Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, excepţie ridicată de Theodor Agachi şi alţii în Dosarul nr. 2.934/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.164D/2016. 2. La apelul nominal răspunde consilierul juridic Lidia Marin, pentru Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, cu delegaţie la dosar. Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, consilierul juridic al Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Consideră că nu poate fi vorba despre încălcarea art. 34 şi art. 41 alin. (2) din Constituţie, atât timp cât sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare are reglementare legală, iar amânarea aplicării art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 ţine de politica salarială a Guvernului. Susţine că sporul pentru condiţii vătămătoare este acordat doar salariaţilor care beneficiau de acesta înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 şi numai dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Or, autorii excepţiei nu au beneficiat de acest spor anterior Legii-cadru nr. 330/2009. De asemenea, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate, deoarece stabilirea prin regulament a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia nu sunt de natură a încălca dreptul la ocrotirea sănătăţii şi măsurile de protecţie salarială. În esenţă, autorii excepţiei nu critică art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, ci doar amânarea aplicării textului de lege criticat. În final, precizează că, potrivit art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica, suspenda sau chiar anula. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 1 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.934/110/2015, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014“. Excepţia a fost invocată de reclamanţii Theodor Agachi şi alţii în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea pârâţilor Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice la acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, potrivit art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că statul român este îndrituit a lua măsuri de restrângere a unor drepturi, dar numai în cazuri excepţionale, fără să se aducă atingere drepturilor garantate de Constituţie, şi numai pe perioadă determinată. Or, contrar dispoziţiilor constituţionale, statul român, prin autorităţile publice angajatoare ale unor salariaţi care deservesc un interes public, încalcă, în mod repetat, fără fundament legal şi economic, drepturile garantate de Constituţie ale salariaţilor. Astfel, începând cu anul 2011, aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost amânată anual, „fără ca, la momentul actual, în anul 2015, să se justifice legal şi financiar-economic suspendarea aplicării acestui text de lege“. Prin practica Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă prin care suspendă aplicarea art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 se încalcă Decizia Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010, potrivit căreia măsura de restrângere a unor drepturi poate avea doar caracter temporar. De asemenea, această practică încalcă şi dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (6) din Constituţie. Totodată, autorii excepţiei consideră că art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, încalcă şi dispoziţiile din Carta Socială Europeană a Consiliului Europei, partea I, pct. 3, dispoziţiile Directivei 89/391/CEE, precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Legiferarea sporului pentru condiţii vătămătoare, atât prin Legea-cadru nr. 284/2010, cât şi prin legislaţia anterioară, arată, fără echivoc, faptul că statul român recunoaşte condiţiile de muncă nocive şi periculoase pentru propriii salariaţi, însă, în mod repetat, cu rea-voinţă şi atentând la sănătatea şi securitatea în muncă a propriilor salariaţi, se amână luarea de măsuri care să înlăture efectul acestor condiţii şi să acorde o compensare pentru lucrătorii săi. Mai arată faptul că s-au creat situaţii discriminatorii şi de inechitate între salariaţii care, anterior anului 2009, beneficiau de acest spor şi salariaţii care, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, nu primesc acest spor. În continuare, autorii excepţiei arată că situaţia economică şi financiară a ţării, care a impus Guvernului, începând cu 2010, să ia măsuri de austeritate, potrivit datelor oficiale, nu mai justifică suspendarea la nesfârşit a aplicării art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010. Faţă de declaraţia Guvernului din 7 iunie 2015, referitoare la creşterea economică a României, nu se mai impun urgenţa şi nici necesitatea măsurilor de suspendare a aplicării art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010. Autorii excepţiei mai susţin că un alt argument de neconstituţionalitate este şi acela că acelaşi angajator a acordat spor pentru condiţii vătămătoare colegilor din Botoşani, Suceava etc. în baza determinărilor cu privire la noxe efectuate de autorităţile competente. 7. Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în procent de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, nu s-a putut acorda reclamanţilor, pe de o parte, pentru că nu s-a aprobat regulamentul cu privire la locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, iar, pe de altă parte, pentru că termenul de aplicare a art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost prorogat anual prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Astfel, instanţa consideră că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei, atâta vreme cât acest spor are o reglementare legală, dar amânarea aplicării în concret a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 ţine de politica salarială a Guvernului, instanţele de judecată neavând competenţa de a interveni în schimbarea acestei politici, ci doar în aplicarea legilor. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că autorii critică, în realitate, amânarea aplicării art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, or, cu privire la aceste critici, Curtea s-a pronunţat, prin Decizia nr. 291 din 23 mai 2013, asupra unor prevederi de lege care amânau aplicarea unor drepturi stabilite de lege. 10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 sunt constituţionale, întrucât stabilirea prin regulament a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia nu este de natură a încălca dreptul la ocrotirea sănătăţii şi măsurile de protecţie socială a muncii. Consideră, de asemenea, că autorii excepţiei solicită invalidarea amânării aplicării textului de lege criticat, astfel că motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat în sine, ci faptul că acesta nu este aplicabil încă, intrarea lui în vigoare fiind prorogată prin alte acte normative. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Analizând susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie atât art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cât şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Astfel, dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010: „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, diplomaţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“; – Art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2016.“ 14. Curtea reţine că dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul cauzei de contencios administrativ în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă obligarea pârâţilor la acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare sau periculoase, începând cu data de 3 iulie 2015. În concluzie, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecţie socială şi în art. 115 alin. (1) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor Guvernului. De asemenea, autorii excepţiei invocă dispoziţiile din Carta Socială Europeană (revizuită), partea I, pct. 3, potrivit cărora: „Părţile contractante recunosc ca obiectiv al politicii lor, a cărui realizare o vor urmări, prin toate mijloacele utile, pe plan naţional şi internaţional, atingerea condiţiilor specifice asigurării exercitării efective a următoarelor drepturi şi principii: […] 3. Toţi lucrătorii au dreptul la securitate şi igienă în muncă“, dispoziţiile Directivei 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea reţine că acestea prevăd că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament. Însă, un astfel de regulament nu a fost adoptat până în prezent, iar aplicarea dispoziţiilor art. 21 a fost amânată succesiv, prin legile anuale de salarizare, până în ianuarie 2018, prin art. II art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, prin art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, prin art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, prin art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi prin art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. De asemenea, prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 3 aprilie 2017, s-a stabilit că prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2018, iar art. 3 alin. (2) din acelaşi act normativ a statuat că „Prin excepţie de la alin. (1), prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică de la 1 martie 2017 pentru categoriile de personal plătit din fonduri publice prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 2^1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare.“ Anexele nr. 1, 2 şi 2^1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la familiile ocupaţionale de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţa socială“ (anexa nr. 1) şi „Învăţământ“ (anexele nr. 2 şi 2^1). Or, autorii excepţiei - salariaţi ai Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Bacău - nu fac parte din aceste categorii de personal plătit din fonduri publice. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 23 decembrie 2011, „Se reorganizează Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, prin preluarea activităţii de inspecţie socială din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ca Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale“, potrivit art. 8 alin. (1) din aceasta, „Personalul Agenţiei şi al agenţiilor teritoriale este format din funcţionari publici cu funcţii generale, funcţionari publici cu funcţii specifice şi personal angajat cu contract individual de muncă, salarizaţi în conformitate cu prevederile legale în vigoare“, iar, în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2011, „Salarizarea personalului se face potrivit reglementărilor legale aplicabile personalului plătit din fonduri publice din administraţia centrală, pentru personalul din aparatul central al Agenţiei, respectiv din serviciile deconcentrate, pentru personalul din agenţiile teritoriale.