Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 524 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi (3), ale art. 80 alin. (2) lit. a) şi d) şi ale art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul penal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 524 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi (3), ale art. 80 alin. (2) lit. a) şi d) şi ale art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 131 din 17 februarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andrei Grigoraş    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. a) şi ale art. 83 alin. (1) lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Ghenadi Timuş, Paul Stanciu, Daniel Dobroiu şi Vasile Costea în Dosarul nr. 9.944/302/2020/a2 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.800D/2021.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate Ghenadi Timuş, domnul avocat Broască Bogdan Viorel din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. Se susţine că reglementarea din Codul penal instituie o discriminare între persoanele aflate în stadii procesuale diferite ale unui proces penal. Astfel, în faza de urmărire penală se poate dispune o soluţie de renunţare la urmărirea penală chiar şi atunci când pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru fapta săvârşită este închisoarea până la 7 ani. Pe de altă parte, pentru o faptă identică, într-o cauză ajunsă în faza de judecată, se arată că judecătorul nu are posibilitatea să dispună nici renunţarea la aplicarea pedepsei, nicio soluţie de amânare a aplicării pedepsei. Se arată că, dincolo de limitele generale ale pedepsei, astfel cum sunt reglementate în partea generală a Codului penal (de la 15 zile la 30 de ani), în partea specială legiuitorul stabileşte limite speciale, structurate pe paliere de pedeapsă (de exemplu, 6 luni-3 ani, 1 an-5 ani etc.). Astfel, în cazul infracţiunii de contrabandă, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani, aceste limite se pot reduce succesiv cu o treime, mai întâi ca urmare a judecării cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, iar ulterior cu încă o treime, ca urmare a achitării prejudiciului. Noile limite de pedeapsă ar fi, aşadar, cuprinse în intervalul 11 luni-3 ani şi o lună. Totuşi, în aceste condiţii, judecătorul, indiferent de voinţa sa, nu poate evita pronunţarea unei soluţii de condamnare. Se mai arată că modul în care au fost redactate textele de lege supuse examinării reflectă o regretabilă lipsă de coerenţă legislativă, prin raportare la limitele de pedeapsă instituite. Se susţine că discriminarea rezultă din faptul că, pentru fapte similare, procurorul poate dispune o soluţie de renunţare la urmărirea penală, în timp ce judecătorul, în faza de judecată, nu are o posibilitate echivalentă. Pentru aceste motive, se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi intervenţia legiuitorului pentru asigurarea unui tratament juridic nediscriminatoriu.
    4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorii acesteia îşi fundamentează critica pe o comparaţie între dispoziţii din Codul penal şi dispoziţii din Codul de procedură penală. Se susţine că instituţiile renunţării la aplicarea pedepsei şi amânării aplicării pedepsei reprezintă atribuţii exclusive ale judecătorului. Totodată, se arată că analiza pretinsei neconstituţionalităţi nu poate fi realizată prin compararea textelor legale între ele, ci numai prin raportare la dispoziţiile Constituţiei. Se mai arată că, deşi sunt invocate dispoziţii constituţionale referitoare la valorile supreme ale statului de drept, la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi la dreptul internaţional şi tratatele internaţionale, acestea nu au relevanţă pentru soluţionarea prezentei excepţii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 21 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.944/302/2020/a2, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. a) şi ale art. 83 alin. (1) lit. a) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Ghenadi Timuş, Paul Stanciu, Daniel Dobroiu şi Vasile Costea într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit normelor de drept penal criticate, instanţei de fond îi lipseşte posibilitatea de a aplica o pedeapsă proporţională cu gravitatea faptei, contrar împrejurării că judecătorul trebuie să aibă capacitatea deplină de a interpreta şi aplica legea în misiunea constituţională de a înfăptui justiţia.
    7. Astfel, se arată că, în prezenta cauză, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 2 şi 7 ani, în ipoteza stabilirii vinovăţiei, nu se poate ajunge la o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei.
    8. Se mai susţine că legiuitorul s-a îndepărtat de la propriile principii de politică penală, relevate în expunerea de motive a Codului penal, în sensul că, deşi în expunerea de motive se inserează, cu titlu de principiu, ideea potrivit căreia caracterul proporţional al pedepsei în raport cu gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului nu trebuie să se reflecte doar în natura, durata sau cuantumul acesteia, ci şi în modul de executare, pentru că, altfel, există riscul ca efortul depus pentru reintegrarea infractorului să producă efecte contrare scopului urmărit, în realitate, normele Codului penal criticate încalcă tocmai acest principiu.
    9. Mai mult, în susţinerea caracterului neconstituţional al dispoziţiilor legale menţionate se face o analiză comparativă a normelor legale de drept penal material şi procesual, cuprinse în art. 80 din Codul penal - Condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei şi art. 83 din Codul penal - Condiţiile amânării aplicării pedepsei, raportat la dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură penală - Renunţarea la urmărirea penală, fiind subliniat caracterul mai blând al normelor procedurale.
    10. În esenţă, se arată că, în speţa dedusă judecăţii, situaţia este similară cu aceea dintr-o altă cauză, în care a fost invocată, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate de către Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. 2.259/117/2019, motiv pentru care părţile înţeleg să invoce, nuanţat, aceleaşi excepţii de neconstituţionalitate şi pentru aceleaşi motive.
    11. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată. Se arată, în acest sens, că singurul aspect criticabil, din perspectiva neconstituţionalităţii textelor indicate, vizează necorelarea acestora prin raportare la condiţiile privind renunţarea la urmărirea penală. Instanţa consideră că se încalcă art. 24 alin. (1) şi art. 126 din Constituţie, având în vedere că, în faza de urmărire penală, se poate dispune renunţarea la urmărirea penală pentru infracţiuni pedepsite cu închisoarea de cel mult 7 ani [art. 318 alin. (1) din Codul procedură penală], dar, dacă inculpatul este trimis în judecată, legea stipulează obligaţia judecătorului de a pronunţa o soluţie de condamnare, neputând dispune nici renunţarea la aplicarea pedepsei, nici amânarea aplicării pedepsei.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate Ghenadi Timuş, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. a) şi ale art. 83 alin. (1) lit. a) din Codul penal.
    16. Referitor la stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, precum şi Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017, paragrafele 16 şi 17). De asemenea, potrivit jurisprudenţei anterior amintite, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie.
    17. Examinând încheierea de sesizare, precum şi susţinerile autorilor excepţiei din şedinţa de judecată din 7 mai 2021,
    Curtea observă că în şedinţa de judecată din 7 mai 2021 inculpatul Ghenadi Timuş arată că înţelege să critice, sub aspectul constituţionalităţii, dispoziţiile art. 76 alin. (1) şi (3), ale art. 80 alin. (2) lit. d), precum şi ale art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul penal, făcând trimitere la sesizarea Curţii de Apel Cluj în Dosarul nr. 2.259/117/2019. Totodată, a fost depusă la dosar, având în prezenta cauză valoarea unor note scrise, sesizarea cu excepţia de neconstituţionalitate formulată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj, soluţionată ulterior de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 629 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 11 aprilie 2024. În continuare, analizând actele dosarului, Curtea observă că, în susţinerea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, inculpatul Vasile Costea a depus la dosarul cauzei considerente referitoare şi la neconstituţionalitatea art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal. În consecinţă, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 76 alin. (1) şi (3), ale art. 80 alin. (2) lit. a) şi d) şi ale art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul penal, dispoziţii legale care au următorul conţinut:
    - Art. 76 alin. (1) şi (3):
    "(1) În cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.
    [...]
(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstanţelor atenuante reţinute.;"

