Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 542 din 4 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 492 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 542 din 4 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 492 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 132 din 18 februarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Cristian Deliorga  │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Claudia-Ilona      │-                 │
│Dascălu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 492 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Răteşti şi Primarul Comunei Răteşti în Dosarul nr. 5.485/109/2020 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.974D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. La dosar, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, partea Marius Aurel Andrei a depus concluzii scrise prin care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care susţine, în esenţă, că norma legală criticată este aptă să conducă la suspendarea procedurii angajării răspunderii disciplinare, chiar dacă, în fapt, nu s-au dispus formarea unui dosar penal şi începerea urmăririi penale. Există o discriminare nejustificată între funcţionarii publici şi celelalte categorii profesionale, respectiv judecători, procurori sau alţi salariaţi, prin faptul că norma legală criticată creează o diferenţiere între regimul juridic al suspendării acţiunii disciplinare aplicabil funcţionarului public şi cel al suspendării acţiunii disciplinare aplicabil unui judecător sau procuror. În acest sens, se susţine că cercetarea disciplinară a unui funcţionar public este suspendată în temeiul unei simple sesizări informale, acesta putând rămâne în funcţie până la data trimiterii sale în judecată, spre deosebire de cazul unui judecător sau procuror pentru care suspendarea cercetării disciplinare intervine doar atunci când se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale. Funcţionarul public acuzat de comiterea unei fapte cu gravitate redusă, care nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, poate fi destituit, pe când, în situaţia funcţionarului public care a comis o faptă pentru care sunt sesizate organele de urmărire penală, se prevede posibilitatea continuării raporturilor de serviciu. Aşadar, un funcţionar public îşi poate continua raportul de serviciu, în funcţie de gradul de încărcare al unităţii de parchet sesizate, criteriu de care depinde şi posibilitatea de a mai administra în mod eficient probe în cadrul procedurii disciplinare. Simpla sesizare a organelor de cercetare penală, care poate interveni oricând, inclusiv după expirarea termenului de prescripţie a răspunderii penale, nu reprezintă un criteriu obiectiv, fiind un obstacol în desfăşurarea procedurii disciplinare. Se invocă, de asemenea, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu aplicarea art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, spre exemplu, Hotărârea din 21 septembrie 1993, pronunţată în Cauza Kremzow împotriva Austriei, Hotărârea din 3 martie 2011, pronunţată în Cauza Klein împotriva Austriei, sau Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Kurdov şi Ivanov împotriva Bulgariei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 4 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.485/109/2020, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 492 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Răteşti şi Primarul Comunei Răteşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a deciziei privind destituirea din funcţia publică deţinută. Prin Încheierea din 6 mai 2021, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 492 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, excepţie ridicată din oficiu, însă, prin dispozitivul Încheierii din 4 iunie 2021 a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Răteşti şi Primarul Comunei Răteşti.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 492 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 este neclar, lipsit de previzibilitate şi generează un paralelism legislativ, fiind în dezacord cu dispoziţiile art. 513 alin. (1) lit. e) şi l) şi ale art. 520 alin. (1) lit. a) raportat la art. 527 şi 564 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019.
    6. Se arată că norma supusă controlului de constituţionalitate reglementează situaţia în care fapta funcţionarului public a fost sesizată atât ca abatere disciplinară, cât şi ca infracţiune, stabilind suspendarea procedurii angajării răspunderii disciplinare. Această reglementare cuprinde dispoziţii contradictorii, insuficiente, neclare şi discriminatorii, nesocotind prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Spre deosebire de situaţia funcţionarului public în care fapta a fost sesizată numai ca abatere disciplinară, în cazul normei legale criticate există premisa producerii unui precedent periculos în practica judiciară, şi anume ca un funcţionar public să fie menţinut în funcţia publică de execuţie şi avantajat să comită în continuare abateri disciplinare şi pagube autorităţii publice locale.
    7. Raportat la art. 16 din Constituţie, se susţine că dispoziţia legală supusă controlului de constituţionalitate trebuie să fie reglementată explicit pe criterii obiective, nediscriminatorii, care să fie cunoscute în mod anticipat, astfel încât să nu se poată limita recurgerea la acestea în mod arbitrar.
    8. Totodată, autorii excepţiei învederează că textul legal criticat conţine noţiuni nedefinite, care nu pot fi deduse în mod precis prin interpretarea dispoziţiilor civile şi determină interpretări şi limitări ale dreptului de acces la o instanţă în recurs. Acest lucru face ca aceste norme să încalce nu numai accesul liber la justiţie, înfăptuirea justiţiei, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, dar şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    9. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Instanţa reţine că măsura suspendării prevăzută de art. 492 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 se justifică raportat la art. 25 alin. (5) şi la art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală, care consacră autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în procesul civil, însă apare nejustificat caracterul obligatoriu al suspendării, deoarece soluţia din cauza penală nu influenţează în mod hotărâtor şi în toate cazurile soluţia din procedura disciplinară. Cele două forme de răspundere pot coexista numai atunci când este necesar să se evite pronunţarea unor hotărâri contradictorii.
