Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 540 din 24 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1) şi ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 540 din 24 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1) şi ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 748 din 11 august 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina  │-                 │
│Turcu              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, excepţie ridicată de Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 10.526/281/2020 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.442D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece legea criticată nu se aplică în cauză, notificarea de dare în plată fiind formulată de un garant al unei persoane juridice.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 10.526/281/2020, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, şi a articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020. Excepţia a fost ridicată de Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unei notificări de dare în plată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea arată, în esenţă, că legea criticată este neconstituţională pentru că a fost adoptată în lipsa unor studii de impact şi fără să fi fost solicitat avizul Băncii Naţionale a României, ceea ce încalcă art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Lipsa de previzibilitate a normelor care reglementează prezumţiile de impreviziune duce la încălcarea principiului securităţii juridice.
    6. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse prevederilor art. 4 alin. (1^1) - (1^3) din Legea nr. 77/2016 astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 52/2020 prin raportare la art. 44 şi 53 din Constituţie, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale coroborat cu art. 11 şi 20 din Constituţie, precum şi la art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, se arată că procentul de 52,6% nu se încadrează în sfera impreviziunii, ci reprezintă o ingerinţă nejustificată în dreptul de proprietate al creditorului. O asemenea soluţie legislativă nu duce la o reechilibrare contractuală, ci la mutarea riscului inerent în sarcina exclusivă a creditorului, ipoteză care se constituie întro încălcare a dreptului de proprietate.
    7. Prezumţia criticată nu răspunde nici exigenţelor stabilite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 731 din 6 noiembrie 2019, ce ţin de problema persistenţei „în timp a riscului valutar în sensul caracterului său constant, continuu, ireversibil“. Menţinerea pragului valoric în discuţie pentru ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată, în condiţiile unor contracte de credit încheiate pe o durată de 25-30 de ani, nu poate fi considerat că ar răspunde condiţiilor persistenţei, continuităţii şi ireversibilităţii.
    8. Potrivit art. 4 alin. (1^1) lit. b) din Legea nr. 77/2016 introdus prin Legea nr. 52/2020 „pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă“. Procentul de 50% stabilit prin textul de lege criticat este stabilit în mod arbitrar, fără o evaluare temeinică în care să se ţină cont de perioada lungă pentru care se încheie contractele, ceea ce aduce atingere dreptului de proprietate al creditorului.
    9. Termenul de 6 luni în care fluctuaţia trebuie să se menţină nu îndeplineşte exigenţele de consistenţă, continuitate şi persistenţă, evidenţiate anterior în Decizia Curţii Constituţionale nr. 731 din 6 noiembrie 2019. Fluctuaţiile circumstanţiale nu pot constitui impreviziune pentru un contract cu o asemenea durată.
    10. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse prevederilor art. 4 alin. (1^3) din Legea nr. 77/2016 prin raportare la art. 16, 53, 57, 135 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, se arată că textul criticat instituie prezumţii absolute în favoarea consumatorilor, fără posibilitatea găsirii punctului de echilibru contractual. În aceste condiţii, excluderea controlului judecătoresc al contractului prin introducerea unor prezumţii absolute de impreviziune apare în mod evident ca o măsură disproporţionată care aduce atingere, în mod nejustificat, dreptului de proprietate şi dreptului de acces la o instanţă.
    11. Impreviziunea nu presupune mutarea riscurilor către creditor, ci găsirea punctului de echilibru, aspect care nu se regăseşte în reglementare. Creditorul, parte la contract, este plasat într-o situaţie de inegalitate, fiind obligat la preluarea unui bun în contul unei creanţe superioare. Impunerea unei prezumţii automate raportate strict la un prag valoric, cu ignorarea restului circumstanţelor contractuale şi factuale de după încheierea contractelor, se constituie şi într-o ipoteză de restrângere a drepturilor creditorilor. Se aduce atingere şi art. 135 din Constituţie în condiţiile în care o instituţie de credit este obligată să devină gestionar şi vânzător de imobile.
