Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 530 din 24 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 530 din 24 septembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 530 din 24 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 196 din 11 martie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Servomont Import-Export - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 6.245/215/2017 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.487D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 19 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.245/215/2017, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. d) şi ale art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Servomont Import-Export - S.R.L. din Craiova într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 10 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 încalcă principiile înscrise atât de Constituţie, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora atât în materie penală, cât şi contravenţională, răspunderea este personală. Or, potrivit textului de lege criticat, este sancţionată persoana juridică pentru fapte săvârşite de persoane fizice angajate ale persoanei juridice.
    6. Se mai arată că art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 aduce atingere principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece legiuitorul exceptează de la suspendare executarea sancţiunii pentru contravenţia reglementată la art. 10 lit. d) din acelaşi act normativ. Astfel, puterea judecătorească este împiedicată de cea legislativă să dispună măsuri provizorii în privinţa procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, care este un act administrativ.
    7. Autorul precizează că este încălcat şi principiul egalităţii în drepturi, deoarece egalitatea în faţa puterii administrative nu mai subzistă atât timp cât mai mulţi subiecţi manifestă aceeaşi atitudine faptică în privinţa contravenţiilor la care face trimiterea art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, iar verificarea/controlul se poate face doar asupra unuia. Controlul exercitat prin hotărârea judecătorească nu este unul complet şi suficient pentru a da eficienţă principiului egalităţii cetăţenilor în faţa autorităţilor publice.
    8. Autorul arată că reglementarea cuprinsă în dreptul comun în materie contravenţională, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, a fost adoptată cu respectarea principiilor constituţionale ale accesului liber la justiţie şi egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice. Prin introducerea în art. 32 alin. (3) din acest act normativ a instituţiei suspendării executării sancţiunii contravenţionale până la soluţionarea definitivă a plângerii formulate împotriva procesului-verbal s-a asigurat controlul de legalitate exercitat de puterea judecătorească asupra punerii în aplicare a legii de către puterea executivă - prin agentul constatator, dându-se astfel eficienţă principiului accesului liber la justiţie. Or, prin art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 se derogă atât de la suspendarea executării amenzii pe perioada soluţionării plângerii, cât şi de la posibilitatea aplicării avertismentului ca sancţiune contravenţională principală, ceea ce aduce atingere accesului liber la justiţie. Deşi în mod formal accesul la justiţie este liber, în anumite situaţii poate deveni ineficace atât timp cât instanţa de judecată nu poate împiedica producerea unor consecinţe prejudiciabile decât după o perioadă însemnată de timp ocazionată de durata procesului.
    9. Autorul mai susţine că reglementarea unor amenzi contravenţionale fixe, fără posibilitatea de aplicare a avertismentului, împiedică atât agentul sancţionator, cât şi puterea judecătorească să aprecieze asupra criteriilor reale şi personale în care s-a săvârşit fapta, ceea ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil. Practic, în aceste condiţii, accesul la justiţie nu mai este unul liber, ci formal, de vreme ce judecătorului nu îi este permis prin lege să cerceteze împrejurările concrete în care fapta s-a săvârşit, consecinţele prejudiciabile, gradul de pericol social al faptei.
    10. Autorul mai apreciază că se aduce atingere principiului proporţionalităţii, consacrat de art. 5 referitor la principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii din Tratatul privind Uniunea Europeană şi de art. 5 din Protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Acest principiu trebuie să guverneze raporturile dintre stat şi contribuabil în condiţiile în care disproporţia sancţiunilor nu poate fi supusă controlului judecătoresc.
    11. Judecătoria Craiova - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, legiuitorul având dreptul de a interveni şi a institui sancţiuni mai aspre pentru anumite fapte din dorinţa de a elimina pe cât posibil evaziunea fiscală prin împiedicarea operatorilor economici de a nu declara operaţiunile efectuate, evitând astfel plata către stat a taxelor fiscale.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei persoana sancţionată poate face plângere la instanţa de judecată care are obligaţia, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, să îl asculte pe cel care a formulat-o şi să administreze probele necesare în vederea examinării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Nu poate fi reţinută astfel susţinerea autorului potrivit căreia puterea executivă poate fi exercitată discreţionar, fără posibilitatea exercitării controlului legalităţii actului de sancţionare de către instanţa de judecată. Referitor la imposibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului pentru anumite fapte se apreciază că măsura a fost adoptată de legiuitor în considerarea gradului de pericol social al faptelor sancţionate. În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunii aplicate se apreciază că tot instanţa de judecată este aceea în măsură să adapteze cuantumul acesteia la împrejurările săvârşirii faptei. Norma se aplică tuturor celor aflaţi în situaţii similare fără a aduce atingere principiului egalităţii în drepturi. Referitor la posibilitatea ca persoana juridică să fie sancţionată pentru o faptă săvârşită de un angajat, se arată că aceasta este reglementată în concordanţă cu prevederile art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, concluziile scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, care au următorul conţinut:
    - Art. 10 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999: „Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]d) nerespectarea de către utilizatori a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. h), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h)“.
    – Art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999:
    "(4) Prin derogare de la art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea nu suspendă executarea în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) şi cc).
(5) Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, avertismentul ca sancţiune contravenţională principală nu se aplică în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) şi dd), cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i)."


