Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 543 din 29 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 543 din 29 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 556 din 16 iunie 2025

Comenteaza legea


┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache    │- preşedinte          │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan  │- judecător           │
│Licu             │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana    │- judecător           │
│Scântei          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan    │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina      │- judecător           │
│Stanciu          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina     │- judecător           │
│Tănăsescu        │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila     │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│-                     │
│Krupenschi       │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii de sindicat Daniel Chira şi Tudor Sorin Opaschi, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.200D/2022.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.300D/2022 şi, respectiv, nr. 2.337D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi, respectiv, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ridicate de acelaşi autor - Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, - în numele şi pentru membrii de sindicat George Enache, Marian Gherghisan şi Ionela Ignat şi, respectiv, Marian Sora.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, preşedintele Curţii pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.300D/2022 şi nr. 2.337D/2022 la Dosarul nr. 2.200D/2022, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei, deoarece textul criticat era abrogat în perioada pentru care reclamanţii pretind sporurile aflate în litigiu. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, apreciază că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate exprimă opţiunea legiuitorului în materia stabilirii drepturilor salariale ale personalului plătit din fondurile publice, materie ce nu aparţine domeniului de legiferare prin lege organică. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, consideră că aceasta este inadmisibilă, deoarece autorul critică, în realitate, o omisiune legislativă, şi anume neincluderea unei anumite categorii de funcţionari publici în ipoteza normei, şi nu ceea ce textul conţine. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, susţine că aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în considerarea Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea acestor prevederi legale. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât critica formulată vizează modalităţi de interpretare şi aplicare a normei în discuţie, asupra cărora Curtea Constituţională nu are competenţă de soluţionare.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 26 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 16.379/3/2020, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
    8. Prin Decizia civilă nr. 972 din 22 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 14.660/3/2019, Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
    9. Prin Încheierea din 14 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 16.367/3/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
    10. Excepţiile au fost ridicate de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru unii membri de sindicat, în cauze având ca obiect drepturi salariale.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia critică, în esenţă, faptul că dispoziţiile legale, prin modul imprecis şi neclar de redactare, permit ordonatorilor principali sau secundari de credite să stabilească în concret dimensiunea drepturilor salariale, într-un mod netransparent, imprevizibil şi discriminatoriu, prin acte infralegale care depăşesc cadrul legal şi constituţional. Or, naşterea, executarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului ţin de statutul acestei profesii, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, trebuie să fie reglementat prin lege organică. Însă prin ordine ale ministrului de interne sau alte acte emise la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, aprobate prin note-raport clasificate ca secrete, ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003, ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare faţă de cele stabilite prin lege. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deşi normele care reglementează această modalitate de calcul trebuie să fie caracterizate de stabilitate şi previzibilitate. Se mai susţine că puterea acordată ministrului de interne, de a stabili noi criterii, nu poate fi justificată prin raportare la o eventuală diferenţiere obiectivă între diversele niveluri de risc sau pericol pe care le implică munca desfăşurată, întrucât art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 stabileşte sfera personalului şi a activităţilor care justifică acordarea compensaţiei.