    10. De asemenea, se reţine că autoritatea publică este obligată să suspende procedura disciplinară, fără restricţii, dacă fapta este urmărită şi ca infracţiune, însă aceasta poate continua şi finaliza procedura disciplinară dacă aceeaşi faptă nu este urmărită şi ca infracţiune. Funcţionarul public supus şi procedurii penale îşi păstrează automat calitatea de funcţionar pe toată durata procesului penal, în timp ce funcţionarul aflat într-o altă postură mai puţin gravă, pentru că nu e acuzat de o faptă penală, este supus procedurii disciplinare şi poate părăsi corpul profesional la finalizarea acesteia, în termenul-limită prevăzut de art. 492 alin. (8) din Codul administrativ. Se apreciază că textul criticat creează un avantaj pentru persoana care se află într-o situaţie mai gravă, contrar art. 16 din Constituţie. Instanţa de judecată arată că textul legal criticat poate intra în conflict cu principiul accesului liber la justiţie, o instanţă neavând posibilitatea să aprecieze dacă procedura disciplinară poate continua, fiind ţinută de caracterul obligatoriu al suspendării procedurii disciplinare până la finalizarea dosarului penal.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 492 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, potrivit cărora: „În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării ori renunţării la urmărirea penală sau până la data la care instanţa judecătorească dispune achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal. În aceste situaţii, procedura angajării răspunderii disciplinare se reia şi sancţiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult un an de la data reluării.“
    15. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi prin prisma exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 492 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu denumirea marginală Răspunderea administrativ-disciplinară, criticate în prezenta cauză, fac parte din capitolul VIII, titlul II al Părţii a VI-a: Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici.
    17. Analizând conţinutul normativ al dispoziţiilor de lege criticate, Curtea reţine că acestea reglementează situaţia funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, săvârşeşte o faptă ce ţine de sfera ilicitului penal şi cu privire la care sunt sesizate organele de cercetare penală ori acestea se sesizează din oficiu şi pentru care, concomitent, se declanşează şi procedura angajării răspunderii disciplinare. Astfel, textul de lege criticat instituie suspendarea angajării răspunderii disciplinare a funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată atât ca abatere disciplinară, cât şi ca infracţiune, până la dispunerea clasării ori renunţării la urmărirea penală sau până la data la care instanţa judecătorească dispune achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal. În aceste situaţii, procedura angajării răspunderii disciplinare se reia şi sancţiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult un an de la data reluării.
    18. Cu privire la critica raportată la art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că, referitor la răspunderea funcţionarilor publici, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în varianta iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, stabilea, la art. 69, că „Încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.“, iar la art. 79 alin. (1) şi (2), că „(1) Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale. (2) În cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 49 lit. h), conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine.“
    19. În forma republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, Legea nr. 188/1999 prevedea, la art. 65 alin. (6), că „În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau până la data la care instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal.“ Această formă a art. 65 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 a fost instituită prin completările aduse de Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, care, potrivit menţiunilor din expunerea de motive a iniţiatorului proiectului de lege, a avut în vedere flexibilizarea regimului cercetării disciplinare prin impunerea de reguli speciale aplicabile răspunderii disciplinare a funcţionarilor publici.
    20. Prin modificările operate asupra Legii nr. 188/1999, ca urmare a Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, la art. 77 alin. (1) şi (6) se prevedeau următoarele: „(1) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora. [...] (6) În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării ori renunţării la urmărirea penală sau până la data la care instanţa judecătorească dispune achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal.“
    21. Astfel, potrivit Legii nr. 188/1999, vechea reglementare-cadru privind statutul funcţionarilor publici, anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, dacă în timpul efectuării cercetării disciplinare apăreau indicii că fapta săvârşită de funcţionarul public constituia infracţiune, angajatorul avea obligaţia să suspende procedura angajării răspunderii disciplinare până la momentul soluţionării procesului penal.
    22. În actuala reglementare, cu privire la angajarea răspunderii disciplinare a funcţionarilor publici în acelaşi timp cu răspunderea penală, legiuitorul a menţinut o soluţie legislativă asemănătoare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ stabilind la art. 492 alin. (9) că funcţionarii publici nu pot fi sancţionaţi disciplinar în cazul în care fapta săvârşită a fost sesizată şi ca infracţiune; odată ce a fost declanşată răspunderea penală, răspunderea disciplinară este suspendată. Noutatea reglementării constă în reluarea procedurii angajării răspunderii disciplinare şi aplicarea sancţiunii disciplinare în termen de cel mult un an de la data reluării, după stabilirea nevinovăţiei funcţionarului public. Aşadar, cumulul dintre răspunderea disciplinară şi cea penală nu poate fi realizat mai înainte de a se stabili vinovăţia funcţionarului public printr-o soluţie definitivă a instanţei de judecată. Angajatorul poate dispune sancţionarea disciplinară, inclusiv măsura destituirii din funcţia publică pentru săvârşirea unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 520 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019.
    23. Suspendarea angajării răspunderii disciplinare în cazul declanşării răspunderii penale nu reprezintă o cauză de exonerare a răspunderii sau de neresponsabilitate, procedura angajării răspunderii disciplinare reluându-se şi sancţiunea disciplinară aplicându-se în termen de cel mult un an de la data reluării, în cazul în care procesul penal încetează.
    24. Mai mult, în situaţia suspendării procedurii angajării răspunderii disciplinare ca urmare a declanşării procesului penal, pentru a preîntâmpina situaţia în care funcţionarul public poate influenţa cercetarea, legiuitorul a prevăzut că angajatorul are obligaţia ca, pe parcursul procesului penal, în condiţiile art. 501 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 ce reglementează măsurile suplimentare asociate angajării răspunderii penale, să dispună mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii/instituţiei publice.
    25. În ipoteza în care, după finalizarea procesului penal, se stabileşte definitiv vinovăţia funcţionarului public, raportul de serviciu încetează de drept, potrivit art. 517 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 care stabileşte expres şi limitativ cazurile de încetare de drept a raporturilor de serviciu.
    26. În jurisprudenţa sa referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a reţinut că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că actul trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
    27. Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, acesta îndeplinind condiţiile de claritate şi previzibilitate, prin stabilirea condiţiilor procedurale aplicabile în situaţia apariţiei unui cumul dintre răspunderea disciplinară şi cea penală, menite să ocrotească dreptul la muncă, în condiţiile în care, până în momentul finalizării procesului penal, funcţionarul public se bucură de prezumţia de nevinovăţie.
    28. Referitor la susţinerea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate privind paralelismul normelor legale criticate, în dezacord cu dispoziţiile art. 513 alin. (1) lit. e) şi l) şi ale art. 520 alin. (1) lit. a) raportate la art. 527 şi 564 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, Curtea reţine că aceste prevederi reglementează ipoteze normative distincte, ce implică, în mod corespunzător, sancţiuni diferite.
    29. Suspendarea anchetei disciplinare este o măsură cu caracter temporar, fiind condiţionată de finalizarea procedurii penale, menită să asigure echilibrul dintre interesul public şi drepturile funcţionarului public. Această măsură este justificată de necesitatea protejării prezumţiei de nevinovăţie şi de evitarea dublării sancţiunii pentru aceeaşi faptă, însă fără ca răspunderea disciplinară să fie înlăturată. Mai exact, scopul dispoziţiei legale criticate este acela al ocrotirii funcţionarului public vizat de procedura penală care se finalizează cu o soluţie de încetare a procesului penal prin instituirea unei soluţii legislative de evitare a situaţiei în care s-ar aplica o sancţiune disciplinară în acelaşi timp cât se desfăşoară procesul penal. Astfel, Curtea constată că norma supusă controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza juridică a dispoziţiei.
    30. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât în situaţii egale trebuie să existe un tratament egal, iar în situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi altfel decât diferit. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există doar atunci când se aplică un tratament diferenţiat în cazuri egale, fără existenţa vreunei motivări obiective şi rezonabile, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite. În alţi termeni, principiul egalităţii nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferenţe de situaţii. Egalitatea formală ar conduce la aceeaşi regulă, în ciuda diferenţei de situaţii. De aceea, inegalitatea reală, care rezultă din această diferenţă, poate justifica reguli distincte, în funcţie de scopul legii care le conţine (a se vedea Decizia nr. 704 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 2 martie 2017, paragraful 33).
    31. Astfel, Curtea constată că tratamentul juridic diferenţiat instituit de textul de lege criticat, între situaţia funcţionarului public cercetat doar disciplinar şi cea a funcţionarului public cercetat, în mod simultan, atât disciplinar, cât şi penal are ca finalitate protejarea funcţionarului public vizat de procedura penală care se finalizează cu soluţia de achitare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei sau de încetare a procesului penal, ceea ce reprezintă o justificare obiectivă şi rezonabilă, fără a constitui o încălcare a normelor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
    32. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, accesul liber la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situaţii deosebite, implicând inclusiv existenţa unor proceduri unice pentru situaţii deosebite, aşa cum este şi cea a suspendării procedurii angajării răspunderii disciplinare a funcţionarului public ca urmare a declanşării procesului penal (a se vedea Decizia nr. 736 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 26 ianuarie 2022, paragraful 17).
    33. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, tratamentul diferenţiat al persoanelor aflate în situaţii similare este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, respectiv dacă nu urmăreşte un obiectiv legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele întrebuinţate şi obiectivul avut în vedere (a se vedea Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60).
    34. Prin urmare, referitor la critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie, prin lipsa unor criterii obiective şi nediscriminatorii şi prin crearea unei situaţii profund dezavantajoase pentru funcţionarii publici faţă de care s-a dispus doar cercetarea disciplinară, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată.
    35. Referitor la critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că dispoziţiile art. 492 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 nu aduc atingere prevederilor art. 21 din Constituţie, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi prin prisma exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.
    36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Răteşti şi Primarul Comunei Răteşti în Dosarul nr. 5.485/109/2020 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 492 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2025.


                    PREŞEDINTE,
                    CRISTIAN DELIORGA
                    Magistrat-asistent,
                    Claudia-Ilona Dascălu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 542 din 4 noiembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016