Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Codul penal, art. 107 alin. (1) lit. d), art. 109 alin. (1) lit. d) şi art. 116 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Cătălin Vasile Pepenescu şi Robin Vasile Dumitrache în Dosarul nr. 117/216/2016 al Judecătoriei Curtea de Argeş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 503D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 12 iulie 2018, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ocazie cu care Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18 iulie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 10 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 117/216/2016, Judecătoria Curtea de Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Codul penal, art. 107 alin. (1) lit. d), art. 109 alin. (1) lit. d) şi art. 116 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Cătălin Vasile Pepenescu şi Robin Vasile Dumitrache într-o cauză penală în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 107 şi art. 109 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, din moment ce preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior nu este stabilit prin lege sau prin hotărâre de guvern, se pune problema dacă nu cumva faptelor prevăzute de textele legale criticate le lipseşte unul dintre elementele constitutive ale laturii obiective, pentru că întotdeauna criteriul valoric al presupusului prejudiciu este cel care face diferenţa dintre răspunderea contravenţională şi cea penală. Aşa fiind, se apreciază că dispoziţiile art. 107 alin. (1) lit. d) şi art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic sunt constituţionale numai în situaţia în care sintagma „dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei“ are corespondent în preţul mediu pe metru cub de masă lemnoasă pe picior stabilit prin hotărâre de Guvern, şi nu prin ordin de ministru. 5. De asemenea, autorii consideră că, după adoptarea Legii nr. 187/2012, care în art. 202 pct. 8 a prevăzut că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă se stabileşte prin lege, a intervenit o abrogare implicită (cu raportare la valabilitatea acesteia în raport cu momentul săvârşirii faptelor) a Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 715/2008 (cu perioada de aplicare 4 decembrie 2008-30 august 2010, în prezent abrogat), a Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 1.343/2010 (cu perioada de aplicare 1 septembrie 2010-26 octombrie 2011, în prezent abrogat) şi a Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 2.353/2011 (cu perioada de aplicare începând cu data de 27 octombrie 2011-24 septembrie 2012, în prezent abrogat). De aceea, dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale numai în situaţia în care faptele au fost săvârşite după intrarea în vigoare a dispoziţiilor prevăzute în art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 (sau ulterior dispoziţiilor art. I pct. 94 din Legea nr. 133/2015). Aceasta cu atât mai mult cu cât un ordin de ministru este un act inferior hotărârii de guvern sau legii şi nu poate completa sau modifica o lege sau o hotărâre de guvern. 6. În sfârşit, autorii excepţiei consideră că sintagma „fără drept“ din cuprinsul art. 107 alin. (1) nu respectă standardele de calitate ale legii, întrucât din modul de definire nu pot fi determinate cu exactitate criteriile în funcţie de care se poate face diferenţa între o simplă abatere şi o sancţiune penală, norma fiind confuză. 7. Judecătoria Curtea de Argeş arată că în intervalul 2008-21 ianuarie 2014, potrivit Legii nr. 46/2008, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior trebuia stabilit anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, fiind emise asemenea ordine. 8. În intervalul 1.02.2014-12.01.2015, potrivit Legii nr. 46/2008, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin lege, însă acest preţ a fost stabilit în continuare prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. 9. În intervalul 12.01.2015-10.06.2015, Legea nr. 46/2008 dispunea ca preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior să fie stabilit anual prin lege şi acest lucru s-a realizat, fiind in vigoare Legea nr. 4/2015. 10. La data de 10 iunie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea nr. 133/2015, prin care s-a modificat conţinutul art. 123 din Legea nr. 46/2008, în sensul că „Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin hotărâre a Guvernului la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.“ 11. După republicarea Legii nr. 46/2008, în urma renumerotării articolelor, s-a stabilit, în cuprinsul art. 116, că „Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.“ 12. În concluzie, în intervalul 10.06.2015 - prezent, Legea nr. 46/2008 dispune ca preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior să fie stabilit anual, prin hotărâre a Guvernului, însă acesta este stabilit prin lege. 13. Din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite nr. 12/2008 rezultă că, în măsura în care elementul material al laturii obiective a unei infracţiuni este configurat printr-un alt act cu putere normativă, în afara legilor emise de Parlament sau ordonanţelor Guvernului, se aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie. 14. În atare condiţii, instanţa apreciază că modificările aduse Legii nr. 46/2008 prin Legea nr. 187/2012 (art. 202 pct. 8) obligă Parlamentul sau, după caz, Guvernul să emită de îndată o lege, ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă prin care să fie stabilită valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. 