    17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 11 referitor la „Dreptul naţional şi dreptul intern“, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se susţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 5 referitor la principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii din Tratatul privind Uniunea Europeană şi ale art. 5 din Protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, protocol anexat Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, referitor la răspunderea contravenţională a operatorului economic, că aceasta îşi are temeiul în faptele ilicite săvârşite în realizarea obiectului de activitate. Răspunderea contravenţională a persoanei juridice este întemeiată pe obligaţia acesteia de a-şi stabili modul de organizare şi funcţionare, de a veghea cu privire la exercitarea atribuţiilor de către persoanele angajate, precum şi de a exercita controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor angajaţilor, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Toate aceste activităţi sunt menite să ducă la realizarea obiectului social de activitate. Operatorul economic livrează bunurile şi prestează serviciile menţionate în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în schimbul unor sume de bani, faptele săvârşite servind interesului său (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 537 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, paragrafele 21-22).
    19. Curtea a reţinut că instanţa de judecată are obligaţia ca, administrând întregul material probatoriu, să constate în ce măsură fapta contravenientului este sau nu săvârşită cu vinovăţie şi să anuleze procesul-verbal, în măsura în care fapta nu este săvârşită cu vinovăţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 828 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 10 decembrie 2012, şi Decizia nr. 36 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 8 iunie 2017, paragraful 25).
    20. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea constată că acelaşi autor a ridicat o excepţie motivată în mod similar, care a fost respinsă prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 21 iunie 2019.
    21. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că prevederile criticate instituie anumite derogări de la cadrul legislativ general în materie de contravenţii, respectiv de la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Potrivit art. 7 alin. (3) şi art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, texte la care fac referire şi de la care derogă dispoziţiile art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, criticate în prezenta cauză, „avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune“ [art. 7 alin. (3)], iar, în contextul în care, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, „plângerea suspendă executarea“.
    22. Astfel, Curtea a reţinut că legiuitorul este liber să reglementeze referitor la răspunderea contravenţională a persoanei juridice sau fizice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19). Cât priveşte derogările de la procedura generală în materie contravenţională, astfel cum este aceea instituită prin art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, acestea reprezintă aspecte ce ţin de politica legiuitorului în domeniul contravenţiilor, în funcţie de gradul de pericol social al faptelor săvârşite.
    23. Referitor la invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentală, având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la egalitatea în drepturi, Curtea a reţinut că prevederile criticate nu sunt discriminatorii, acestea aplicându-se în egală măsură tuturor celor ce se află sub ipoteza acestor norme, neputându-se reţine o pretinsă discriminare prin efectuarea unei comparaţii cu cadrul general în materie de contravenţii, întrucât la stabilirea şi la aplicarea acestora se are în vedere gradul de pericol social, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului, potrivit art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, context care conduce şi spre proporţionalitatea sancţiunii. Ca atare, nu se poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie.
    24. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Constituţie, prin prisma faptului că, astfel cum susţine autoarea excepţiei, o eventuală sancţiune disproporţionată în raport cu fapta în discuţie nu ar putea fi supusă controlului judecătoresc în reglementarea actuală a legii, Curtea constată că, potrivit art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Astfel, potrivit art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei, având în vedere prevederile art. 5 alin. (5) din ordonanţa precitată, potrivit cărora „sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite“, precum şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din acelaşi act normativ. Ca atare, nu se poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor referitoare la accesul liber la justiţie.
    25. În raport cu toate aceste considerente, Curtea nu a putut reţine nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, întrucât, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 61 alin. (1), „Parlamentul (…) este unica autoritate legiuitoare a ţării“, având dreptul să reglementeze cu privire la răspunderea contravenţională a persoanei fizice sau juridice şi chiar obligaţia, în virtutea respectării statului de drept, să adopte norme de constrângere şi de sancţionare în funcţie de pericolul social al faptelor. În acest context se poate vorbi de respectarea celei de a doua componente prevăzute de art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la colaborarea puterilor în stat, instanţa de judecată fiind cea care va analiza împrejurările săvârşirii faptei şi va stabili cu privire la cuantumul/sancţiunea aplicată. Astfel cum s-a arătat mai sus, în cazul în care se formulează plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, instanţa va fixa termen de judecată, ocazie cu care administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii.
    26. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a constatat că acestea nu au incidenţă în cauză. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, invocarea prevederilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu poate fi reţinută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale.
    27. Distinct de cele reţinute prin decizia invocată, Curtea observă şi considerentele de principiu cuprinse în Decizia nr. 491 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1015 din 29 noiembrie 2018 (paragrafele 16-18), prin care a reţinut că legiuitorul originar sau delegat este liber să deroge de la normele generale cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin „legi speciale“, cum este, spre exemplu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, care a fost aprobată de către Parlament prin Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 4 februarie 2002.
    28. În ceea ce priveşte pretinsa intruziune a autorităţii legislative în activitatea judecătorească, ce ar duce la încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituţie, Curtea a reţinut că legiuitorul delegat şi-a respectat atribuţia reglementată de art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, adoptând o „lege specială“, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, care derogă de la cea generală, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, şi că legiferarea nu are semnificaţia intruziunii în activitatea instanţelor de judecată, care au obligaţia prevăzută de art. 124 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „justiţia se înfăptuieşte în numele legii“, respectiv să aplice legile, atât pe cele generale, cât şi pe cele care derogă de la acestea.
    29. Cu privire la încălcarea art. 5 referitor la principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a art. 5 din Protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, Curtea reţine că această acestea nu au incidenţă în cauză. Totodată, potrivit jurisprudenţei sale, art. 11 din Constituţie nu se aplică în situaţia dată, art. 148 din Constituţie fiind incident atunci când se invocă aspecte ce ţin de dreptul Uniunii Europene.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Servomont Import-Export - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 6.245/215/2017 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Cătălina Turcu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016