Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 524  din 11 iulie 2017  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 524 din 11 iulie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 799 din 10 octombrie 2017

┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel-Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Ingrid Luciana Mocanu în Dosarul nr. 52/2/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.506D/2016.
    2. La apelul nominal se prezintă, personal, Ingrid Luciana Mocanu, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Pentru partea Uniunea Naţională a Barourilor din Bucureşti răspunde avocatul Constantin-Cristian Voicescu, cu împuternicire depusă la dosar, iar partea Baroul Bucureşti este reprezentată de avocatul Iosif Friedmann-Nicolescu având, de asemenea, împuternicire depusă la dosar.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate care, reiterând cele reţinute în cuprinsul notelor scrise prin care a fost invocată excepţia, solicită admiterea criticilor formulate. În esenţă, aceasta susţine că prevederile art. 49 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 51/1995, care prevăd că deliberările şi votul organelor de conducere colegiale constituie secret profesional, sunt neconstituţionale, evident, în măsura în care se interpretează ca fiind exoneratoare de răspundere juridică personală a membrilor consiliilor baroului. Apreciază că textul de lege criticat este neconstituţional şi prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a celor ale art. 194 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, în măsura în care aceste prevederi nu ar fi aplicabile şi membrilor consiliului baroului. În acest context, face referire la situaţia de fapt ce a generat invocarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, susţinând că nemulţumirea sa decurge din împrejurarea că, deşi a susţinut examenul de intrare în Baroul Bucureşti şi a fost declarată admisă, totuşi, cu încălcarea flagrantă a legii, membrii Consiliului Baroului Bucureşti au decis că nu poate exercita profesia de avocat şi au respins cererea sa de înscriere în Tabloul avocaţilor definitivi. Arată că, urmare a acestei situaţii, s-a adresat Baroului Bucureşti pentru a i se comunica numele persoanelor care au contribuit la luarea acestei decizii, însă, invocându-se prevederile de lege criticate în speţă, răspunsul la această solicitare a fost refuzat. Aşa fiind, consideră că textul de lege criticat din Legea nr. 51/1995 este contrar dispoziţiilor art. 52 alin. (3) şi art. 72 alin. (1) din Constituţie, care vin să stabilească norme derogatorii de la răspunderea juridică pentru anumite categorii de persoane, şi anume, pentru parlamentarii care nu pot fi traşi la răspundere pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, şi pentru magistraţi, care răspund numai pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Apreciază, astfel, că orice altă formă de adăugare la aceste norme constituţionale este de natură a contraveni dispoziţiilor art. 16, respectiv, celor ale art. 21 din Constituţie, o atare reglementare fiind discriminatorie, întrucât instituie privilegii pentru o anumită categorie de persoane, şi anume pentru membrii consiliilor barourilor din România, având în vedere că aceştia nu răspund personal sau material atunci când iau decizii cu încălcarea legii sau atunci când lezează drepturi ale terţilor.
    4. Reprezentantul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, avocatul Constantin-Cristian Voicescu, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine că reglementarea criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi art. 21, referitoare la egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie, iar în ceea ce priveşte critica formulată prin raportare la art. 52 alin. (3) teza a II-a şi art. 72 alin. (1) din Constituţie, apreciază că invocarea acestor norme nu are incidenţă în cauză. Susţine că păstrarea secretului profesional reprezintă unul dintre fundamentele profesiei de avocat, fără de care exercitarea acestei profesii nu poate fi concepută. De asemenea, invocând art. 56 alin. (1) şi art. 57 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, reprezentantul U.N.B.R. învederează faptul că, raportat la aceste prevederi de lege, indiscutabil, consiliul baroului este un organ colegial şi, prin urmare, hotărârile se iau în urma deliberării, astfel că nu are nicio relevanţă modul în care a votat unul sau altul dintre membrii consiliului, atât timp cât sunt întrunite cerinţele legale. Referitor la susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate în sensul că numele membrilor consiliului baroului ar fi secrete, apreciază că acestea nu sunt reale, întrucât numele membrilor consiliului sunt publice pe pagina oficială de internet a baroului. În ceea ce priveşte aspectul referitor la atragerea unei eventuale răspunderi patrimoniale, raportat la prevederile Legii contenciosului administrativ completate cu cele ale Codului civil, reprezentantul U.N.B.R. apreciază că o asemenea critică excedează controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa instanţei de judecată, respectiv a judecătorului de contencios administrativ sau civil, putându-se solicita constatarea răspunderii organului emitent, ceea ce s-a şi realizat de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate prin acţiunea formulată de aceasta la instanţa în faţa căreia a invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. În concluzie, solicită respingerea criticilor de neconstituţionalitate şi depune, în acest sens, concluzii scrise la dosar.
