Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 525 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 525 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 151 din 27 februarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andrei Grigoraş    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Amal-Vanessa Youness şi Gelu Marin Oltean în Dosarul nr. 1.125/120/2020/a1 al Tribunalului Dâmboviţa şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.854D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că din actele dosarului rezultă că partea Lishman Thomas Ivor Mowbray, cetăţean britanic, nu este vorbitor de limba română, din acest motiv fiind desemnată, în calitate de traducător autorizat, doamna Oana Răican, prezentă la şedinţa de judecată.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se susţine că, spre deosebire de reglementarea anterioară, Codul de procedură penală în vigoare prevede posibilitatea procurorului de a solicita autorizarea percheziţiei şi pentru locuri învecinate celui pentru care a fost dispusă percheziţia, în situaţia în care există suspiciuni rezonabile privind transferul de date, probe sau persoane în alte spaţii indicate în referatul înaintat judecătorului de drepturi şi libertăţi. Se menţionează că, potrivit art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, mandatul de percheziţie este valabil şi pentru aceste locuri, iar continuarea efectuării percheziţiei se încuviinţează de către procuror. Se arată că nu se poate reţine existenţa unui viciu de neconstituţionalitate, întrucât respectarea dispoziţiilor art. 27 alin. (3) din Constituţie este asigurată prin intervenţia judecătorului de drepturi şi libertăţi, fiind astfel garantată protecţia dreptului la viaţă privată. Totodată, se menţionează că dispoziţiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală nu contravin dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, întrucât părţile au posibilitatea de a formula cereri atât în faza urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii. De asemenea, încheierile judecătorului de drepturi şi libertăţi pot fi verificate, sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei, de către judecătorul de cameră preliminară, fiind astfel garantată respectarea drepturilor procesuale ale părţilor. Se apreciază că analizarea tuturor încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi admite sau respinge o cerere formulată de procuror intră în competenţa judecătorului de cameră preliminară.
    5. În final, se apreciază că este deosebit de important ca norma supusă controlului de constituţionalitate să fie interpretată coroborat cu dispoziţiile art. 158 alin. (2) lit. a) şi ale art. 158 alin. (7) lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât extinderea percheziţiei dispuse de procuror trebuie să vizeze, în primul rând, situaţia unui transfer de probe. Se arată că practica judiciară a demonstrat constant existenţa unui risc de transfer al probelor în timpul percheziţiei, motiv pentru care se poate impune extinderea acesteia şi la locurile învecinate spaţiului descris în mandatul emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Încheierea din 26 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.125/120/2020/a1, Tribunalul Dâmboviţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Amal-Vanessa Youness şi Gelu Marin Oltean în procedura de cameră preliminară, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni prevăzute de Codul penal, de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, cauză în care a fost dispus procedeul probatoriu al percheziţiei domiciliare.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile legale criticate contravin Constituţiei întrucât încalcă principiul supremaţiei acesteia şi normele constituţionale referitoare la dispunerea percheziţiei de către judecător. Se arată că art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală permite procurorului să încuviinţeze continuarea efectuării percheziţiei, în condiţiile legii, şi în alte locuri învecinate spaţiului pentru care a fost emis mandatul de percheziţie, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 27 alin. (3).
    8. Autorii excepţiei reiterează că dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Constituţie, coroborate cu cele ale Codului de procedură penală, permit dispunerea percheziţiei domiciliare, în faza de urmărire penală, doar de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, la cererea motivată a procurorului. Aşadar, susţin că art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală se află în contrarietate cu dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Constituţie, întrucât permite extinderea percheziţiei, cu încuviinţarea procurorului, asupra unui loc neprevăzut în mandat, în afara autorizării judecătorului de drepturi şi libertăţi.
    9. Sunt invocate, totodată, dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitoare la respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale, arătându-se că textul criticat contravine şi acestei norme constituţionale.
    10. Se face trimitere la dispoziţiile art. 156 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora percheziţia se efectuează cu respectarea demnităţii, fără a constitui o ingerinţă disproporţională în viaţa privată, precum şi la o parte a literaturii de specialitate (C.M. Chiriţă, A.S. Uzlău, Comentariu, în N. Volonciu, A.S. Uzlău (coord.), Codul de procedură penală comentat, ediţia a III-a, revizuită şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2017, p. 435), concluzionându-se că, pentru ca dispoziţiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală să fie constituţionale, încuviinţarea procurorului privind continuarea percheziţiei domiciliare trebuie să fie supusă controlului judecătorului de drepturi şi libertăţi.
    11. Tribunalul Dâmboviţa, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că are această obligaţie doar în măsura în care excepţia ar fi fost invocată din oficiu.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „În cazul în care, în timpul efectuării percheziţiei, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de percheziţie este valabil, în condiţiile legii, şi pentru aceste locuri. Continuarea efectuării percheziţiei în această situaţie se încuviinţează de către procuror.“
    16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la supremaţia Constituţiei şi ale art. 27 alin. 3) referitoare la inviolabilitatea domiciliului în componenta privind dispunerea percheziţiei.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii au pornit de la o interpretare eronată a dispoziţiilor legale criticate, asimilând încuviinţarea de către procuror a continuării efectuării percheziţiei domiciliare, în condiţiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu dispunerea unei noi percheziţii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. Or, din interpretarea literală a dispoziţiilor criticate reiese că încuviinţarea continuării efectuării percheziţiei domiciliare se face în temeiul mandatului de percheziţie emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi, a cărui valabilitate, în condiţiile legii, este extinsă. Aceleaşi concluzii se desprind şi din modul de redactare a dispoziţiilor Codului de procedură penală, legiuitorul făcând aceeaşi distincţie prin terminologia utilizată în art. 158 alin. (1), care, în acord cu dispoziţiile constituţionale, reglementează faptul că percheziţia domiciliară poate fi dispusă doar de judecător, şi art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, care, tot în acord cu dispoziţiile constituţionale, prevede că procurorul încuviinţează extinderea percheziţiei domiciliare, în cazul în care, în timpul efectuării acesteia, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate.