    – Art. 80 alin. (2) lit. a) şi d): „Nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
    "Nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
    [...]
d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.;"

    – Art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2):
    "(1) Instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
    [...]
(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor."

    18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) care consacră statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în stat şi calitatea legii, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 cu referire la integrarea în Uniunea Europeană.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate cu privire la criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi (3), ale art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (1) lit. a), raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5), ale art. 11, ale art. 16 alin. (1), ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 24, Curtea constată că a examinat o critică similară prin Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 9 decembrie 2015, şi prin Decizia nr. 629 din 21 noiembrie 2023, precitată, excepţiile astfel ridicate fiind respinse ca neîntemeiate.
    20. Pentru a pronunţa aceste soluţii, Curtea a reţinut că individualizarea sancţiunilor de drept penal este, pe de o parte, legală - revine legiuitorului, care stabileşte normativ pedepsele şi celelalte sancţiuni de drept penal, prin fixarea unor limite minime şi maxime ale fiecărei pedepse - iar, pe de altă parte, judiciară - pe care o realizează judecătorul în cadrul limitelor stabilite de lege.
    21. Curtea a subliniat importanţa individualizării legale a sancţiunilor de drept penal prin aceea că legiuitorul nu poate să confere judecătorului o libertate absolută în stabilirea pedepsei concrete, întrucât ar exista riscul unei interpretări şi aplicări arbitrare a acesteia.
    22. Pe de altă parte, Curtea a apreciat că, în reglementarea sancţiunilor de drept penal de către legiuitor, trebuie menţinut un echilibru între dreptul fundamental care face obiectul limitării impuse de sancţiune şi valoarea socială a cărei protecţie a determinat această limitare. De asemenea, Curtea a subliniat că legiuitorul nu trebuie să îi înlăture judecătorului dreptul de a proceda la individualizarea judiciară prin stabilirea unor pedepse absolut determinate sau prin instituirea unor sancţiuni care, datorită aplicării lor automate, scapă oricărui control judiciar. Prin individualizarea legală, legiuitorul oferă judecătorului puterea de a stabili pedeapsa în cadrul anumitor limite predeterminate - minimul şi maximul special al pedepsei -, dar, totodată, îi pune la dispoziţie instrumentele care îi permit alegerea şi determinarea unei sancţiuni concrete, în raport cu particularităţile faptei şi cu persoana infractorului (Decizia nr. 629 din 21 noiembrie 2023, paragraful 21).
    23. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu dispoziţiile art. 16 şi 124 din Constituţie, Curtea a arătat că prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege“, şi ale art. 124 alin. (1), care stabilesc că „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii“, fixează poziţia justiţiei, a judecătorului faţă de lege. De asemenea, Curtea a reţinut că, potrivit normelor procesual penale ale art. 2, „Procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.“, iar, potrivit art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii“. Cu alte cuvinte, judecătorul nu creează legea, ci o aplică în speţa concretă. Competenţa judecătorului implică nu numai identificarea normei aplicabile şi analiza conţinutului său, ci şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit. Organul legislativ, emitent al normei juridice, poate fi însă mai restrictiv, obligându-l pe judecător să fie mai apropiat de lege, ori poate prefera, ţinând seama de diversitatea şi complexitatea relaţiilor sociale, o redactare generală a legii (Decizia nr. 629 din 21 noiembrie 2023, paragraful 23).
    24. Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că Parlamentul este liber să decidă cu privire la politica penală a statului, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării. Totodată, Curtea a recunoscut că, în acest domeniu, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziţie care îi permite să aprecieze, în funcţie de o serie de criterii, necesitatea adoptării unei anumite politici penale (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 66). În acest sens, Curtea a reţinut că stabilirea condiţiilor în care instanţa de judecată poate dispune amânarea aplicării pedepsei intră în atribuţiile organului legiuitor, conform politicii penale a statului.
