Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Alina Maria Alecu Buta în Dosarul nr. 555/91/2018/a1 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 81D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a depus note scrise prin care susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibile a criticilor de neconstituţionalitate formulate în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece acestea vizează aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că stabilirea regulilor privind salarizarea categoriilor de personal plătite din fonduri publice reprezintă opţiunea legiuitorului, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Decizia nr. 2.202 din 27 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 555/91/2018/a1, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din anexa nr. VIII litera A capitolul I pct. I - Salarii pentru administraţia publică centrală lit. c) şi d) la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Alina Maria Alecu Buta într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici. Prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 555/91/2018, Tribunalul Vrancea a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Împotriva acestei încheieri, autoarea excepţiei a formulat recurs, iar prin Decizia nr. 2.202 din 27 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 555/91/2018/a1, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate nu sunt previzibile, în sensul că nu sunt determinate în mod neechivoc persoanele cărora le este aplicabil nivelul de salarizare stabilit prin acestea, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care, în considerarea principiului respectării legilor, impun ca actele normative să îndeplinească anumite condiţii calitative, ce presupun ca actul normativ să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Se invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 588 din 21 septembrie 2017 şi nr. 1 din 10 ianuarie 2014. 7. De asemenea, autoarea excepţiei susţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi şi a celui privind remunerarea egală pentru muncă egală. Astfel, se susţine că două fişe de post identice din punctul de vedere al atribuţiilor şi al condiţiilor de încadrare nu justifică stabilirea unui salariu diferenţiat, în condiţiile în care criteriul de acordare a salariului trebuie să fie legat de calitatea şi cantitatea muncii prestate. În opinia autoarei excepţiei, din analiza funcţiilor publice de stat şi a funcţiilor publice teritoriale, astfel cum acestea sunt definite prin prevederile din notele de subsol cuprinse în anexa nr. VIII litera A capitolul I secţiunea I şi secţiunea II din Legea-cadru nr. 153/2017, rezultă că salariaţii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură din centrele judeţene exercită funcţii publice de stat şi nu funcţii publice teritoriale şi, în consecinţă, trebuie să li se aplice grila de salarizare prevăzută pentru administraţia publică centrală, conform anexei nr. VIII litera A capitolul I lit. c) şi d) la Legea-cadru nr. 153/2017. 8. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare. Din examinarea criticilor de neconstituţionalitate şi a considerentelor actului de sesizare, Curtea observă că, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate vizează prevederile lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, urmând a reţine ca obiect al excepţiei aceste prevederi de lege, care instituie nivelul salariilor de bază corespunzătoare anului 2022 şi coeficienţii pentru funcţii publice de conducere şi funcţii publice generale de execuţie din aparatul administraţiei publice centrale, pe de o parte, respectiv pentru funcţiile publice teritoriale, pe de altă parte. 13. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 16 privind egalitatea în drepturi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, iar prin Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 15. Cu acel prilej, referitor la susţinerea privind pretinsele discriminări sub aspect salarial, existente între funcţionarii publici care îşi desfăşoară raporturile de serviciu în aparatul unei autorităţi publice la nivel central faţă de cei din centrele judeţene ale autorităţii publice, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15. 16. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001). 17. De asemenea, potrivit jurisprudenţei instanţei constituţionale şi a celei de contencios al drepturilor omului, principiul egalităţii justifică dreptul la diferenţiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situaţiile diferite sub aspect obiectiv şi rezonabil impun diferenţe de tratament juridic (a se vedea, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 20 martie 2013, sau jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunţată în Cauza Engel şi alţii împotriva Olandei, paragraful 72, sau Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunţată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 38 şi 40). 18. În raport cu aceste considerente, Curtea a reţinut că instituirea prin prevederile de lege criticate a unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opţiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferenţiat sub aspectul salarizării între funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi cei din unităţile teritoriale este justificată având în vedere că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare. Prin urmare, existenţa unor diferenţe în ceea ce priveşte salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor şi a disfuncţionalităţilor existente în sistemul public de salarizare. Astfel, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, iar cele ale art. 6 lit. h) din legea-cadru consacră principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat. 19. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate reprezintă expresia opţiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situaţia diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie. 20. În fine, Curtea a reţinut că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 şi încadrarea funcţionarilor publici care îşi exercită raporturile de serviciu în centrele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură în categoria funcţionarilor publici din administraţia publică centrală sau din unităţile teritoriale, în vederea stabilirii salariilor lunare, reprezintă o operaţiune de interpretare şi aplicare a legii, ce revine autorităţii publice care are calitatea de angajator, iar în caz de litigiu, instanţei judecătoreşti, fără a fi de resortul controlului de constituţionalitate, exercitat de Curtea Constituţională. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia care au fundamentat decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 22. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că prevederile legale criticate referitoare la nivelul salariilor de bază corespunzătoare anului 2022 şi coeficienţii pentru funcţii publice de conducere şi funcţii publice generale de execuţie din aparatul administraţiei publice centrale, pe de o parte, respectiv pentru funcţiile publice teritoriale, pe de altă parte, interpretate în ansamblul cadrului normativ privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, au un conţinut clar, precis şi previzibil, de natură să permită destinatarilor să îşi adapteze conduita, astfel încât să se conformeze regulilor stabilite. Prin urmare, exigenţele de calitate a legii fiind respectate, Curtea constată că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alina Maria Alecu Buta în Dosarul nr. 555/91/2018/a1 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
