Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 528 din 22 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în redactarea ulterioară Legii nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 528 din 22 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în redactarea ulterioară Legii nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 617 din 1 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iaşi, în numele şi pentru membrii Ionuţ Acrudoae şi alţii, în Dosarul nr. 2.687/99/2019 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.111D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, apreciind că cele invocate de autorul excepţiei vizează omisiunea legiuitorului de a include între destinatarii normei şi personalul din cadrul bibliotecilor centrale universitare. Pe fond, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, norma fiind edictată în virtutea marjei de apreciere a legiuitorului în ceea ce priveşte elaborarea normelor de politică legislativă vizând salarizarea personalului plătit din fonduri publice. De asemenea, norma de lege criticată nu are caracter discriminatoriu prin raportare la personalul didactic din învăţământ, situaţiile juridice fiind diferite. De altfel, chiar Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează diferit în acest sens: salarizarea personalului auxiliar din unităţile de învăţământ este reglementată în anexa nr. I, iar salarizarea personalului din biblioteci în anexa nr. III.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 451/2020 din 27 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.687/99/2019, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iaşi, în numele şi pentru membrii Ionuţ Acrudoae şi alţii, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri privind drepturi salariale.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor. În acest sens, menţionează că, potrivit art. 291 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, personalul Bibliotecii Centrale Universitare face parte din personalul didactic auxiliar. Dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevăd o majorare cu 20% a veniturilor de natură salarială a unor categorii profesionale din învăţământul preuniversitar şi universitar. Astfel, legiuitorul a creat o normă cu caracter derogatoriu pentru personalul din anumite instituţii, excluzând în mod nejustificat personalul didactic din cadrul bibliotecilor centrale universitare. Această excepţie nu este justificată şi creează un tratament discriminatoriu între categorii profesionale similare. Formularea generică a legiuitorului denotă faptul că acesta nu a intenţionat excluderea personalului didactic din cadrul bibliotecilor centrale universitare de la acest beneficiu, ci, mai degrabă, a reprezentat o omisiune. O astfel de omisiune se putea produce din eroare, având în vedere particularitatea acestei categorii de personal didactic de a nu face parte din instituţiile de învăţământ preuniversitar/universitar şi nici din unităţile conexe.
    6. Autorul excepţiei susţine că această excludere nejustificată a categoriei personalului didactic din cadrul bibliotecilor centrale universitare de la beneficiul menţionat dă naştere unui tratament discriminatoriu, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    7. Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, aşa cum reiese din jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 şi Decizia nr. 408 din 13 iunie 2017) şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wiczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua împotriva Spaniei, paragraful 57), elaborarea măsurilor de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente, reprezintă dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare. Aminteşte, de asemenea, că s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 şi Decizia nr. 310 din 7 mai 2019) că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferenţierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, la diferite autorităţi sau instituţii publice, şi, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferenţiat apare ca justificată. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui. Membrii de sindicat reprezentaţi de autorul excepţiei, care sunt angajaţi ai Bibliotecii Centrale Universitare, instituţie publică subordonată Ministerului Educaţiei şi Cercetării, salarizaţi potrivit anexei nr. III la legea unică de salarizare, nu se află într-o situaţie identică sau analoagă cu cea a personalului didactic din instituţiile de învăţământ sau conexe şi, prin urmare, diferenţa de tratament juridic nu este contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
    8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederileConstituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Curtea constată că textul de lege criticat a fost modificat prin două acte normative separate, respectiv prin art. I pct. 5 din Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, respectiv prin art. II pct. 2 din Legea nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018. Ambele acte normative modificatoare au intrat în vigoare la aceeaşi dată, instituind o reglementare paralelă, şi niciuna dintre modificări nu a fost abrogată până în prezent. Mai mult, conţinutul celor două texte modificate diferă. Astfel, art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017, aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 79/2018, prevede că „prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul care ocupă funcţii didactice din unităţile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, precum şi personalul din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, se majorează cu 20% faţă de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6)“, în timp ce art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017, aşa cum a fost modificat prin art. II pct. 2 din Legea nr. 80/2018, prevede că „prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unităţile/instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, inclusiv unităţile conexe, precum şi personalul din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, se majorează cu 20% faţă de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6).“
    12. Curtea reţine că, potrivit art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative, iar, în cazul existenţei unor paralelisme, acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia să edicteze norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate (de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, şi Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012). Totodată, instanţa de control constituţional a constatat că, deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, şi Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 30 octombrie 2014).
    13. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, previzibilitatea legii presupune ca cetăţeanul să dispună de informaţii suficiente şi prealabile asupra normelor juridice aplicabile unei situaţii concrete, iar, prin raportare la cerinţa previzibilităţii, redactarea legilor nu poate prezenta o precizie absolută, din cauza caracterului de generalitate al normelor juridice (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). Conform aceleaşi jurisprudenţe, imprecizia termenilor legali poate fi acoperită de o interpretare constantă realizată de instanţele naţionale (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragrafele 56-62), iar persoana trebuie să poată prevedea, într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele concrete ale cauzei, consecinţele unui act determinat de conduită (Hotărârea din 25 ianuarie 2017, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României).
