Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 539 din 4 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 539 din 4 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 226 din 24 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Cristian Deliorga  │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Nicolae Pîrcălăbescu în Dosarul nr. 544/44/2020 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 319D/2021.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Ioan-Vladimir Olteanu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului convenţional al autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. În esenţă, susţine că argumentele care au condus la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, referitoare la accesul în profesie, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 121 din 10 martie 2020 sunt valabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, referitoare la numirea în funcţiile de conducere a judecătorilor şi procurorilor. În final, se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la previzibilitatea legii, ale art. 16, ale art. 73 alin. (3) lit. l) şi ale art. 134 alin. (4) din Constituţie.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind, în esenţă, că autorul acesteia contestă, în realitate, Regulamentul privind numirea în funcţii de conducere a procurorilor şi revocarea din aceste funcţii, iar nu legea. De asemenea, consideră că se invocă aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii, care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
    5. Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepţiei arată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate l-au constituit atât legea, cât şi regulamentul sus-menţionat, însă instanţa judecătorească în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a sesizat Curtea Constituţională, prin încheiere, doar cu dispoziţiile art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004, astfel că susţinerile de faţă vizează doar dispoziţiile criticate din Legea nr. 303/2004.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Încheierea din 19 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 544/44/2020, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicolae Pîrcălăbescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a hotărârii Comisiei de organizare a concursului/examenului pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor organizat în perioada 10 iulie-14 octombrie 2020, a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 831 din 3 septembrie 2020 prin care a fost respinsă contestaţia împotriva hotărârii sus-menţionate, precum şi de anulare a Regulamentului privind numirea în funcţii de conducere a procurorilor şi revocarea din aceste funcţii, aprobat prin Hotărârea nr. 219/2020 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 nu îndeplinesc componenta de predictibilitate a legii, deoarece dau posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta, prin regulament, condiţiile privind numirea în funcţii de conducere a procurorilor şi revocarea din aceste funcţii, ceea ce determină o stare de incertitudine juridică. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 121 din 10 martie 2020 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, arătându-se că, şi în cazul concursului pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii, al examenului de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii şi al examenului de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari, legea trebuie să prevadă aspectele esenţiale, cum sunt, spre exemplu, condiţiile de participare, regulile generale privind constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor şi probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor şi posibilitatea de contestare a fiecărei probe.
    8. În ceea ce priveşte art. 6 alin. (1) din Regulamentul privind numirea în funcţii de conducere a procurorilor şi revocarea din aceste funcţii, sintagma „să funcţioneze efectiv la parchetul la care este vacantă funcţia de conducere pentru care îşi depun candidatura“, pe lângă faptul că adaugă la lege, nici nu îndeplineşte condiţiile de claritate şi predictibilitate necesare unui act normativ, putând da naştere unor interpretări discriminatorii. În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii şi Institutul Naţional al Magistraturii se raportează constant în cadrul litigiilor la lipsa condiţiei funcţionării efective, apreciind eronat că detaşarea nu echivalează cu o funcţionare efectivă, cu toate că nu există o predictibilitate legislativă în domeniu, legea şi regulamentul în speţă, necuprinzând o definiţie a noţiunilor a delegare şi detaşare şi nici a termenului „efectiv“, termen care nu poate fi interpretat restrictiv, doar prin raportare la clădirea unde se desfăşoară activitatea.
    9. Totodată, arată că procurorii nu mai au dreptul de a renunţa unilateral la delegare pentru a putea participa la concurs, iar, în aceste condiţii, cerinţa de funcţionare efectivă la data depunerii candidaturii apare ca excesivă şi vădit nejustificată, fiind evident că orice criteriu ar trebui să se raporteze la data vacantării funcţiei.
    10. Aşadar, lipsa de claritate a noţiunii de „funcţionare efectivă“ permite autorităţii să se manifeste subiectiv, discreţionar, pe lângă delegarea unor atribuţii putând exista şi o serie de alte ipoteze care să poată fi interpretate ca fiind circumscrise ipotezei acestei noţiuni: concediu creştere copil etc.
    11. În concluzie, posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta, prin regulament, aspecte esenţiale care ţin de ocuparea posturilor de procuror determină o stare de incertitudine juridică. Or, normele privind admiterea în profesie trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Astfel, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme Consiliului Superior al Magistraturii, prin emiterea unor acte administrative ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.
    12. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 121 din 10 martie 2020, se susţine că, pentru identitate de raţiune, se impune aceeaşi soluţie şi în cazul dispoziţiilor art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 întrucât, în actuala reglementare, aspecte esenţiale ale admiterii în magistratură sunt lăsate la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind prevăzute în lege.
    13. Cât priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia, în situaţia magistraţilor, al căror statut este consacrat la nivel constituţional, elementele esenţiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă inferioară acesteia. Or, prin regulament este prevăzută o etapă de selecţie care priveşte ab initio competenţa profesională a candidatului raportat la locul desfăşurării activităţii şi care reprezintă un aspect esenţial pentru ocuparea posturilor de judecător sau procuror, aspecte ce trebuie să fie prevăzute în Legea nr. 303/2004, pentru a respecta prevederile constituţionale. Prin urmare, regulamentul adaugă la lege o condiţie esenţială de participare la concursul pentru ocuparea funcţiilor de conducere.
    14. În concluzie, faptul că legea organică privind statutul judecătorilor şi procurorilor - Legea nr. 303/2004 - nu prevede condiţia esenţială din regulament privind participarea la concurs/examen contravine dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, potrivit cărora organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii şi organizarea instanţelor judecătoreşti se reglementează prin lege organică.
