Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 528 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 528 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 151 din 27 februarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andrei Grigoraş    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 8.521/211/2020 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.553D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.521/211/2020, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva unei sentinţe penale prin care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din Codul penal, pentru care legea prevede închisoarea de la unu la 5 ani.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin principiului proporţionalităţii pedepsei raportat la fapta săvârşită. Se arată că în cauza dedusă judecăţii dispoziţiile legale criticate impun aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum minim de 1 an, cu executare în regim de detenţie, fiind înfrânt principiul proporţionalităţii, raportat la gravitatea faptei, la modul de săvârşire al acesteia şi la prejudiciul cauzat. În fapt, arată că inculpatul a sustras o sticlă de whisky, în valoare de 17,99 lei, prejudiciul fiind recuperat, şi a fost condamnat de instanţa de fond pentru fapta săvârşită la o pedeapsă cu închisoarea de 1 an, iar în urma aplicării dispoziţiilor legale referitoare la recidivă a rezultat o pedeapsă de 12 ani şi 1 lună de închisoare, cu executare în regim de detenţie. Pedeapsa pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal este închisoarea de la unu la 5 ani. Instanţa a reţinut cauze de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 396 alin. (10) din Codul procedură penală (procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii) şi cauze de majorare cu jumătate a limitelor de pedeapsă, prevăzute de art. 43 alin. (5) din Codul penal (recidiva postexecutorie), astfel că, procedând conform art. 79 alin. (3) din Codul penal, a rezultat o pedeapsă de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni închisoare (redusă cu o treime), apoi aceste limite au fost majorate cu jumătate, ajungându-se din nou la limite ale pedepsei închisorii de la unu la 5 ani.
    6. În continuare, în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale invocate, instanţa arată că, prin limitarea la 5 ani a pedepsei maxime prevăzute de lege pentru infracţiunile în care este incidentă renunţarea la aplicarea pedepsei, legiuitorul s-a îndepărtat de la propriile principii de politică penală, cuprinse în expunerea de motive a Codului penal. Deşi, în reglementarea sistemului pedepselor, principala preocupare a fost crearea unui mecanism care să permită alegerea şi aplicarea celor mai adecvate măsuri, pentru a asigura o pedeapsă proporţională cu gravitatea faptei, în realitate, dispoziţiile Codului penal criticate sunt contrare voinţei legiuitorului. Se susţine că modul de reglementare a instituţiei renunţării la aplicarea pedepsei creează un dezechilibru în egalitatea cetăţenilor în faţa legii, contrar dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, dat fiind că, pentru aceeaşi faptă, procurorul poate dispune renunţarea la urmărirea penală, însă judecătorul nu poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei.
    7. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea din 19 ianuarie 2021, pronunţată în Cauza Lăcătuş împotriva Elveţiei, paragraful 99, în care a fost subliniată necesitatea existenţei unui raport de proporţionalitate adecvat între fapta săvârşită şi pedeapsa aplicată, precum şi la Hotărârea din 9 iulie 2013, pronunţată în Cauza Vinter şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 89, şi Decizia din 15 iunie 2017, pronunţată în Cauza Harkins şi Edwards împotriva Regatului Unit, paragraful 138, în fundamentarea ideii că o pedeapsă extrem de disproporţionată încalcă art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. În susţinerea inadmisibilităţii se arată că legiuitorul condiţionează dispunerea renunţării la aplicarea pedepsei de împrejurarea ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită să fie închisoarea de cel mult 5 ani, condiţie care, în prezenta cauză, este îndeplinită. Se mai arată că aspectele invocate se situează în spectrul criticilor ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, şi nu reprezintă critici reale de neconstituţionalitate, dat fiind că instanţa îşi întemeiază susţinerile pe compararea condiţiilor privitoare la renunţarea la aplicarea pedepsei (art. 80 din Codul penal) cu cele referitoare la renunţarea la urmărirea penală (art. 318 din Codul de procedură penală). Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că, în cazul infracţiunii de furt calificat, prin limitele de pedeapsă stabilite, legiuitorul a considerat că, în principiu, se poate aplica renunţarea la pedeapsă, ca mijloc de reeducare. Totuşi, dacă inculpatul are condamnări anterioare, soluţia nu mai este justificată, întrucât acesta persistă în conduita ilicită. Chiar şi dacă legiuitorul ar fi exclus expres această posibilitate (stabilind un maxim special mai mare de 5 ani), măsura nu ar fi neconstituţională, întrucât statul are o largă marjă de apreciere în politica penală. Prin urmare, principiul proporţionalităţii nu ar fi afectat.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, care au următorul conţinut: „Nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă: [..] d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.“
    13. În opinia instanţei de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) care consacră statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în stat şi calitatea legii, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 126 alin. (1) privitoare la înfăptuirea justiţiei, ale art. 148 alin. (2)-(4) referitoare la aplicarea cu prioritate a prevederilor tratatelor privind drepturile omului şi tratatele constitutive ale Uniunii Europene, dispoziţiilor art. 3 referitoare la interzicea torturii şi ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale precum şi ale art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitoare la principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal reglementează una dintre condiţiile negative care împiedică instanţa sesizată cu soluţionarea cauzei să dispună renunţarea la aplicarea pedepsei, respectiv situaţia în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani. Curtea observă, însă, că în speţa dedusă judecăţii ipoteza normativă nu este incidentă, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede închisoare de la unu la 5 ani.
    15. Din economia dispoziţiilor art. 187 din Codul penal rezultă că „Prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.“, iar din cuprinsul art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal rezultă că „Furtul săvârşit în următoarele împrejurări: [...] b) în timpul nopţii, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.“
    16. În continuare, Curtea reţine că, din sistematizarea dispoziţiilor art. 80 alin. (2) din Codul penal, care reglementează condiţiile în prezenţa cărora instanţa nu poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, rezultă că legiuitorul a avut în vedere, cu prioritate, aspecte ce ţin de persoana infractorului. Astfel, art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal prevede, ca primă condiţie negativă, ca infractorul să nu fi suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor menţionate la art. 42 lit. a) şi b) ori pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare. În schimb, lit. d) a aceluiaşi articol face trimitere la limita maximă specială a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, în raport cu care se poate aplica instituţia renunţării la aplicarea pedepsei. Or, în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, instanţa a reţinut că infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se află în concurs cu alte infracţiuni pentru care a fost aplicată anterior o pedeapsă cu închisoarea de 11 ani şi 9 luni, fiind astfel incidentă condiţia negativă prevăzută de art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal.
    17. Ca atare, rezultă că dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal nu au legătură directă cu soluţionarea cauzei pendinte, cerinţă expresă a art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, întrucât, în speţă, este incidentă condiţia prioritară prevăzută de art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal. În plus, raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de furt calificat - închisoarea de la unu la 5 ani -, Curtea constată că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal nu ar produce niciun efect în cauză.
    18. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cererii în cadrul căreia a fost invocată respectiva excepţie, iar legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate. Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.
    19. Curtea a mai statuat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 72 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 aprilie 2021, paragraful 23).
    20. Curtea apreciază că, indiferent de soluţia pronunţată în prezenta cauză - sub aspectul criticilor formulate cu privire la limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, în raport cu care instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei -, decizia Curţii nu ar produce niciun efect asupra soluţionării procesului penal în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
    21. Având în vedere aspectele menţionate şi ţinând cont de dispoziţiile art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, excepţie ridicată de Curtea de Apel Cluj - Secţia penală, din oficiu, în Dosarul nr. 8.521/211/2020.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Andrei Grigoraş

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 528 din 23 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016