15. Pasivitatea celor două instituţii a impus menţinerea în vigoare a Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.283/2012 şi după data de 1 februarie 2014, până la data de 12 ianuarie 2015, când a fost adoptată Legea nr. 4/2015. În tot acest interval, respectiv 1 februarie 2014-12 ianuarie 2015, ordinul ministrului s-a substituit actului normativ prevăzut de art. 123 din Codul silvic. Or, potrivit art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, „evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv“. 16. Ulterior datei de 12 ianuarie 2015, valoarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilită prin lege, act normativ de nivel superior hotărârii de guvern. Ca atare, actul normativ prin care s-a stabilit valoarea preţului mediu al unu metru cub de masă lemnoasă pe picior, prin nivelul său, răspunde exigenţelor prevederilor art. 123 (art. 116 prin renumerotare) din Legea nr. 46/2008, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 133/2015. 17. În raport cu aceste aspecte, instanţa reţine că, în intervalul 1 februarie 2014-12 ianuarie 2015, contrar prevederilor art. 123 din Legea nr. 46/2008, nu a fost emisă nicio lege, ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă prin care să fie stabilită valoarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. 18. Această valoare constituie o trăsătură esenţială a laturii obiective a infracţiunilor prevăzute de art. 107 şi art. 109 din Legea nr. 46/2008. 19. Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că prevederile art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi art. 109 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege sunt constituţionale numai în situaţia în care, începând cu data de 1 februarie 2014, sintagma „dacă prejudiciul produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei“ are corespondent într-un preţ mediu pe metru cub de masă lemnoasă pe picior stabilit printr-o lege sau printr-o hotărâre de guvern, nu prin ordin al ministrului. 20. Cu privire la critica referitoare la sintagma „fără drept“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, instanţa apreciază că excepţia este neîntemeiată, fiind valabile mutatis mutandis argumentele avute în vedere de Curtea Constituţională cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 423 din 9 iunie 2015 şi Deciziei nr. 509 din 30 iunie 2015, care au vizat aceeaşi sintagmă cuprinsă în conţinutul altor norme penale precum art. 192 alin. 1 din Codul penal din 1969 sau art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995. 21. De altfel, în concepţia legiuitorului, activitatea de tăiere de arbori nu este interzisă, însă desfăşurarea acesteia trebuie supusă exigenţelor cadrului normativ în vigoare. Masa lemnoasă generată de pădurile din România este resursă importantă a ţării, care poate impulsiona sectoare precum industria sau comerţul. Însă, exploatarea acesteia trebuie efectuată în mod organizat, care să permită regenerarea în timp a pădurilor şi să evite influenţele negative generate de dispariţia lor. Ca atare, tăierea de arbori poate fi efectuată, în condiţiile prevăzute de lege, orice activitate contrară fiind prezumată a fi efectuată „fără drept“. În concluzie, sintagma „fără drept“ este constituţională. 22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 23. Guvernul apreciază că autorii excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, fiind mai degrabă nemulţumiţi de faptul că sintagma „fără drept“ din cuprinsul art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic nu este definită concret în cuprinsul acestei legi. Astfel, din motivare rezultă că autorii nu critică textele de lege pentru ce conţin, ci pentru ceea ce nu conţin, solicitând, în fapt, completarea lor. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 24. În ce priveşte invocarea prevederilor art. 48 din Codul penal în raport cu prevederile art. 109 alin. (1) lit. d) din Codul silvic, cu referire la art. 116 din acelaşi cod, Guvernul arată că aceste aspecte excedează atribuţiilor Curţii Constituţionale, care, potrivit prevederilor în vigoare, nu are competenţă în soluţionarea conflictului privind compatibilitatea dintre două legi, întrucât conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 aceasta asigură controlul constituţionalităţii legilor şi a ordonanţelor Guvernului, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sunt considerate a fi neconstituţionale prevederile actelor prevăzute în alin. (1) care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei. 25. Dincolo de cele mai sus semnalate, cu privire la conţinutul concret al art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, în forma actuală, Guvernul a semnalat că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională (spre exemplu Decizia nr. 776 din 17 noiembrie 2015 şi Decizia nr. 902 din 17 decembrie 2015) s-a mai pronunţat anterior, ocazie cu care a constatat ca fiind constituţionale prevederile legale criticate, cu precizarea că forma actuală a acestui articol „este mult mai clară şi conferă destinatarilor normei previzibilitate, deoarece orice persoană tentată să săvârşească o infracţiune silvică va putea şti cu precizie că, la data săvârşirii, fapta sa este infracţiune sau nu. În acest fel au fost înlăturate situaţiile în care fapta putea constitui infracţiune la data săvârşirii, dar, ulterior, din cauza creşterii preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, fapta să fie scoasă din sfera ilicitului penal, valoarea prejudiciului produs nemaifiind de 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior“. 