    15. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie, se susţine, în esenţă, că regulamentul prevede o legislaţie de ordin discriminatoriu şi susceptibil de subiectivitate prin raportare la cerinţa ca procurorul candidat să cunoască mai bine parchetul pentru a cărui conducere se organizează examenul, prin funcţionarea fizică în locaţia unde s-a vacantat postul scos la concurs. Rezultă că regulamentul instituie o îngrădire a participării la examen, condiţionat de interpretarea nepredictibilă a unei condiţii discriminatorii privind locaţia de desfăşurare a activităţii. Astfel, locaţia (clădirea) de desfăşurare a activităţii la data candidaturii este o falsă plus-valoare a candidaţilor, care nu are legătură cu competenţele concrete ale acestora.
    16. În final, se susţine că dispoziţiile criticate contravin şi art. 134 alin. (4) din Constituţie, pentru aceleaşi considerente ca cele invocate pentru a demonstra încălcarea art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie.
    17. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece condiţiile generale de participare la concurs, condiţiile de vechime, precum condiţia ca procurorul să funcţioneze cel puţin 2 ani la parchetul la care este vacantă funcţia de conducere pentru care îşi depune candidatura sunt reglementate prin lege organică - Legea nr. 303/2004 - iar regulamentul explicitează modul de punere în aplicare a acestor dispoziţii de lege.
    18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, sens în care redă, în esenţă, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 121 din 10 martie 2020. Astfel, pentru identitate de raţiune, consideră că, şi în cazul organizării concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, aspectele esenţiale ale concursului sau examenului trebuie prevăzute în legea organică, iar nu printr-un act infralegal, cum este regulamentul emis de Consiliul Superior al Magistraturii. În final, arată că, deşi în ceea ce priveşte concursul de numire în funcţii de conducere la instanţe şi parchete unele aspecte sunt reglementate prin lege (condiţiile de numire, probele de concurs, comisiile), unele chestiuni au rămas totuşi la nivel de regulament (modalitatea de stabilire a rezultatelor şi posibilitatea de contestare a fiecărei probe), astfel că, sub acest aspect, excepţia este întemeiată.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului convenţional al autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „Consiliul Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I: (...) g) Regulamentul de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor;“. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 303/2004 a fost abrogată în integralitatea sa, fiind înlocuită prin Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, care a intrat în vigoare la 16 decembrie 2022. Având însă în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, instanţa de contencios constituţional se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004, care sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
    23. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 73 alin. (3) lit. l) privind reglementarea prin lege organică a organizării şi funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi şi în art. 134 alin. (4) privind atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii.
    24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate - art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 - stabilesc atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii de a aproba, prin hotărâre, Regulamentul de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor.
    25. Prin Decizia nr. 121 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 9 iunie 2020, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora Consiliului Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură. Referitor la concursul de admitere în magistratură, la paragraful 28 al Deciziei nr. 121 din 10 martie 2020, Curtea a constatat că faptul că Legea nr. 303/2004 nu prevede aspecte esenţiale privind concursul pentru admiterea în magistratură, cum sunt etapele şi probele de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor şi posibilitatea de contestare a fiecărei probe contravine dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, potrivit cărora organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii şi organizarea instanţelor judecătoreşti se reglementează prin lege organică. Astfel, aspectele esenţiale ale admiterii în magistratură trebuie să fie prevăzute în Legea nr. 303/2004, iar regulamentul aprobat prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, trebuie doar să detalieze procedura privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru admiterea în magistratură.
    26. Din analiza susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate din prezenta cauză rezultă că acesta este nemulţumit, în esenţă, de prevederile Regulamentului privind numirea în funcţii de conducere a procurorilor şi revocarea din aceste funcţii, aprobat prin Hotărârea nr. 219/2020 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 20 martie 2020, emis în temeiul dispoziţiilor de lege criticate. Potrivit art. 6 alin. (1) ultima teză din acest regulament: „La data depunerii candidaturii, candidaţii trebuie să funcţioneze efectiv la parchetul la care este vacantă funcţia de conducere pentru care îşi depun candidatura.“ Astfel, autorul excepţiei susţine că sintagma „să funcţioneze efectiv la parchetul la care este vacantă funcţia de conducere pentru care îşi depun candidatura“ adaugă la lege, pe de o parte, şi nu îndeplineşte cerinţele de calitate a legii, pe de altă parte, putând da naştere unor interpretări discriminatorii. Totodată, susţine că, în cadrul litigiilor referitoare la condiţia funcţionării efective la parchetul la care este vacantă funcţia de conducere pentru care se depune candidatura, Consiliul Superior al Magistraturii apreciază, în mod eronat, că detaşarea nu echivalează cu o funcţionare efectivă.
    27. Având în vedere susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea reprezintă, în realitate, probleme de interpretare şi aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate. Or, interpretarea textelor de lege aplicabile situaţiei concrete în scopul aplicării corecte a legii în cauza dedusă judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti. Astfel, interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, Decizia nr. 294 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 27, sau Decizia 57 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 14 iulie 2025, paragraful 22).
    28. În consecinţă, problema de drept invocată de autorul excepţiei şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale, referitoare la una dintre condiţiile necesare pentru participarea la concursul sau examenul pentru numirea procurorilor în funcţii de conducere (prevăzute la art. 50 din Legea nr. 303/2004), mai exact la interpretarea - în situaţia delegării - a sintagmei „să funcţioneze efectiv la parchetul la care este vacantă funcţia de conducere pentru care îşi depun candidatura“, din cuprinsul art. 6 alin. (1) din Regulamentul privind numirea în funcţii de conducere a procurorilor şi revocarea din aceste funcţii, este, în realitate, una de interpretare şi de aplicare a legii la cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.
    29. Prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Nicolae Pîrcălăbescu în Dosarul nr. 544/44/2020 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTE
                    CRISTIAN DELIORGA
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 539 din 4 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 539 din 4 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 539 din 4 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 lit. g) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor