Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Pico Do Prodexim - S.R.L. din Buzău în Dosarul nr. 2.644/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 566D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.678D/2019 şi nr. 3.358D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) şi ale art. 493 alin. (5) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, şi de Daniel Bălaşa în Dosarul nr. 2.826/1/2018*/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, şi de Societatea Nicolau Comex - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 193/1/2019*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.678D/2019 autorul excepţiei de neconstituţionalitate a comunicat schimbarea adresei domiciliului procesual şi a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă. 6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.678D/2019 şi nr. 3.358D/2019 la Dosarul nr. 566D/2019, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 27 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.644/1/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Pico Do Prodexim - S.R.L. din Buzău. 9. Prin Încheierea din 15 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.826/1/2018*/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, din oficiu, şi de Daniel Bălaşa. 10. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 193/1/2019*/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Nicolau Comex - S.R.L. din Bucureşti. 11. Excepţia a fost invocată în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de revizuire formulate împotriva unor decizii pronunţate în procedura de filtrare a recursurilor. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte inexistenţa unei căi de atac împotriva deciziei prin care se respinge sau se anulează recursul în procedura de filtru. Excluderea căii de atac a revizuirii împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procedura de filtrare a recursurilor, deşi ulterior pronunţării hotărârii în recurs Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată în cadrul recursului, contravine principiului egalităţii în drepturi, dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi mai ales principiului conform căruia deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii. 13. Astfel, dispoziţiile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie cu referire la cazurile limitate în care soluţia adoptată de instanţa judecătorească în procedura de filtru se întemeiază pe dispoziţii legale ce au fost declarate neconstituţionale, iar partea a invocat, în legătură cu acestea, excepţia neconstituţionalităţii lor, care a fost înaintată Curţii Constituţionale pentru soluţionare. Prin excluderea posibilităţii formulării unei revizuiri sau a unei contestaţii în anulare împotriva unei hotărâri pronunţate în procedura de filtru este încălcat accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, iar menţiunea din art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă în sensul că „decizia nu este supusă niciunei căi de atac“ contravine principiului egalităţii părţilor în faţa legii, situaţie faţă de care se impune reglementarea unei căi de atac extraordinare faţă de hotărârile pronunţate în procedura de filtru, în vederea respectării dreptului la apărare şi a asigurării drepturilor şi intereselor părţilor în faţa justiţiei. 14. Dispoziţiile legale criticate îngrădesc accesul la calea de atac extraordinară a revizuirii, deşi printr-o decizie a Curţii Constituţionale acest acces este garantat, în considerarea faptului că efectele unei decizii a Curţii Constituţionale vizează inclusiv cauzele facta futura. 15. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 16. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.678D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Arată, în esenţă, că problema ridicată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate se referă la posibilitatea de a folosi calea de atac a revizuirii, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, împotriva unei hotărâri pronunţate în filtru de instanţa supremă, în baza unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale. Or, această situaţie a fost deja tranşată de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 387 din 4 iunie 2019, în care, la paragraful 28, se statuează că „autorul excepţiei va putea formula cerere de revizuire împotriva hotărârii instanţei supreme de respingere ca inadmisibil a recursului formulat“. În plus, potrivit jurisprudenţei instanţei constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2017, paragraful 22, în cazul în care o excepţie de neconstituţionalitate care urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă în considerarea soluţiei de admitere anterior pronunţate de Curtea Constituţională, decizia de inadmisibilitate poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză. 19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 493 alin. (5) şi ale art. 493 alin. (5) teza finală din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi structura normativă a dispoziţiei legale criticate, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei prevederile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care aveau următoarea redactare: „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.“ 22. Prevederile de lege criticate au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, care continuă să îşi producă efectele în cauza dedusă judecăţii. 23. Totodată, în legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se mai reţine că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă şi a constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul acestora este neconstituţională. 24. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) în componenta referitoare la respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, precitată, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă şi a constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul acestora este neconstituţională. Curtea a observat (paragraful 21 din decizia menţionată) că respingerea recursului pentru motivul că este vădit nefondat presupune examinarea în fond a acestuia, implicând analizarea unor aspecte ce vizează temeinicia solicitării care face obiectul recursului; or, procedura examinării admisibilităţii recursului trebuie să vizeze doar aspecte pur formale, întrucât decizia pronunţată în cadrul procedurii de filtrare se dă fără citarea părţilor şi fără posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva ei. În acelaşi sens, Curtea a subliniat (paragraful 22 din decizia menţionată) că legiuitorul nu poate să plaseze un aspect ce ţine de fondul căii de atac într-o etapă procesuală anterioară în care nu se analizează şi nu se soluţionează fondul cauzei, astfel că includerea soluţiei de respingere a recursului ca vădit nefondat în etapa admisibilităţii în principiu a recursului eludează finalitatea şi raţiunea acestei etape. 26. Ca urmare a constatării neconstituţionalităţii sintagmei referitoare la caracterul vădit nefondat al recursului, această ipoteză a fost eliminată, în temeiul art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, dintre situaţiile care puteau justifica respingerea ca inadmisibilă a cererii de recurs în procedura filtrului, astfel încât hotărârea pronunţată în această procedură nu vizează fondul cauzei, prin efectul obligatoriu al Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015. 27. Referitor la posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care, fără a se evoca fondul, acţiunea a fost respinsă, iar Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, admisibilitatea unei astfel de cereri de revizuire. 28. Astfel, la paragrafele 31 şi 33 din decizia menţionată, Curtea a reţinut că prin respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile pct. 11 al alin. (1) al art. 509 din Codul de procedură civilă, din cauză că hotărârea a cărei revizuire se cere nu antamează fondul, este lipsit de eficienţă însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât părţile se află în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii, deci ale controlului de constituţionalitate pe care ele l-au declanşat, ceea ce reprezintă o veritabilă sancţiune aplicabilă acestora. Astfel, deciziile obligatorii ale Curţii Constituţionale ar fi lipsite de orice efecte juridice, iar rolul instanţei constituţionale ar fi negat. În plus, aceasta echivalează cu o limitare nepermisă a exercitării unei căi de atac. Decizia de constatare a neconstituţionalităţii trebuie să profite celor îndreptăţiţi, chiar dacă în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a prevederii respective s-a pronunţat o hotărâre definitivă prin care nu s-a intrat în cercetarea fondului. Într-o asemenea ipoteză, reglementarea condiţiei evocării fondului ca o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire a respectivei hotărâri judecătoreşti încalcă art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi accesul liber la justiţie al cetăţenilor, garantat de art. 21 din Legea fundamentală. 29. Revizuirea este o cale extraordinară de atac care, potrivit art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate fi îndreptată împotriva hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, cu excepţiile prevăzute la alin. (2). Or, specificul hotărârii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte inadmisibilitatea în principiu a recursurilor, prin intermediul procedurii de filtrare, îl constituie tocmai faptul că exclude analiza fondului litigiului, limitându-se strict la analiza legalităţii hotărârii atacate cu recurs (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 140 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 28 iunie 2022, paragraful 15, sau Decizia nr. 855 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 17 martie 2020, paragraful 16). 30. Însă, în situaţia în care părţile din cauze în care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească ce nu era supusă recursului la momentul pronunţării şi care au invocat excepţia de neconstituţionalitate ce privea acest aspect pot solicita aplicarea deciziei de admitere a respectivei prevederi legale. Aşadar, deciziile Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, şi nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, precum şi deciziile prin care Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate constituie motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. 31. Raportând aceste considerente la cauza de faţă, Curtea observă că problema ridicată se referă la posibilitatea de a folosi calea de atac a revizuirii, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, împotriva unei hotărâri pronunţate în procedura de filtru, în baza unor dispoziţii declarate neconstituţionale. 32. Analizând, în precedent, această chestiune, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 387 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 31 octombrie 2019, paragraful 28, că autorul excepţiei va putea formula cerere de revizuire împotriva hotărârii instanţei supreme de respingere ca inadmisibil a recursului formulat, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. 33. Însă, având în vedere că în cauză se ridică o problemă de interpretare şi aplicare a legii în sensul stabilirii admisibilităţii promovării căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţia de neconstituţionalitate se impune a fi respinsă, ca inadmisibilă, întrucât Curtea nu se poate substitui instanţelor judecătoreşti pentru a interpreta şi aplica legea în raport cu situaţiile de fapt deduse judecăţii. Potrivit art. 126 din Constituţie, această operaţiune intră în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015). 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă ridicată de Societatea Pico Do Prodexim - S.R.L. din Buzău în Dosarul nr. 2.644/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de instanţa judecătorească, din oficiu, şi de Daniel Bălaşa în Dosarul nr. 2.826/1/2018*/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi de Societatea Nicolau Comex - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 193/1/2019*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