26. În plus, cât priveşte sintagma „fără drept“, Guvernul arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat anterior prin Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015 şi Decizia nr. 509 din 30 iunie 2015 cu privire la conţinutul altor norme penale care cuprindeau aceeaşi sintagmă, motiv pentru care apreciază că argumentele avute în vedere cu acele ocazii sunt valabile şi în cauza de faţă. 27. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 28. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 29. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 107 alin. (1) lit. d), art. 109 alin. (1) lit. d) şi art. 116 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, dar şi prevederile art. 48 din Codul penal. Analizând criticile formulate, rezultă că acestea vizează numai art. 107 alin. (1) lit. d), art. 109 alin. (1) lit. d) şi art. 116 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, aşa încât obiectul excepţiei urmează a fi restrâns în consecinţă, iar Curtea se va pronunţa asupra acestor dispoziţii care au următorul conţinut: - Art. 107 alin. (1) lit. d): "(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează: [...] d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei." – Art. 109 alin. (1) lit. d): "(1) Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se pedepseşte după cum urmează: [...] d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior." – Art. 116: „Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.“ 30. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la claritatea legilor şi art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei, precum şi dispoziţiile art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale din perspectiva unor critici similare, prin Decizia nr. 776 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 8 februarie 2016, paragrafele 19-21. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, drept urmare a modificărilor legislative operate, condiţia referitoare la existenţa infracţiunii în raport cu valoarea prejudiciului produs la data constatării faptei a fost înlocuită cu cea care face trimitere la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei. Din perspectivă constituţională, Curtea a constatat că această din urmă modalitate este mult mai clară şi conferă destinatarilor normei previzibilitate, deoarece orice persoană tentată să comită o infracţiune silvică va putea şti cu precizie, la data săvârşirii, că fapta sa este infracţiune sau nu. În acest fel au fost înlăturate situaţiile în care fapta putea constitui infracţiune la data săvârşirii, dar ulterior, din cauza creşterii preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, fapta să fie scoasă din sfera ilicitului penal, valoarea prejudiciului produs nemaifiind de 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. În plus, varianta anterioară referitoare la prejudiciul calculat în funcţie de preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei a comportat interpretări diferite, care au impus pronunţarea în recurs în interesul legii a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite nr. 12 din 18 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 22 decembrie 2008, deoarece data constatării unei fapte penale este, cu excepţia infracţiunilor flagrante, ulterioară datei săvârşirii. 32. Aşa fiind, instanţa de contencios constituţional a considerat că ultima variantă aleasă de legiuitor nu face altceva decât să dea eficienţă principiului activităţii legii penale, situaţie care nu înlătură însă posibilitatea aplicării legii penale mai favorabile. 33. La o concluzie identică a ajuns şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 6 din 20 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015 - când, având de pronunţat o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă succesiunea de acte normative cu privire la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a avut sau nu ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preţ, cu consecinţa dezincriminării, în concret, a infracţiunilor prevăzute de art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic) -, a statuat următoarele: "Având însă în vedere că prin Legea nr. 4/2015 pentru aprobarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, s-a modificat valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, de la 85 lei la 115 lei, suntem în ipoteza intervenirii mai multor dispoziţii cu caracter normativ, prin care s-a modificat criteriul de stabilire a valorii pagubei, ce determină prin cuantum incriminarea faptei sau agravarea încadrării juridice, astfel că, pentru faptele aflate în curs de judecată, se pune problema aplicării legii penale mai favorabile. Ca atare, majorarea valorii acestuia poate atrage, pentru cauzele aflate în curs de judecată, ce au ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 110 din Legea nr. 46/2008, fie incidenţa dispoziţiilor art. 4 din Codul penal şi ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, fie incidenţa dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, după caz" 34. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au fundamentat decizia mai sus menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 35. Distinct de cele statuate în jurisprudenţa sa, Curtea constată că, în ce priveşte sintagma „fără drept“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, aceasta este foarte clară, nu lasă loc de interpretare, iar destinatarii săi pot identifica cu uşurinţă situaţiile în care se aplică şi consecinţele acestora. Mai mult, sintagma „fără drept“, deşi nu este definită, nu are un nivel ridicat de complexitate, înţelesul său putând fi decelat potrivit limbajului comun. Astfel, întregul fond forestier naţional este supus regimului silvic, iar vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional este supusă normelor tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase şi reglementărilor privind circulaţia materialului lemnos (a se vedea art. 6 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic). De asemenea, exploatarea masei lemnoase se face după obţinerea autorizaţiei de exploatare şi predarea parchetului, cu respectarea regulilor silvice şi în conformitate cu instrucţiunile privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport ale materialului lemnos, aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. În zonele de deal şi de munte se dă prioritate tehnologiilor bazate pe funiculare. Exploatarea masei lemnoase se face doar de operatori economici atestaţi de către comisia de atestare, care funcţionează în cadrul asociaţiei patronale şi profesionale din domeniul forestier recunoscută la nivel naţional. Prin excepţie, proprietarii de fond forestier, persoane juridice şi fizice, pot exploata, fără atestare, din proprietatea lor, un volum de până la 20 m^3/an, în condiţiile legii. Totodată, arborii destinaţi tăierii se inventariază şi, după caz, în funcţie de natura tăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic împuternicit, în conformitate cu normele tehnice. Forma şi modul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat, precum şi modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Dispozitivele speciale de marcat au regimul mărcilor şi al sigiliilor, iar tiparele lor se înregistrează şi se păstrează la birourile notariale. În sfârşit, materialele lemnoase, indiferent de provenienţa lor, se transportă numai însoţite de documente specifice de transport, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienţei acestora, fiind interzise primirea spre încărcare şi transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase neînsoţite de documentele de transport (a se vedea art. 62-68 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic). 36. Aşa fiind, legiuitorul a reglementat în detaliu modalitatea de exploatare a masei lemnoase în aşa fel încât orice tăiere, rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, să se realizeze cu drept, adică cu respectarea exigenţelor prevăzute de Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. 37. În acest sens, Curtea arată că, prin Decizia nr. 902 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 14 martie 2016, paragrafele 23-25, a statuat că exploatarea masei lemnoase de către proprietari se poate face după obţinerea autorizaţiei şi cu respectarea instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport de material lemnos aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Totodată, legiuitorul a prevăzut în art. 62 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic o excepţie potrivit căreia persoanele fizice, precum şi cele care au facilităţile prevăzute de Legea nr. 33/1996 privind repunerea în unele drepturi economice a locuitorilor Munţilor Apuseni şi membrii formelor de proprietate asociative prevăzute de lege pot exploata, fără atestare, un volum maxim de 20 m^3/an din pădurile pe care le au în proprietate. 38. Prin urmare, Curtea a constatat că obiectul juridic multiplu al infracţiunilor silvice constă în relaţiile sociale menite să protejeze fondul forestier, ca factor esenţial în menţinerea calităţii mediului la un nivel optim. În acest sens, prin Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, paragraful 20, Curtea Constituţională a statuat că, în limita atribuţiilor sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar şi potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide cu privire la reglementarea infracţiunilor silvice, în considerarea importanţei valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate şi a raporturilor sociale ce se nasc în urma anumitor incriminări. Or, responsabil pentru atingerea principiilor continuităţii recoltelor de lemn, eficacităţii funcţionale, asigurării conservării şi ameliorării biodiversităţii este, în principal, statul, fapt care este de natură să legitimeze şi calitatea sa de subiect pasiv principal al unor astfel de infracţiuni. 