    14. Or, paralelismul legislativ nu corespunde exigenţelor de calitate a legii, prin raportare la standardele jurisprudenţiale anterior arătate, lipsa de claritate a prevederilor legale analizate neputând fi acoperită prin interpretarea instanţelor naţionale şi neoferind destinatarilor legii penale posibilitatea de a cunoaşte, într-o manieră rezonabilă, conţinutul acestor dispoziţii legale şi de a prevedea consecinţele juridice ale faptelor pe care le săvârşesc, aspect ce nu le permite acestora să îşi adapteze conduita la exigenţele normelor penale criticate.
    15. Totodată, lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a dispoziţiilor legale a fost asociată, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu nevoia de asigurare a securităţii raporturilor juridice. Astfel, prin deciziile nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, nr. 26 din 18 ianuarie 2012, precitată, nr. 570 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 18 iunie 2012, şi nr. 615 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 6 iulie 2012, Curtea Constituţională a statuat că, deşi nu este în mod expres consacrat în Constituţie, principiul securităţii raporturilor juridice se deduce din prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), conform cărora România este stat de drept, democratic şi social, şi că existenţa unor soluţii legislative contradictorii şi anularea unor dispoziţii legale prin intermediul altor prevederi cuprinse în acelaşi act normativ conduc la încălcarea securităţii raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei, principiu ce constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie. În acelaşi sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia principiul securităţii raporturilor juridice decurge implicit din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor sale fundamentale şi constituie unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept (hotărârile din 2 octombrie 2009, 10 octombrie 2011 şi 16 iulie 2013, pronunţate în cauzele Iordanov şi alţii împotriva Bulgariei, paragraful 47, Nedjet Şahin şi Perihan Şahin împotriva Turciei, paragraful 56, şi Remuszko împotriva Poloniei, paragraful 92).
    16. Având în vedere însă că, în cauză, critica de neconstituţionalitate nu se raportează la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, litigiul constituţional nu se poate desfăşura decât în limitele determinate prin încheierea de sesizare, Curtea nu se va putea pronunţa cu privire la problema de legiferare mai sus arătată, urmând să analizeze dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 în redactarea criticată de autorul excepţiei şi reţinută de instanţa de judecată în încheierea de sesizare, respectiv cea modificată prin art. II pct. 2 din Legea nr. 80/2018, potrivit căreia „prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unităţile/ instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, inclusiv unităţile conexe, precum şi personalul din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, se majorează cu 20% faţă de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6)“.
    17. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate fac parte din reglementarea referitoare la aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, care, aşa cum prevede art. 38 alin. (1) din această lege, se aplică în mod etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. Prevederile alin. (3) din acelaşi articol de lege stabilesc modul de aplicare a legii începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi prevăd acordarea unor creşteri salariale. Astfel, potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2018, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    19. Dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate instituie o excepţie de la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, stabilind majorări salariale care se acordă începând cu 1 martie 2018 personalului didactic din unităţile/instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, inclusiv unităţile conexe, precum şi personalului din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior.
    20. Persoanele reprezentate în prezenta cauză de Sindicatul Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu din „Iaşi“ au funcţiile de bibliotecar, mânuitor de carte, şef serviciu, şef birou, informatician şi administrator financiar, făcând parte din categoria personalului didactic auxiliar din învăţământul superior, potrivit dispoziţiilor art. 291 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011. Potrivit alin. (1) - (4) din art. 291 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011 [dispoziţii abrogate ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin art. 260 alin. (5) din Legea învăţământului superior nr. 199/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 5 iulie 2023], personalul din învăţământul superior este format din personal didactic şi personal nedidactic. Personalul didactic este format din personal didactic de predare/cercetare şi personal didactic auxiliar/cercetare din universităţi, biblioteci universitare şi biblioteci centrale universitare. Prin personal didactic şi de cercetare, în sensul Legii nr. 1/2011, se înţelege personalul care deţine, în mod legal, unul dintre titlurile universitare sau de cercetare prevăzute de această lege, care aparţine unei instituţii de învăţământ superior şi care desfăşoară activităţi didactice şi/sau de cercetare. În raport cu relaţiile de muncă stabilite cu instituţia de învăţământ superior, personalul didactic poate fi: titular sau asociat. În raport cu participarea la procesul didactic şi cu gradul de pregătire profesională, personalul didactic poate fi: personal didactic sau personal didactic auxiliar.
