţiei susţine că dreptul la securitatea persoanei, prevăzut de art. 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, este încălcat de art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 care stabileşte că o persoană nu poate fi aleasă dacă a fost condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă. De aici reiese faptul că statul român, prin instanţele sale, în momentul în care condamnă la fond o persoană, continuă să aducă atingere securităţii persoanei, în sensul că exercitarea căilor de atac prevăzute de lege conduce la un proces de lungă durată, iar securitatea persoanei nu mai este protejată pe parcursul exercitărilor căilor de atac. În esenţă, dacă un condamnat nu îşi exercită calea de atac în termenul prevăzut de lege, hotărârea de condamnare rămâne definitivă şi, ca atare, valoarea socială ocrotită este protejată. Faptul că o persoană alege să exercite căile de atac nu trebuie să prejudicieze cetăţenii şi drepturile acestora la securitatea persoanei. 8. De asemenea, în opinia autorului excepţiei, raportată la art. 11 paragraful 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, condiţiile de condamnare din primă instanţă, instituite prin acest articol, stabilesc că o condamnare de fond este suficientă pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie, iar modul în care se desfăşoară procesul la fond întruneşte toate condiţiile necesare pentru garantarea drepturilor fundamentale. 9. De asemenea, autorul excepţiei invocă prevederile art. 22 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la securitatea socială şi susţine că prin aşteptarea ca o hotărâre de condamnare să rămână definitivă, securitatea socială este afectată în mod direct prin însăşi speţa care este dedusă judecăţii. 10. În consecinţă, autorul excepţiei consideră că este imperativ ca legea să fie schimbată, având în vedere că valorile sociale nu sunt ocrotite de textul de lege criticat, iar drepturile fundamentale la securitatea persoanei şi la securitatea socială sunt încălcate. 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor art. 20 din Constituţie. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015. 16. Curtea observă că partea introductivă a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 a fost modificată prin art. I pct. 1 din Legea nr. 294/2022 privind modificarea şi completarea Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1072 din 7 noiembrie 2022, având următorul cuprins: „(2) Nu au dreptul de a depune candidaturi şi nu pot fi aleşi:“. 17. Însă, având în vedere că în cauză produc efecte juridice prevederile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 în forma anterioară modificării evidenţiate, în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015, care au următorul cuprins: "Nu pot fi aleşi: (...); b) persoanele care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), precum şi persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice." 18. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cuprinse în art. 3 privind dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei, art. 11 paragraful 1 privind prezumţia de nevinovăţie şi art. 22 privind securitatea socială. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, autorul excepţiei susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015, considerând că, în materie electorală, interdicţia de a fi ales ar trebui să intervină în temeiul hotărârii judecătoreşti de condamnare pronunţate în primă instanţă, sens în care arată că „o condamnare de fond este suficientă pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie“. 20. Cu titlu introductiv, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 715 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 1 martie 2019, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate instituie o condiţie negativă în privinţa dreptului de a fi ales în funcţia de primar, consilier local şi consilier judeţean, care se referă la ineligibilitatea debililor sau a alienaţilor mintal, persoanelor puse sub interdicţie, persoanelor cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, precum şi persoanelor cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi alese în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, această din urmă categorie fiind cea vizată prin critica de neconstituţionalitate. Legea electorală privind aleşii locali instituie, aşadar, pentru persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi alese imposibilitatea să fie alese în funcţia de primar, consilier local şi consilier judeţean. 21. Analizând dispoziţiile din Legea fundamentală privind drepturile electorale, Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 37 din Legea fundamentală privind dreptul de a fi ales, o persoană poate fi aleasă dacă are drept de vot şi dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (3) şi art. 40 alin. (3) din Constituţie. Aceste condiţii trebuie îndeplinite în mod cumulativ. 22. Astfel, dreptul de vot, reglementat prin art. 36 alin. (1) din Constituţie, este un drept exclusiv politic ce caracterizează, din acest punct de vedere, statutul juridic al cetăţeanului român. Pentru a beneficia de acest drept, cetăţeanul român trebuie să fi împlinit vârsta de 18 ani până în ziua alegerilor inclusiv. Alin. (2) al art. 36 din Legea fundamentală stabileşte că nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale. 23. Totodată, dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Constituţie stabilesc că funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, în timp ce dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Constituţie interzic judecătorilor Curţii Constituţionale, avocaţilor poporului, magistraţilor, membrilor activi ai armatei, poliţiştilor şi altor categorii de funcţionari publici, stabilite prin lege organică, să se asocieze în partide politice şi să fie aleşi. 24. În plus, conform normei constituţionale prevăzute de art. 37 alin. (2), candidaţii trebuie să împlinească, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României. 25. Din interpretarea coroborată a art. 16 alin. (3), art. 36 şi 37 din Constituţie, Curtea a constatat că, în cazul dreptului de a fi ales, dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Constituţie prevăd că pot fi aleşi doar cetăţenii care nu au fost condamnaţi prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale şi condiţionează acest drept de îndeplinirea condiţiilor prevăzute prin norma constituţională de la art. 16 alin. (3), care, la rândul său, face trimitere la „condiţiile legii“ atunci când reglementează dreptul de a ocupa funcţii şi demnităţi publice, civile sau militare. Acestei trimiteri generice îi este subsumată inclusiv Legea nr. 115/2015. 26. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 nu fac altceva decât să preia, la nivelul de reglementare a legii, soluţia constituţională prevăzută de art. 37 alin. (1) coroborat cu art. 36 alin. (2) din Legea fundamentală, dând expresie prevederilor constituţionale antereferite în materia alegerilor în funcţiile publice din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale. 27. Distinct de aceste considerente, care îşi menţin valabilitatea în mod corespunzător şi în prezenta cauză, Curtea reţine că susţinerile autorului excepţiei în sensul că, în materie electorală, interdicţia de a fi ales ar trebui să opereze în temeiul hotărârii judecătoreşti de condamnare pronunţate în primă instanţă echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, care prevăd dreptul la dublu grad de jurisdicţie în materie penală, stabilind că „Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară“. Or, respectarea reglementărilor internaţionale cuprinse în convenţiile la care România este parte este obligatorie, potrivit art. 11 alin. (1) din Constituţie. 28. În aceste condiţii, Curtea constată că acceptarea criticilor autorului excepţiei conduce şi la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, consacrată ca principiu fundamental prin dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, ceea ce este inadmisibil, deoarece, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie. 29. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu încalcă dispoziţiile art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, invocate prin prisma art. 20 din Constituţie. De asemenea, invocarea art. 3 şi 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei fiinţe umane la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale, precum şi la securitate socială nu are relevanţă în cauză, deoarece conţinutul normelor de referinţă invocate nu interferează sub niciun aspect cu materia electorală, din perspectiva susţinută de autorul excepţiei. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de David Matt Ian în Dosarul nr. 21.056/302/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