    25. Analizând, în continuare, pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că, reglementând condiţiile negative în prezenţa cărora instanţa nu poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării acesteia, condiţii ce ţin de persoana infractorului, precum şi de pedeapsa prevăzută de lege sau stabilită pentru infracţiunea săvârşită, dispoziţiile criticate nu sunt de natură să înfrângă principiul egalităţii în faţa justiţiei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 629 din 21 noiembrie 2023, paragraful 30).
    26. Curtea a reţinut că principiul egalităţii în faţa justiţiei semnifică faptul că toate persoanele au o vocaţie egală de a fi judecate de aceleaşi instanţe judecătoreşti şi potrivit aceloraşi dispoziţii legale, fie că sunt de fond sau de procedură. Cu alte cuvinte, nu trebuie să existe privilegii de jurisdicţie, iar egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice priveşte, deopotrivă, caracterul unitar al practicii judiciare în aceeaşi materie, egalitatea armelor sau realizarea efectivă a egalităţii în faţa justiţiei prin asigurarea unui ajutor public judiciar care să garanteze accesul egal la actul de justiţie. Egalitatea armelor - unul dintre elementele noţiunii mai largi de proces echitabil şi componentă esenţială a unei apărări efective într-un proces judiciar - semnifică un tratament egal al părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa tribunalului, fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă.
    27. Având în vedere că în prezenta cauză sunt formulate critici similare cu cele analizate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 629 din 21 noiembrie 2023, Curtea constată că se impune aceeaşi soluţie de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi (3), ale art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (1) lit. a) din Codul penal. Totodată, considerentele anterior citate sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. a) şi ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, raportat la criticile formulate de autori în prezenta cauză, astfel că şi acestea sunt neîntemeiate, întrucât autorii nu aduc critici distincte acestor prevederi.
    28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale mai sus invocate, considerentele şi soluţia deciziilor precitate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    29. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la caracterul sancţionator mai blând al dispoziţiilor de drept procesual penal din cuprinsul art. 318 din Codul de procedură penală, raportat la art. 80 şi 83 din Codul penal, Curtea constată că autorii excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se limitează la o analiză comparativă a instituţiilor de drept penal material, raportat la dispoziţiile Codului de procedură penală.
    30. În esenţă, s-a solicitat ca judecătorul să aibă posibilitatea să realizeze un examen de individualizare a pedepsei, pentru a dispune renunţarea la aplicarea acesteia ori amânarea aplicării pedepsei, în condiţii similare dispunerii de către procuror a renunţării la urmărirea penală, în caz contrar textul de lege criticat fiind neconstituţional.
    31. Având în vedere însă prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. Aşadar, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea unor prevederi legale dintro lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
    32. De altfel, criticile privind compararea unor instituţii de drept penal au fost respinse ca inadmisibile prin Decizia nr. 507 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 7 februarie 2025, Decizia nr. 286 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1153 din 19 noiembrie 2024, Decizia nr. 485 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 15 noiembrie 2021, şi Decizia nr. 614 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 5 aprilie 2024.
    33. De asemenea, în raport cu motivele formulate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că celelalte dispoziţii constituţionale invocate, referitoare la valorile supreme în statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, calitatea legilor, dreptul internaţional şi dreptul intern, tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi prezumţia de nevinovăţie, nu au nicio concludenţă pentru soluţionarea prezentei excepţii.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ghenadi Timuş, Paul Stanciu, Daniel Dobroiu şi Vasile Costea în Dosarul nr. 9.944/302/2020/a2 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 76 alin. (1) şi (3), ale art. 80 alin. (2) lit. a) şi d) şi ale art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 octombrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Andrei Grigoraş

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 524 din 23 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 524 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi (3), ale art. 80 alin. (2) lit. a) şi d) şi ale art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul penal

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 524 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi (3), ale art. 80 alin. (2) lit. a) şi d) şi ale art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Codul penal