    18. De altfel, modul de sistematizare a dispoziţiilor art. 158 din Codul de procedură penală nuanţează distincţia dintre dispunerea mandatului de percheziţie domiciliară de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, pe de o parte, şi încuviinţarea procurorului, efectuată în temeiul art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, pe de altă parte. Art. 158 alin. (1) din Codul de procedură penală stabileşte competenţa judecătorului de a dispune percheziţia domiciliară, alin. (2) reglementează cuprinsul cererii de percheziţie - care trebuie să cuprindă, inclusiv, menţiuni şi cu privire la locurile învecinate celui pentru care s-a dispus efectuarea percheziţiei -, iar alin. (3) consacră o extindere a sferei de aplicare a mandatului emis de judecător pentru ipoteza în care, în timpul percheziţiei, se constată apariţia situaţiei excepţionale expres reglementate de legiuitor. Drept urmare, dispoziţiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală nu pot fi interpretate autonom, ci trebuie interpretate sistematic, prin raportare la întregul conţinut al art. 158, fiind evident că extinderea mandatului prevăzută de art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală reprezintă o continuare a mandatului dispus de judecătorul de drepturi şi libertăţi potrivit art. 158 alin. (1) din acelaşi cod.
    19. Curtea reţine că dispoziţiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală reglementează o situaţie cu caracter excepţional, respectiv ipoteza în care, pe parcursul efectuării percheziţiei, se constată îndeplinirea condiţiilor expres prevăzute de legiuitor, determinate de împrejurări obiective şi imprevizibile la momentul emiterii mandatului de percheziţie, intervenite în cursul executării acestuia. Prin natura şi impactul lor asupra desfăşurării percheziţiei, asemenea împrejurări sunt de natură să afecteze eficienţa procedeului probatoriu, motiv pentru care legiuitorul a instituit o soluţie normativă care să permită asigurarea continuităţii activităţii de strângere a probelor.
    20. În acest context, Curtea constată că soluţia legislativă consacrată de art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală are caracter de noutate faţă de reglementarea cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968, fiind determinată de evoluţia realităţilor sociale şi de necesitatea unei reacţii prompte a organelor judiciare în situaţii în care, în timpul percheziţiei, pot surveni transferuri de probe, date ori persoane. Astfel, legiuitorul a urmărit instituirea unui mecanism procedural adecvat, în scopul strângerii probelor necesare aflării adevărului, al înfăptuirii justiţiei şi al protejării valorilor sociale ocrotite de lege.
    21. Rezultă, aşadar, că, având în vedere interpretarea literală şi sistematică a dispoziţiilor art. 158 din Codul de procedură penală, caracterul excepţional al situaţiei reglementate de alin. (3) al aceluiaşi articol, precum şi raţiunea legislativă care a determinat instituirea acestei soluţii normative, încuviinţarea continuării percheziţiei, în temeiul mandatului iniţial emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi, nu constituie o extindere discreţionară, la libera apreciere a procurorului. Dimpotrivă, aceasta se realizează în condiţii strict şi limitativ prevăzute de lege, fiind deja autorizată de judecătorul de drepturi şi libertăţi prin mandatul emis, ca expresie a garanţiilor constituţionale privind inviolabilitatea domiciliului.
    22. Având în vedere cele reţinute anterior, Curtea constată că în modalitatea de reglementare a art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală nu se regăseşte nicio contrarietate cu dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Constituţie, această modalitate de legiferare, supusă analizei de constituţionalitate, reprezentând o soluţie firească şi necesară pentru înfăptuirea justiţiei.
    23. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reiterează că, din punct de vedere normativ, Constituţia ordonează puterea publică şi reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale, beneficiind de autoritate normativă supremă în stat (a se vedea, în acest sens, Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1003 din 8 octombrie 2024, paragraful 34). Legiuitorul constituant operează cu concepte generale, în timp ce legiuitorul ordinar le particularizează prin norme de aplicare, această diferenţă de nivel normativ neechivalând cu o contrarietate. Noţiunea de supremaţie a Constituţiei reprezintă, în esenţă, respectarea sensului şi finalităţii normei constituţionale, şi nu copierea mecanică a expresiilor utilizate de aceasta.
    24. Curtea reţine că dispoziţiile art. 158 alin. (2) - (11) din Codul de procedură penală reprezintă norme procedurale prin care legiuitorul penal a înţeles să instituie modalitatea de emitere şi executare a mandatului de percheziţie domiciliară, acestea fiind expresia prevederilor constituţionale potrivit cărora percheziţia se efectuează în condiţiile şi în formele stabilite de lege. Stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului, inclusiv a celor privind punerea în executare a mandatului de percheziţie domiciliară, este de competenţa exclusivă a Parlamentului, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, evident cu respectarea celorlalte principii şi dispoziţii constituţionale. Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că Parlamentul este liber să decidă cu privire la politica penală a statului, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării. Totodată, Curtea a recunoscut că, în acest domeniu, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziţie care îi permite să aprecieze, în funcţie de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 66).
    25. Având în vedere că dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile art. 27 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege, Curtea reţine că acestea nu sunt contrare nici prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Amal-Vanessa Youness şi Gelu Marin Oltean în Dosarul nr. 1.125/120/2020/a1 al Tribunalului Dâmboviţa şi constată că dispoziţiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Andrei Grigoraş


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 525 din 23 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016