39. Toate acestea sunt raţiuni evidente ce justifică interesul material şi moral al statului român pentru întreprinderea tuturor demersurilor necesare care asigură protecţia vegetaţiei forestiere faţă de actele necontrolate de tăiere, rupere, distrugere, degradare sau scoatere din rădăcini de arbori, puieţi ori lăstari aparţinând acestui fond, motiv pentru care sintagma „fără drept“ vizează lipsa autorizaţiei de tăiere sau neîndeplinirea oricăror condiţii legale ori împrejurarea că, în anumite situaţii expres reglementate, se impun tăieri şi curăţiri pentru igienizarea pădurilor publice sau private, precum şi faptul că proprietarii de păduri particulare sau deţinătorii de terenuri cu vegetaţie forestieră pot exploata pentru nevoi personale, în regim silvic, până la 20 m^3/an de material lemnos din pădurile pe care le au în proprietate. În toate cazurile, indiferent de forma de proprietate asupra pădurilor, tăierea arborilor fără îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor necesare recoltării materialului lemnos, respectiv obţinerea autorizaţiei de exploatare, inventarierea şi marcarea arborilor de către organele silvice autorizate şi predarea-primirea parchetelor sau suprafeţelor în exploatare, constituie faptă săvârşită „fără drept“, indiferent de persoana ce o săvârşeşte, inclusiv proprietarul pădurii private. 40. Pentru toate considerentele mai sus invocate, Curtea constată că, din perspectiva mai sus analizată, criticile formulate de autorii excepţiei sunt neîntemeiate. 41. Cu privire la celelalte critici, Curtea constată că, în intervalul 2008-31 ianuarie 2014, potrivit art. 123 din Legea nr. 46/2008, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilea anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, fiind emise asemenea ordine, ultimele fiind Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.283/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din data de 24 septembrie 2012, prin care s-a aprobat preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în valoare de 85 de lei şi Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 76/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, prin care s-a aprobat preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în valoare de 101 lei. Prin Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 118/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2014, s-a abrogat Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură nr. 76/2014, deoarece, potrivit art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, şi care, potrivit art. 247, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, „Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin lege, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură“. 42. Ulterior, prin art. I pct. 94 din Legea nr. 133/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2015, „Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură“. 43. Prin urmare, în intervalul 1 februarie 2014-10 iunie 2015, potrivit Legii nr. 46/2008, astfel cum a fost modificată prin art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit anual, prin lege. În acest sens, prin Legea nr. 4/2015 pentru aprobarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, s-a aprobat preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în valoare de 115 lei. Prin art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 20 septembrie 2016, Legea nr. 4/2015 a fost, însă, abrogată în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a actului abrogator, abrogare care a fost prorogată până la data de 15 august 2017 (a se vedea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2017 privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, precum şi pentru stabilirea de măsuri în acordarea unor beneficii de asistenţă socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 16 ianuarie 2017) şi, ulterior, până la data de 31 decembrie 2017 (a se vedea Ordonanţa Guvernului nr. 9/2017 privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 10 august 2017). 44. Prin art. II din Legea nr. 265/2017 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/2017 privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 22 decembrie 2017, s-a reglementat că „De la data de 1 ianuarie 2018 se stabileşte preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la valoarea de 164 lei“. 45. Cu toate că, în fapt, începând cu 1 februarie 2014 şi până în prezent, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost de 115 lei şi, respectiv 164 lei, stabilit prin lege, dispoziţiile legale criticate acceptă posibilitatea ca începând cu 13 iunie 2015, ca urmare a Legii nr. 133/2015 prin care s-a modificat conţinutul art. 123 din Legea nr. 46/2008, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior să se stabilească anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, normă care a fost menţinută şi după republicarea Legii nr. 46/2008, în art. 116 criticat de autori. 46. Cu privire la susţinerile autorilor excepţiei, Curtea învederează că faptele care li se impută au fost comise în perioada 2010-2012, perioadă în care valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior era stabilită prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspundea de silvicultură. 47. Autorii consideră că sunt afectate dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul legalităţii pedepsei, deoarece, la momentul comiterii faptelor prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) şi de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, criteriul de stabilire a valorii pagubei, ce determina prin cuantum incriminarea faptei, s-a materializat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspundea de silvicultură. 