    12. În legătură cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, se arată că aceste prevederi legale nu fac nicio referire la ceea ce se întâmplă cu sporurile, compensaţiile şi alte drepturi care apar/sunt introduse de noua lege (Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice). Este cazul compensaţiei de pericol deosebit, prevăzută pentru poliţişti, care ar fi trebuit aplicată la salariul de funcţie începând cu 1 ianuarie 2011, întrucât nu exista nicio prevedere legală care să blocheze acordarea acesteia. Compensaţia de pericol deosebit nu fusese prevăzută de legislaţia de salarizare aplicabilă în 2010 şi nu trebuie să se confunde suma compensatorie reprezentând foste sporuri, introduse în salariul de funcţie începând cu 1 ianuarie 2011, între care sporul de pericol deosebit prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, cu compensaţia de pericol deosebit introdusă prin art. 14 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Aceasta, într-adevăr, face parte din salariul de funcţie tocmai ca acesta să aibă un nivel minim corespunzător salariului minim brut pe ţară. Aşadar, construcţia salariului de funcţie şi îngheţarea acestuia în perioada de aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010 nu se confundă cu sporurile/compensaţiile prevăzute de acest act normativ şi care ar fi trebuit aplicate începând cu 1 ianuarie 2011.
    13. Prevederile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt discriminatorii, întrucât nu conţin în enumerare şi funcţionarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Criteriul temporal al unor legi care nu s-au aplicat decât parţial, limitând unele drepturi salariale, sau acela al unor reglementări diferite în sensul că anumite componente salariale, începând cu salariul de funcţie şi continuând cu sporuri şi alte drepturi salariale, încalcă principiul egalităţii în drepturi, al echităţii, al egalităţii de tratament şi al caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situaţie defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcţie şi sporurile, iar altora nu, în condiţiile în care cei cărora nu li se aplică au şi coeficienţii mai mici.
    14. Prevederile art. 14 alin. (1), în ceea ce priveşte sintagma „de până la“, şi cele ale art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale pentru aceleaşi motive pentru care sunt contrare Constituţiei şi prevederile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003. Astfel, începând cu Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, toate reglementările legale care au statuat cu privire la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituţionale. De altfel, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 sunt neconstituţionale. În final, se solicită Curţii Constituţionale să înlăture „dispoziţiile neconstituţionale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influenţă asupra salarizării poliţiştilor“.
    15. Referitor la art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 se arată, mai întâi, că sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ introduce o limitare cu privire la destinatarii articolului, care este imprecisă. De exemplu, printr-un ordin clasificat, emis de ministru, s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaţilor din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajaţii din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiaţi faţă de angajaţii din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române sau al inspectoratelor de poliţie judeţene care desfăşoară aceeaşi activitate şi care, astfel, sunt discriminaţi. Cu alte cuvinte, pentru aceleaşi condiţii de muncă se stabilesc salarii diferenţiate.
    16. Aceleaşi prevederi mai sus menţionate sunt contrare standardelor de calitate a legii, în contextul în care acest text legal stabileşte o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituţii publice. Dar, potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră reprezintă instituţii publice şi, ca atare, angajaţii acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Din cauza neclarităţii acestui text de lege, a fost posibilă excluderea din câmpul său de aplicare a angajaţilor celor două instituţii publice anterior evocate. Cu toate acestea, chiar dacă aceştia ar fi beneficiat de majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare faţă de angajaţii din structurile din subordine/coordonare, din cauza lipsei unui criteriu obiectiv al diferenţierii. În structurile poliţieneşti, funcţiile în care se încadrează poliţiştii sunt diferenţiate după eşalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferenţiere.
    17. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul respectării obligatorii a legilor şi se subliniază că previzibilitatea normativă este baza securităţii juridice, definită, la rândul ei, ca principiu şi exigenţă a ordinii juridice, condiţie a stabilităţii economice şi sociale. Atât soluţiile judiciare pronunţate de instanţe, cât şi administraţia publică efectivă se încadrează conceptual în principiul determinat al previzibilităţii.
    18. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.200D/2022, şi Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.300D/2024, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    19. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.337D/2022, nu şi-a exprimat opinia, considerând, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, că exprimarea opiniei instanţei judecătoreşti de sesizare este obligatorie doar în cazul invocării din oficiu a excepţiei de neconstituţionalitate.
    20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Textele legale criticate au următorul conţinut normativ:
    - Art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003:
    "(1) Poliţiştii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, verificare şi valorificare a informaţiilor, investigări, acţiuni şi intervenţie cu un grad ridicat de risc ori în condiţii de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază. [...]
(2) Unităţile, categoriile de personal şi cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne."

    – Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010: „În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“;
    – Art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează modul de aplicare în timp, respectiv 1 iulie 2017-31 decembrie 2018, a acesteia;
    – Art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017:
    "(1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit, desfăşurată în exercitarea atribuţiilor funcţionale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unităţii, personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operaţii speciale, misiunilor şi/sau activităţilor deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală şi psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare şi valorificare a informaţiilor sau datelor/situaţiilor/documentelor/ actelor, investigaţii, acţiuni şi intervenţie, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensaţie de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază. [...]
(5) Unităţile, categoriile de personal, condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite."

    – Art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care sunt încadraţi în structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%.“

    24. În ceea ce priveşte dinamica legislativă a textelor de lege criticate, Curtea observă că prevederile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 au fost abrogate la 1 ianuarie 2010 prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din capitolul VI din partea a III-a a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, iar art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 a fost abrogat la 1 iulie 2017 prin art. 44 alin. (1) pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că acestea au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, iar ulterior au fost modificate prin art. LVII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022. Având însă în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională este legal sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor în redactarea criticată, dacă acestea continuă să producă efecte juridice, chiar şi după abrogarea lor, în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.
    25. Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
    26. Textele din Constituţie invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi al legalităţii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 31 - Dreptul la informare şi art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcţionarilor publici. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora „Toţi oamenii, fără nicio discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.“
    27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate, formulate de acelaşi autor - Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru unii membri de sindicat.
    28. Astfel, prin Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1161 din 21 decembrie 2023, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010.
    29. Pentru a ajunge la această soluţie, Curtea s-a raportat la considerentele expuse în jurisprudenţa sa în materie (Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, şi Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 28 februarie 2023) prin care a analizat, prin raportare la critici similare, constituţionalitatea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Cu acel prilej, Curtea, examinând sfera de aplicare, natura juridică şi dinamica legislativă ale dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, a reţinut că acestea reglementau sporul de până la 30% din salariul de bază al unor poliţişti, în funcţie de tipul de activitate desfăşurată, şi că, prin diferite acte normative succesive adoptate în materia salarizării, acest spor s-a menţinut până în prezent, prin art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, sub denumirea de compensaţie de risc/pericol deosebit. Cât priveşte art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, Curtea a reţinut că acest text cuprinde norme de implementare pentru punerea efectivă în aplicare a alin. (1) al art. 21 şi că acesta îşi găseşte în prezent corespondentul în art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 (paragrafele 33-41 din Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023, precitată).
    30. În acest context, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, întrucât a fost greşit sesizată de instanţele judecătoreşti, având în vedere că obiectul tuturor acţiunilor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate vizau acordarea sporului începând cu momente ulterioare intervalului în care aceste prevederi erau aplicabile. Practic, dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 nu aveau legătură cu cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti în care excepţia a fost ridicată. Aspectul că unele soluţii legislative au fost preluate succesiv în legislaţia ulterioară nu determină aplicarea actului normativ primar şi nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare, fapt relevat prin prisma jurisprudenţei Curţii Constituţionale. În fapt, este vorba despre o serie de acte normative succesive prin care legiuitorul şi-a manifestat voinţa faţă de o anumită soluţie legislativă. Însă numai actul normativ aplicabil litigiului şi care continuă să producă efecte juridice în cauză poate fi supus controlului de constituţionalitate (paragrafele 42 şi 43 din Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023, precitată).
    31. Curtea observă că situaţia obiectului acţiunii în cauzele în care prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată este aceeaşi, astfel că, pentru aceleaşi motive mai sus arătate, se impune aceeaşi soluţie de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003.
    32. Cât priveşte dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea, prin aceeaşi Decizie nr. 482 din 21 septembrie 2023, precitată, a reţinut, din criticile formulate, că autorii excepţiei din respectiva cauză erau nemulţumiţi de omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare şi pe funcţionarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Curtea a reamintit însă că legiuitorul este unica autoritate competentă să stabilească şi să îşi asume politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înţelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât şi a drepturilor salariale suplimentare, Curtea neavând rolul sau competenţa de a stabili ea însăşi elementele acestei politici şi nici de a aprecia oportunitatea unei măsuri de politică salarială. Prin urmare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 (paragraful 44), soluţie care se impune a fi menţinută, pentru aceeaşi raţiune, şi în prezenta cauză.
    33. Cu referire la criticile aduse art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023, precitată, paragraful 45, Curtea a observat, pe de o parte, că aceste dispoziţii legale sunt clare şi, pe de altă parte, că aduc în discuţie simple modalităţi de interpretare şi aplicare a lor. Or, interpretarea normelor supuse controlului de constituţionalitate este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie, astfel că a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate. Având în vedere că în prezenta cauză sunt formulate critici identice, se impune aceeaşi soluţie de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
    34. Cu privire la constituţionalitatea art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa potrivit căreia sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ prevăzute, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, constituie obiectul de reglementare al legii organice. În plus, prin constatarea neconstituţionalităţii art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, criticile aduse acestor soluţii îşi pierd relevanţa, rămânând, în esenţă, fără obiect. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 a fost respinsă ca neîntemeiată (paragraful 46 din Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023, precitată), soluţie ce se impune, din considerente de identitate de raţiune, a fi menţinută şi în prezenta cauză.
    35. Referitor la dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că neconstituţionalitatea acestora a fost constatată prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, soluţie în acord cu jurisprudenţa sa în materie [respectiv Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, prin care a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, care, în esenţă, aveau acelaşi conţinut cu dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017]. Întrucât Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate prin acte de sesizare ulterioare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
    36. În sfârşit, cu referire la prevederile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut că prin aceste dispoziţii legiuitorul normează un conţinut care întruneşte exigenţele de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie în componentele referitoare la calitatea legii şi principiul securităţii juridice. Din perspectiva conţinutului normativ, acestea dau expresie opţiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar şi clarifică pentru perioade precis determinate situaţia drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor şi al efectelor juridice pe care le produc. Curtea a arătat că, raportat la raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituţiei, şi a constatat că, prin dispoziţiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esenţă, garantarea cuantumului drepturilor salariale şi evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar (paragrafele 53-55 din Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023).
    37. Având în vedere că în prezenta cauză se înregistrează aceleaşi elemente specifice excepţiei de neconstituţionalitate soluţionate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023, rezultă că aceleaşi soluţii se impun a fi menţinute, pentru aceleaşi considerente redate, în esenţă, anterior.
    38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 14 alin. (5), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii de sindicat Daniel Chira şi Tudor Sorin Opaschi, George Enache, Marian Gherghisan şi Ionela Ignat şi, respectiv, Marian Sora, în Dosarul nr. 16.379/3/2020 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 14.660/3/2019 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 16.367/3/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe de judecată şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia-Margareta Krupenschi

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 543 din 29 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"