    5. Preşedintele acordă cuvântul şi reprezentantului Baroului Bucureşti, avocatul Iosif Friedmann-Nicolescu, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995. Apreciază că reglementarea criticată este constituţională şi în acord cu actele de drept internaţional public, fiind o normă de organizare a profesiei, textul criticat fiind plasat în capitolul referitor la organizarea profesiei de avocat, profesie guvernată de principiul autonomiei. Arată că această profesie este, prin excelenţă, liberă şi autoreglată în baza unor norme de etică profesională, având ca o componentă fundamentală şi secretul profesional. Apreciază că, aşa cum este redactat art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/995, în sensul că deliberările şi votul constituie secret profesional, acest text de lege nu contravine Constituţiei. Astfel, din perspectiva secretului profesional, legea impune obligaţia de confidenţă ca o îndatorire profesională fundamentală a avocatului. De altfel, arată că, referitor la secretul profesional, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat şi a stabilit că nu poate fi făcut public decât în măsura în care constituie, întro societate democratică, o măsură absolut necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale sau protecţia sănătăţii. Invocă, totodată, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 23 din 18 ianuarie 2017, prin care s-a statuat că întreaga lege a avocaturii, astfel cum a fost modificată, este constituţională şi nu instituie privilegii ale avocaţilor. În concluzie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are fundament constituţional şi nici fundament juridic, având în vedere că nu există o „super imunitate“ a organelor de conducere ale profesiei de avocat, aşa cum sugerează autoarea excepţiei, întrucât în cadrul acestora se respectă toate dispoziţiile Legii nr. 51/1995 şi cele ale Statutului profesiei de avocat.
    6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că prevederile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 statuează asupra secretului deliberărilor şi al votului în cadrul membrilor consiliului baroului, iar prin reglementarea criticată nu se aduce atingere principiilor prevăzute de art. 16 şi art. 21 din Constituţie. În acest sens, arată că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza edictată de norma juridică, iar, cu privire la dreptul de acces la instanţă, învederează faptul că autoarea excepţiei a formulat acţiune în instanţă şi a atacat decizia organului colectiv (în cadrul căruia votul fiecăruia dintre membrii îşi pierde individualitatea). Precizează faptul că, urmare a demersurilor întreprinse de către autoarea excepţiei, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus anularea deciziei consiliului baroului, iar împrejurarea că aceasta nu a avut posibilitatea de a introduce acţiune în instanţă împotriva acelora dintre membrii care au votat împotriva înscrierii sale pe lista avocaţilor nu înseamnă că i-a fost negat dreptul de acces la justiţie. Aceasta deoarece repararea pagubei se realizează în principal de către autoritate, hotărârea organului colectiv fiind, de fapt, hotărârea persoanei juridice însăşi. Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 52 şi art. 72 alin. (1), reprezentantul Ministerului Public apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    7. Prin Decizia nr. 1.860 din 9 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 52/2/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată. Excepţia a fost invocată de Ingrid Luciana Mocanu, cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Încheierii din 9 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză având ca obiect „anulare act administrativ“, în contradictoriu cu Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din Bucureşti.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituţionale în măsura în care s-ar interpreta ca fiind exoneratoare de răspundere juridică personală a membrilor consiliilor barourilor, în sensul că „împiedică aplicarea normelor care permit repararea prejudiciilor cauzate de persoanele care, prin participarea la adoptarea actelor administrative, conduc la adoptarea actelor administrative producătoare de prejudicii, împiedicând, astfel, formularea cererii de chemare în judecată în mod corespunzător“.
    9. Arată că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 52 alin. (3) teza a II-a şi ale art. 72 alin. (1), care instituie o serie de excepţii de la regula răspunderii autorităţilor/persoanelor componente ale autorităţilor statale, excepţii care nu pot suferi completări la nivel infraconstituţional, deoarece acest lucru ar echivala cu o adăugire nepermisă la norma constituţională. În acest context, se face referire la prevederile art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce au fost introduse în scopul responsabilizării funcţionarului public care, în absenţa unui asemenea text, ar fi tentat să refuze, în mod sistematic, să dea eficienţă drepturilor şi libertăţilor recunoscute de lege indivizilor. De asemenea, arată că aceste prevederi din Legea contenciosului administrativ au fost elaborate în aplicarea principiului previziunii în luarea deciziilor de către persoanele însărcinate cu rol decizional de interes public, un fel de „sabie a lui Damocles“ de natură a avertiza persoana fizică responsabilă că, în cazul în care actul său lezionar va fi desfiinţat de instanţa de judecată, va avea de suferit consecinţele acestor decizii, această normă aplicându-se deopotrivă tuturor persoanelor învestite de legiuitor cu emiterea actelor în regim de putere publică (funcţionari publici) sau pentru deservirea unor interese publice. De la această regulă, legiuitorul constituant a instituit două excepţii, iar cele două categorii excluse de la răspunderea de drept comun sunt: parlamentarii, care au imunitate totală pentru voturile exprimate, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 72 alin. (1), respectiv magistraţii, care au imunitate parţială, exclusiv pentru „exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă“, potrivit art. 52 alin. (3) teza a II-a din Constituţie. În acest context, autoarea excepţiei arată că, pe lângă aceste categorii de persoane, legiuitorul ordinar a intervenit şi a instituit o exonerare de răspundere prin adăugare la Legea fundamentală, şi anume, prin includerea categoriei profesionale a avocaţilor care, astfel, a primit o imunitate similară parlamentarilor şi superioară magistraţilor.