“ Salarizarea personalului din familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ este prevăzută în anexa nr. I la Legea-cadru nr. 284/2010, pe când salarizarea personalului din familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“ este prevăzută în anexa nr. III la aceeaşi lege. De altfel, potrivit art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, „Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“ 17. Aşadar, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. 18. Cu privire la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, Curtea reţine că principala critică a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate vizează textele de lege prin care a fost prorogată, până la 1 ianuarie 2016, aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010. Potrivit acestor prevederi legale, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament. În ceea ce priveşte critica referitoare la art. 34 din Constituţie privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. În jurisprudenţa sa Curtea a statuat că sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 şi nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011 şi, respectiv, nr. 99 din 8 februarie 2012. 19. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (1) şi (6) din Constituţie, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 32, cu privire la posibilitatea Guvernului de a suspenda ori lipsi de efect dispoziţiile unei legi, pe calea ordonanţelor de urgenţă, Curtea a reţinut că interdicţia Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă care împiedică o lege adoptată de Parlament să îşi producă efectele nu vizează şi dreptul puterii executive de a reglementa cu privire la drepturi care nu au o consacrare constituţională. 20. Referitor la pretinsa încălcare a art. 41 alin. (2) din Constituţie privind măsurile de protecţie socială, se reţine că dispoziţiile de lege criticate nu prevăd că nu se acordă sporul pentru condiţii de muncă, ci că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament. 21. Pentru aceste argumente, nu se poate susţine că dispoziţiile de lege criticate ar contraveni prevederilor pct. 3 din Partea I a Cărţii Sociale Europene (revizuite), potrivit cărora „Părţile contractante recunosc ca obiectiv al politicii lor, a cărui realizare o vor urmări, prin toate mijloacele utile, pe plan naţional şi internaţional, atingerea condiţiilor specifice asigurării exercitării efective a următoarelor drepturi şi principii: […] 3. Toţi lucrătorii au dreptul la securitate şi igienă în muncă“, şi nici dispoziţiilor Directivei 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. 22. Astfel, pentru a asigura măsuri de sănătate la locul de muncă, legiuitorul a introdus sporul pentru condiţii de muncă, spor ce se acorda şi anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010. Critica autorilor excepţiei referitoare la existenţa unor situaţii discriminatorii şi de inechitate între salariaţii care anterior anului 2009 beneficiau de acest spor şi salariaţii care, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, nu primesc acest spor nu poate fi reţinută, deoarece textul de lege criticat nu instituie discriminări în cadrul aceleiaşi categorii de personal. În realitate, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de faptul că nu s-a adoptat regulamentul privind acordarea sporului pentru condiţii de muncă, ceea ce reprezintă o lacună a legii, o omisiune a legiuitorului, ce ar trebui complinită într-un termen rezonabil (având în vedere că adoptarea acestui regulament s-a amânat succesiv începând cu data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, 1 ianuarie 2011), iar nu o problemă de constituţionalitate a art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Situaţiile de discriminare invocate de autorii excepţiei nu sunt izvorâte din conţinutul normativ al dispoziţiilor de lege criticate, ci din aplicarea diferită, la cazuri concrete - ce vizează categoria de personal plătit din fonduri publice din care fac parte cei care solicită acordarea sporului de condiţii de muncă - a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010, după 1 ianuarie 2011. Deşi personalul bugetar a fost reîncadrat în conformitate cu dispoziţiile legilor-cadru, el nu a fost salarizat în baza acestora, întrucât la stabilirea salariului nu au fost aplicate valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, care, trimiţând la cadrul normativ în vigoare la nivelul anului 2009, menţineau în plată cuantumul salarial din anii anteriori. Or, aceste aspecte vizează, în realitate, interpretarea şi aplicarea legii la cazurile concrete. De exemplu, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“, prin Decizia nr. 10/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010. 23. În final, Curtea reiterează ceea ce a reţinut prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 483 din 29 iunie 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2004, anume: „deşi după anul 2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intenţiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare şi care face greu de înţeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale [...]“. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Theodor Agachi şi alţii în Dosarul nr. 2.934/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