    12. Imixtiunea în dreptul de creanţă încă din momentul simplei transmiteri a unei notificări şi suspendarea automată prin lege a obligaţiilor debitorului şi a restului consecinţelor neîndeplinirii obligaţiilor sale (inclusiv neînscrierea în Biroul de credit) reprezintă o ipoteză de încălcare a dreptului de proprietate al creditorului care nu respectă testul proporţionalităţii şi o încălcare a egalităţii în faţa legii.
    13. Art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 prin raportare la art. 44, 53 şi 135 din Constituţie, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale coroborat cu art. 11 şi 20 din Constituţie, precum şi la art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, este neconstituţional deoarece instituie o prezumţie de impreviziune fără a pune problema unei obligaţii excesiv de oneroase sau găsirii unui punct de echilibru contractual, singurul efect al aplicării sale fiind exonerarea debitorului de obligaţiile sale. Nu sunt respectate nici exigenţele proporţionalităţii ingerinţei în dreptul de proprietate al creditorului şi este încălcată libertatea comerţului creditorului deoarece, în cazul în care executarea sa produs într-o perioadă de scădere a preţurilor, creditorul este acela care suportă toată pierderea în condiţiile în care obiectul contractului de împrumut este o sumă de bani, iar imobilul constituie doar garanţia acestei sume.
    14. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată deoarece Legea nr. 52/2020 califică prezumţiile de impreviziune ca fiind prezumţii absolute, ceea ce limitează accesul la justiţie al creditorului, dreptul de proprietate privată şi libertatea economică.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată întrucât legea a fost adoptată fără avizul Băncii Naţionale a României. Prin urmare, legea este neconstituţională în ansamblul său, fiind contrară art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020, precum şi Legea nr. 52/2020, în ansamblul său. Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, şi motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se reţin ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 4 alin. (1^1) - (1^3), alin. (3) şi (4) (condiţiile impreviziunii şi prioritatea echilibrării contractului de credit), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1) (termenele de convocare la notarul public şi suspendarea plăţilor către creditor fără consecinţa înscrierii în Biroul de credit, precum şi suspendarea oricăror proceduri judiciare sau extrajudiciare), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1) (suspendarea plăţilor către creditor şi suspendarea oricăror proceduri judiciare sau extrajudiciare până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, precum şi obligarea debitorului de rea-credinţă la plata penalităţilor şi daunelor-interese în cazul admiterii contestaţiei) şi ale art. 8 alin. (5) (dreptul consumatorului de a cere instanţei stingerea obligaţiilor în cazul în care a fost supus unei executări silite) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Legea nr. 52/2020, în ansamblul său.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în cauza de faţă contractul de credit a fost încheiat între o societate şi Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca, iar persoana care a formulat notificarea de dare în plată este garant al societăţii.
    21. Referitor la situaţia în care parte la contractul de împrumut a fost o societate, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018, Decizia nr. 807 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, Decizia nr. 25 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 22 august 2018, şi Decizia nr. 160 din 26 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 18 iulie 2019, respingând, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, „prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor“. Potrivit art. 1 alin. (2) din lege, noţiunea de consumator, în înţelesul acesteia, nu este una autonomă, ci este cea prevăzută în art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007 („consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale“), şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012 („prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale“).
    23. Prin urmare, Curtea a reţinut că o persoană juridică, în sensul dreptului comun al acestei noţiuni, nu poate fi consumator (a se vedea, în acest sens, dispoziţiile art. 187 din Codul civil, potrivit cărora „Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general“).
    24. Raportând aceste aspecte la condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei, se reţine că aceasta „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului“ (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20).
    25. Întrucât Legea nr. 77/2016 nu priveşte situaţia persoanelor juridice, se reţine că actul normativ nu este aplicabil contractelor de credit încheiate de acestea, indiferent că a fost constituită o garanţie de către garanţi persoane fizice.
    26. În concluzie, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1^1) - (1^3), (3) şi (4), ale art. 5 alin. (3) şi (3^1), ale art. 7 alin. (4) şi (5^1) şi ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său, excepţie ridicată de Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 10.526/281/2020 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina-Cătălina Turcu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 540 din 24 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"