48. Curtea constată că, împrejurarea că valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior poate fi determinată prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale are, din perspectivă constituţională, acelaşi valenţe cu posibilitatea determinării aceleiaşi valori prin hotărâre a Guvernului. Cu privire la o critică similară, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 326 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 22 iunie 2012, statuând că soluţia aleasă a fost confirmată de puterea legiuitoare, care a delegat Guvernului prerogativa de a actualiza permanent anumite liste şi nicidecum de a incrimina. Acelaşi raţiuni sunt valabile şi cu privire la dreptul puterii legiuitoare de a delega conducătorului autorităţii publice centrale dreptul de a stabili anual preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. 49. De altfel, modalitatea de reglementare nu este inedită, sens în care prin Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituţională a statuat că nu este încălcat principiul legalităţii incriminării, prin aceea că se stabilesc limite de pedeapsă diferenţiate în funcţie de preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data săvârşirii faptei. Art. 123 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic prevede că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. 50. De asemenea, a mai arătat Curtea prin Decizia nr. 326 din 29 martie 2012, precitată, că soluţii legislative similare se regăsesc şi în cuprinsul altor acte normative, cum ar fi art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea şi combaterea producerii şi traficului ilicit de substanţe dopante cu grad mare de risc. 51. În plus, art. 114 din Codul silvic menţionează că „Prevederile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală“. Faţă de aceste dispoziţii nu se poate susţine că în lege nu sunt prevăzute toate condiţiile cerute pentru ca faptele respective să constituie infracţiune. Dimpotrivă, examinarea textelor de lege criticate prin excepţia de neconstituţionalitate scoate în evidenţă că acestea definesc în măsură suficientă infracţiunile pe care le prevăd, descriind comportamentul ilegal incriminat şi stabilind în mod expres pedepsele aplicabile. Este adevărat că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 2-6 din Ordonanţa de urgenţă nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006, de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, dar această determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, iar evaluarea pagubelor are la bază criterii stabilite de lege, prin care evaluarea pagubelor se realizează, în mod unitar, indiferent de natura proprietăţii ori de proprietar sau de modul în care acestea au fost produse (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.593 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 28 ianuarie 2011, pct. 2, Decizia nr. 1.110 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Decizia nr. 166 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2006 şi Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008). 52. De asemenea, în ceea ce priveşte atribuţia autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură de a stabili preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, Curtea reţine că acesta este stabilit şi calculat în raport cu parametrii prevăzuţi de lege, deci în baza unui criteriu obiectiv şi legal, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreţionare ce ar putea conduce la încălcarea principiului legalităţii incriminării şi supremaţiei legii. Deci, textul de lege nu conferă ministerului atribuţia de a stabili preţul în mod subiectiv, discreţionar, exclusiv în funcţie de aprecierea sa. În acest sens, Curtea mai constată că, potrivit pct. 39 din anexa la Codul silvic, care face parte integrantă din legea criticată, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la nivel naţional, se determină pe baza datelor statistice din anul anterior, comunicate de Institutul Naţional de Statistică. 53. În concluzie, Curtea constată că - la nivelul legii - sunt satisfăcute exigenţele minimale ale principiului constituţional al legalităţii incriminării, atât timp cât autoritatea de reglementare stabileşte preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior pe baza unor parametrii de natură legală ce impun operaţiuni obiective, nediscreţionare şi fără adăugiri la voinţa legiuitorului. Chiar dacă, din punctul de vedere al tehnicii legislative, este preferabilă indicarea concretă, prin lege, a cuantumului valorii minime a pagubei produse prin infracţiune, Curtea constată că această opţiune legislativă poate fi determinată de dinamica preţurilor în cadrul unei economii de piaţă. 54. Toate aceste argumente constituie motive suficiente de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 55. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Vasile Pepenescu şi Robin Vasile Dumitrache în Dosarul nr. 117/216/2016 al Judecătoriei Curtea de Argeş şi constată că dispoziţiile art. 107 alin. (1) lit. d), art. 109 alin. (1) lit. d) şi art. 116 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