    10. Referitor la neconformitatea art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că secretizarea votului membrilor barourilor nu este justificată raţional faţă de votul în cadrul altor autorităţi publice în cadrul cărora funcţionează organe colegiale, astfel că nu se poate imagina care ar fi motivele de diferenţiere care să justifice această secretizare în raport cu alte organe colegiale sau alte persoane care răspund pentru modalitatea exercitării funcţiei. Aşa fiind, apreciază că prevederile criticate creează un privilegiu nejustificat pentru consilierii barourilor din România, prin raportare la alte organe colegiale din România şi, totodată, instituie o discriminare pentru destinatarii actelor lezionare adoptate în exercitarea atribuţiilor de serviciu ale acestora.
    11. În fine, apreciază că accesul la justiţie este grav încălcat prin ascunderea identităţii celor care, în mod nelegal, au adus prejudicii, cu forma de vinovăţie cerută de lege, ocultism care îmbracă forma inechităţii procesuale în materia contenciosului administrativ.
    12. Pentru cele expuse mai sus, autoarea excepţiei solicită să fie admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, republicată.
    13. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că, prin conţinutul său normativ, art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 nu contravine normelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, iar corelarea acestuia cu prevederile art. 194 lit. a) din Codul de procedură civilă şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o chestiune de interpretare şi aplicare a legii ce intră în atribuţiile instanţei de judecată.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că, prin reglementarea ca secret profesional a deliberărilor şi a votului membrilor de conducere colegială ale barourilor de avocaţi, îşi pierde consistenţa noţiunea de răspundere personală din conţinutul mecanismelor de reparaţie instituite de lege atunci când are loc o încălcare de drepturi prin acte nelegale. Or, Guvernul apreciază că o asemenea abordare este nu numai forţată, dar şi neîntemeiată. Mai mult, în cauză este vorba despre o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, aspect ce intră în sfera de competenţă a instanţei de judecată. Apreciază totodată că, în mod corect, autoarea excepţiei, considerânduse lezată în drepturile sale, a acţionat în judecată Consiliul Baroului Bucureşti, aceasta fiind, de bună seamă, calea juridică de urmat. Alternativa acţionării în judecată a fiecăruia dintre membrii organului de conducere colegial, care nu a votat după dorinţa autoarei excepţiei, nu constituie o încălcare a principiului constituţional al liberului acces la justiţie şi nici a principiului egalităţii în drepturi. Votul fiecăruia dintre membrii organului de conducere colegială îşi pierde relevanţa în faţa deciziei pe care acesta, în întregul său, a luat-o într-un cadru instituit prin lege.
    16. Avocatul Poporului apreciază că reglementarea legală criticată este constituţională şi nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală. Arată că raţiunea unei asemenea reglementări are menirea să asigure independenţa titularului mandatului faţă de orice presiuni exterioare sau abuzuri. Astfel, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune împotriva Baroului Bucureşti pentru eventualele reparaţii pe care aceasta este dator să le acorde „celui care a suferit în mod injust“, dispoziţiile constituţionale ale art. 52 alin. (1) consacrând posibilitatea persoanei lezate în drepturi de a obţine anularea actului şi repararea pagubei. Mai mult, reglementarea potrivit căreia persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune împotriva Baroului Bucureşti, iar nu împotriva persoanelor care fac parte din organele colegiale de conducere, oferă posibilităţi mai largi în valorificarea unui eventual drept la despăgubire. Arată totodată că, dacă se constată reaua-credinţă a persoanelor din cadrul colegiului, Baroul Bucureşti poate formula acţiune în regres împotriva acestora, în măsura în care respectiva greşeală le este imputabilă, fiind cauzată de exercitarea cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă a funcţiei. Apreciază că dispoziţiile art. 52 alin. (3) şi art. 72 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi ale părţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, potrivit cărora „Organele de conducere colegiale iau hotărâri numai prin vot deschis. Deliberările şi votul constituie secret profesional.“
    20. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (3) teza a II-a potrivit căreia „Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şiau exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.“, precum şi celor ale art. 72 alin. (1) care prevăd că „Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.“
