Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 527 din 22 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi ale art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 4 alin. (1) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi a Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 527 din 22 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi ale art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 4 alin. (1) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi a Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 496 din 28 mai 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi ale art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 4 alin. (1) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi a Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Chiru în Dosarul nr. 13.555/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.046D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că susţinerile autorului excepţiei vizează modul de interpretare de către casa de pensii a dispoziţiilor de lege criticate. Cât priveşte Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, arată că aceasta nu poate face obiectul controlului exercitat de instanţa de contencios constituţional.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 9 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 13.555/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi ale art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 4 alin. (1) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi a Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Chiru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind recalcularea pensiei.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia începe prin invocarea celor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, paragraful 32, cu privire la împrejurările în care intervine aplicabilitatea salariului minim pe ţară. Arată că, în situaţia sa, casa de pensii nu a prezentat nicio dovadă că fostul angajator ar fi stabilit şi achitat poliţiştilor activi salariul de funcţie, fără sporuri şi adaosuri (sume compensatorii tranzitorii) incluse în salariul de funcţie, cel puţin egal cu 1.450 lei, începând cu data de 1 februarie 2017. De asemenea, casa de pensii nu a făcut nici dovada materială că ar fi comunicat poliţiştilor activi, începând cu data de 1 februarie 2017, acte de stabilire a salariului de funcţie cel puţin la nivelul de 1.450 lei.
    6. Privitor la lipsa unei baze legale pentru a se reţine că sumele compensatorii tranzitorii incluse în salariul de funcţie al poliţiştilor activi au devenit parte a cuantumului salariului de funcţie şi drept fundamental, protejat de art. 41 din Constituţie în componenta privind salariul minim garantat, autorul excepţiei arată că art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 a interzis explicit ca mutarea sumelor compensatorii tranzitorii din salariul funcţiei de bază în salariul de funcţie să fie considerată creştere salarială, deci creştere a salariului de funcţie. Niciuna dintre normele tranzitorii ulterioare nu confirmă teoria că sumele compensatorii tranzitorii ar fi devenit parte a cuantumului salariului de funcţie. Mai mult, în condiţiile în care existau aceste sume compensatorii tranzitorii, legile-cadru de salarizare nr. 284/2010 şi nr. 153/2017 le-au ignorat la reglementarea salariului de funcţie, prezentându-l ca un element simplu, calculat cu înmulţirea unui coeficient de funcţie cu o valoare de referinţă.
    7. Interdicţia prevăzută de art. 5 din Legea nr. 285/2010 ca sumele tranzitorii să fie considerate creştere a salariului de funcţie este conformă de altfel şi cu principiile enunţate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006, nr. 693 din 17 octombrie 2006, şi nr. 667 din 9 noiembrie 2016 care au distins între salariul de bază ca drept fundamental şi drepturile secundare salariului de funcţie (sporurile sau alte suplimente).
    8. Prin absurd, dacă aceste sporuri şi sume compensatorii s-ar fi contopit cu salariul de funcţie, devenind parte a acestuia, ele ar fi condus, firesc, atât la creşterea salariului de funcţie ca element distinct şi principal al salariului lunar, cât şi la creşterea tuturor sporurilor şi suplimentelor care se calculează procentual din valoarea salariului de funcţie, rezultat care ar fi încălcat scopul avut în vedere de legiuitor, de menţinere a veniturilor din luna decembrie 2009, nu de creştere a acestora.
    9. Totodată, dacă sporurile şi sumele compensatorii incluse în salariul de bază/de funcţie s-ar fi contopit cu salariul de bază/salariul de funcţie, ar fi dispărut orice posibilitate ulterioară de monitorizare şi evidenţiere tehnico-contabilă a acestora de către structurile de gestiune a resurselor umane şi financiare ale Ministerului Afacerilor Interne.
    10. Teza greşită potrivit căreia drepturile secundare reprezentând sumele compensatorii tranzitorii ar fi devenit la un moment dat parte a cuantumului salariului de bază/de funcţie şi drept fundamental a fost reţinută şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, dar această decizie a fost desfiinţată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 4 februarie 2020. Interpretarea Curţii Constituţionale în privinţa sporului de doctorat orientează şi interpretarea ce trebuie dată tuturor fostelor sporuri/sume compensatorii din salariul de funcţie al poliţiştilor.
    11. Autorul excepţiei mai precizează că teoria casei de pensii potrivit căreia sumele compensatorii nu puteau fi eliminate din salariul de funcţie nu are nicio legătură cu cadrul procesual, astfel cum a fost fixat prin pretenţiile sale. Ceea ce a arătat autorul excepţiei este doar faptul că, după 1 februarie 2017, sporurile/sumele tranzitorii nu mai puteau fi adăugate la salariul de funcţie.
    12. Autorul excepţiei susţine şi că sumele compensatorii din salariul de funcţie au devenit pentru casa de pensii un instrument folosit fie în scopul ilicit de a eluda creşterea cheltuielilor cu poliţiştii activi, fie în scopul de a eluda stabilirea corectă a dreptului la pensie. Casa de pensii a creat un nou element salarial, „sume compensatorii“, care să acopere diferenţa până la 1.450 de lei, fapt ce este neconstituţional şi nelegal.