    21. Curtea mai reţine că, în art. 247 şi 249 din Legea nr. 1/2011, legiuitorul realizează o enumerare distinctă şi clară a funcţiilor didactice şi a celor didactice auxiliare din învăţământul preuniversitar. Astfel, funcţiile didactice sunt: a) în educaţia antepreşcolară: educator-puericultor; b) în învăţământul preşcolar: educator/educatoare, institutor/institutoare, profesor pentru învăţământ preşcolar; c) în învăţământul primar: învăţător/învăţătoare, institutor/institutoare, profesor pentru învăţământ primar; d) în învăţământul gimnazial, profesional, liceal şi terţiar nonuniversitar: profesor, profesor de instruire practică, maistru-instructor; d^1) în învăţământul vocaţional: profesor corepetitor; e) în învăţământul preşcolar, respectiv primar alternativ pentru fiecare grupă sau clasă se normează cadre didactice conform specificului fiecărei alternative educaţionale; f) în învăţământul special şi în comisiile de expertiză complexă: educatoare/educator, educatoare/educator de sprijin, învăţător-educator, învăţător itinerant şi de sprijin, învăţător, maistru-instructor, institutor, profesor itinerant şi de sprijin, profesor educator, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog şcolar, profesor-logoped, psiholog, psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoză şi kinetoterapeut; profesor, profesor de educaţie specială şi profesor preparator nevăzător; g) în centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică: profesor-psihopedagog, profesor-psiholog, profesor-sociolog, profesor-logoped, consilier şcolar; h) în centrele logopedice interşcolare şi în cabinetele şcolare: profesor-logoped, cu calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie; i) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-asociat, formator, mentor de dezvoltare profesională; j) în cluburile sportive şcolare: profesor, antrenor, profesor-antrenor; k) pentru realizarea de activităţi extraşcolare: profesor; l) în unităţile de învăţământ, pentru asigurarea formării iniţiale şi a inserţiei profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor; m) în centrele de documentare şi informare: profesor documentarist; n) personalul didactic asociat este personalul didactic titular la altă şcoală, personalul didactic pensionat plătit în regim de plată cu ora sau specialişti consacraţi în domeniul de specialitate al curriculei şcolare. Personalul didactic asociat este luat în considerare la îndeplinirea standardelor privind autorizarea sau acreditarea unităţii şcolare.
    22. Potrivit dispoziţiilor art. 249 din Legea nr. 1/2011, personalul didactic auxiliar este format din: bibliotecar, documentarist, redactor; informatician; laborant; tehnician; pedagog şcolar; instructor de educaţie extraşcolară; asistent social; corepetitor; mediator şcolar; secretar; administrator financiar (contabil); instructor-animator; administrator de patrimoniu, referent debutant, referent, referent de specialitate debutant, referent de specialitate, numai pentru unităţi de învăţământ şi de formare profesională nonuniversitară din Ministerul Apărării Naţionale; auditor, consilier juridic, consilier, expert şi referent din inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti.
    23. Curtea reţine că autorii excepţiei nu sunt angajaţi ai unei instituţii de învăţământ preuniversitar sau universitar şi nici ai unei instituţii conexe, aşa cum sunt definite acestea din urmă de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2011 (Unităţile conexe ale Ministerului Educaţiei Naţionale sunt: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, casele corpului didactic, centrele atestate de formare continuă în limbile minorităţilor naţionale, Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată, Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar, palatele şi cluburile copiilor şi centrele judeţene de excelenţă/Centrul Municipiului Bucureşti de Excelenţă. Unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar sunt: centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională.) De asemenea, nu sunt încadraţi în Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior.
    24. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu le sunt aplicabile, iar critica de neconstituţionalitate vizează chiar această omisiune, considerată ca fiind discriminatorie.
    25. Faţă de această critică, Curtea reţine că legiuitorul are dreptul să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15.
    26. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului nu conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94).
    27. În ceea ce priveşte principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, Curtea a statuat că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, pronunţată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011). Totodată, Curtea reţine că, în acord şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei), principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării se aplică doar situaţiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferenţiat, instituit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări.
    28. Analizând dispoziţiile de lege criticate prin prisma acestor repere jurisprudenţiale, Curtea reţine că persoanele reprezentate în prezenta cauză de Sindicatul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iaşi se află într-o situaţie diferită faţă de persoanele încadrate în ipoteza normei de lege supuse controlului de constituţionalitate atât prin funcţiile deţinute, cât şi prin instituţiile în care îşi desfăşoară activitatea. Astfel, persoanele în numele cărora a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate fac parte din categoria personalului didactic auxiliar şi sunt angajate ale Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iaşi, fiind într-o situaţie diferită atât din perspectiva participării la procesul didactic şi a gradului de pregătire profesională în raport cu personalul didactic la care se referă art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 - aşa cum reiese din înseşi dispoziţiile art. 291 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 -, cât şi sub aspectul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea. Prin urmare, atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate diferite între cele două categorii de persoane comparate justifică instituirea unei reglementări distincte, ce nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iaşi, în numele şi pentru membrii Ionuţ Acrudoae şi alţii, în Dosarul nr. 2.687/99/2019 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în redactarea ulterioară Legii nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 22 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 528 din 22 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"