    13. De asemenea, autorul excepţiei consideră că hotărârile judecătoreşti nefavorabile privind calculul pensiilor s-au dat cu încălcarea celor reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 108 din 14 februarie 2006, nr. 693 din 17 octombrie 2006, nr. 667 din 9 noiembrie 2016, nr. 707 din 29 noiembrie 2016 şi nr. 51 din 4 februarie 2020.
    14. Pentru argumentele mai sus arătate, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate, precum şi Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept contravin prevederilor art. 1 alin. (4), ale art. 61 alin. (1), ale art. 108 şi 115, ale art. 142 alin. (1) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    15. Autorul excepţiei mai arată că există o divergenţă între interpretarea dată prin Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi de către instanţele de judecată a dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate şi interpretarea pe care instanţa de contencios constituţional a dat-o aceloraşi texte de lege în jurisprudenţa sa. Prin interpretarea dată, instanţa supremă şi celelalte instanţe de judecată nu doar că au procedat la o modificare a opţiunii legiuitorului, dar s-au substituit şi instanţei de contencios constituţional, cu încălcarea prevederilor art. 142 alin. (1) din Constituţie, care consacră rolul Curţii Constituţionale de garant suprem al Constituţiei.
    16. Reclamantul a arătat că, deşi Hotărârea Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată a stipulat în mod clar şi concis că salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 1.450 lei nu conţine sporuri şi alte adaosuri, instanţa supremă şi pârâta au motivat că în salariul de funcţie al autorului excepţiei au fost introduse şi alte sporuri şi adaosuri. Contrar celor dispuse de Guvernul României, atât instanţa supremă, cât şi instanţele judecătoreşti au decis că la stabilirea salariului minim brut pe ţară garantat în plată în cazul poliţiştilor/militarilor se iau în calcul la salariul de funcţie şi sporurile şi adaosurile salariale, multe dintre acestea nemaiavând o consacrare legislativă, cu toate că Guvernul a hotărât că astfel de sporuri şi adaosuri salariale nu sunt luate în calcul la stabilirea salariului minim brut pe ţară garantat în plată.
    17. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectă limitele competenţelor instanţei supreme, iar dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, problema pusă în discuţie ţinând de interpretarea acestora.
    18. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât simpla enumerare a prevederilor constituţionale pretins a fi încălcate nu echivalează cu motivarea excepţiei.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. (6) şi ale art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, ale art. 4 alin. (1) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, precum şi Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 16 iunie 2020.
    23. Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate nu mai sunt în vigoare. Astfel, Legea-cadru nr. 330/2009 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 au fost abrogate prin art. 39 lit. w) şi x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, iar Legea nr. 285/2010 a fost abrogată prin art. 44 pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi obiectul cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să analizeze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată, care au următorul conţinut:
    - Art. 30 alin. (6) din Legea-cadru nr. 330/2009: „Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.“;
    – Art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: (...) 9. Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 1, 25, 29 alin. (2) şi (3), art. 37, 38, 52, 55-58, pct. 1 al notei la anexa nr. 1, pct. 3 al anexei nr. 4, pct. 2 şi 3 ale anexei nr. 5.“;
    – Art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010: „(1) Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranşelor de vechime în muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009.“;
    – Art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010: „În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcţie de acestea.“;
    – Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010: „În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“

    24. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate, precum şi Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 108 privind actele Guvernului, ale art. 115 referitor la delegarea legislativă, ale art. 142 alin. (1) privind structura Curţii Constituţionale şi ale art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale.
    25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia formulează o serie de critici privind dispoziţiile art. 30 alin. (6), ale art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 4 alin. (1) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010. În esenţă, aceste critici privesc nerespectarea de către casa de pensii şi unele instanţe de judecată a legislaţiei în materie şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
    26. Curtea apreciază că aspectele invocate de autorul excepţiei nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci pun în discuţie modul de interpretare şi aplicare a legii de către casa de pensii, care revin controlului exclusiv al instanţelor de judecată şi excedează Curţii Constituţionale. Prin urmare, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege mai sus arătate este inadmisibilă.
    27. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea constată că autorul excepţiei nu critică constituţionalitatea unor dispoziţii legale în interpretarea dată de instanţa supremă, ci însăşi decizia. În jurisprudenţa sa, a statuat de principiu că o decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii nu poate constitui eo ipso obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, fiind, din această perspectivă, inadmisibilă, deoarece instanţa de contencios constituţional, în acord cu prevederile art. 146 din Legea fundamentală, nu are competenţa să cenzureze constituţionalitatea hotărârilor judecătoreşti, indiferent că sunt pronunţate în dezlegarea unor pricini de drept comun ori în vederea interpretării şi aplicării unitare a legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003). Curtea apreciază că, mutatis mutandi, aceste considerente sunt aplicabile şi în prezenta cauză.
    28. De altfel, Curtea observă că, prin Decizia nr. 15 din 17 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunţat cu privire la aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, Hotărârii Guvernului nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi a Hotărârii Guvernului nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în situaţia poliţiştilor, dispoziţii care, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu ar fi putut constitui obiect al controlului de constituţionalitate, întrucât nu sunt dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă a Guvernului.
    29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi ale art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 4 alin. (1) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi a Deciziei nr. 15 din 17 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Ştefan Chiru în Dosarul nr. 13.555/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 22 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 527 din 22 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"