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la situaţia de fapt din speţă, Curtea reţine, în esenţă, că, prin Hotărârea Consiliului Baroului Bucureşti nr. 10.469 din 3 noiembrie 2015, autoarei excepţiei i s-a respins cererea de înscriere în Tabloul avocaţilor definitivi, ca urmare a promovării examenului de primire în profesie. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie/plângere prealabilă la Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, solicitând invalidarea actului atacat şi constatarea faptului că nu se află în stare de incompatibilitate. Ca urmare a acestui demers, prin Decizia nr. 83 din 24 martie 2016, verificând susţinerile petentei, precum şi punctul de vedere al Baroului Bucureşti, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a constatat că hotărârea atacată nu este motivată în drept, nefiind indicat cazul de incompatibilitate care este aplicabil în speţă, aşa încât, în temeiul art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995, a admis contestaţia/plângerea prealabilă formulată de autoarea excepţiei din prezenta cauză şi a dispus retrimiterea la Baroul Bucureşti pentru a motiva hotărârea pe deplin, în fapt şi în drept. Curtea observă, de asemenea că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta - autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a chemat în judecată pârâţii Baroul Bucureşti şi „toţi membrii Consiliului Baroului Bucureşti“, solicitând anularea Hotărârii nr. 10.469 din 3 noiembrie 2015, prin care Baroul Bucureşti i-a respins cererea de înscriere în Tabloul avocaţilor definitivi. Totodată, aceasta a solicitat plata unor despăgubiri de la data adoptării hotărârii atacate şi până la data înscrierii în tabloul baroului, cu titlu de daune cauzate de împiedicarea în exercitarea profesiei. Reclamanta a precizat, în acest context, că intenţia sa este de a chema în judecată doar persoanele care au participat la luarea deciziei în cadrul organului colegial şi care au votat împotriva înscrierii sale în Tabloul avocaţilor definitivi.
    22. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa în materie, exemplu fiind Decizia nr. 472 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 28 iulie 2016, sau Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, Curtea a statuat că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar cei care doresc să practice această profesie sunt datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. Aşa fiind, Curtea a subliniat că instituirea, prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat, a unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatoare faţă de cei ce încalcă regulile prevăzute de aceasta nu este grevată de niciun viciu de neconstituţionalitate. Legislaţia referitoare la organizarea profesiei de avocat este guvernată de anumite principii şi reguli care asigură o bună, normală şi legală desfăşurare a activităţii de avocat, persoana fiind obligată să se abţină de la comiterea unor fapte antisociale care ar arunca asupra sa o lumină negativă.
    23. Curtea reţine faptul că prevederile art. 49 din Legea nr. 51/1995 enunţă principiul autonomiei profesiei de avocat, principiu-cheie al organizării, funcţionării şi conducerii acestei profesii liberale, principiu care este limitat numai de competenţele atribuite prin lege acestei profesii şi care reprezintă o garanţie a independenţei acesteia. Acest principiu se alătură celorlalte principii fundamentale care guvernează exercitarea profesiei, şi anume principiul legalităţii, principiul libertăţii, principiul independenţei, principiul autonomiei şi descentralizării, precum şi principiul păstrării secretului profesional. Aşa cum se stipulează şi în Statutul profesiei de avocat, independenţa profesiei, autonomia baroului - ca structură de bază a profesiei de avocat, precum şi exercitarea liberă a profesiei nu pot fi îngrădite sau limitate prin actele vreunei autorităţi publice, ale instanţelor judecătoreşti, ale Ministerului Public sau ale altor autorităţi, decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege (art. 62). Actele emise de barouri, în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin în calitatea lor de organe ale profesiei, persoane juridice de interes public, sunt acte asimilate actelor administrative, urmând regimul acestora din urmă, în ceea ce priveşte forţa juridică şi momentul de la care ele produc efecte juridice. Avocaţii prestează un serviciu public, fără a ocupa, însă, o funcţie publică, din moment ce profesia de avocat este o profesie liberală şi independentă (paragraful 55, din considerentele Deciziei nr. 23 din 18 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 5 aprilie 2017, cu trimitere la Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995).
    24. Potrivit susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituţionale, întrucât ar contraveni dispoziţiilor art. 16 alin.(1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3) teza a II-a, precum şi celor ale art. 72 alin. (1) din Legea fundamentală, în măsura în care sunt interpretate în sensul exonerării de la răspundere personală a membrilor organelor de conducere colegiale ale barourilor de avocaţi. Raportat la critica astfel formulată, Curtea constată că prin art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 se statuează faptul că hotărârile organelor de conducere ale profesiei de avocat se adoptă numai prin vot secret, aceasta reprezentând o expresie a democraţiei profesionale care guvernează funcţionarea mecanismelor de conducere ale corpului profesional, la orice nivel - barou sau Uniunea Naţională a Barourilor din România. Reglementarea criticată în cauză stabileşte, cu valoare de principiu, atât regula votului deschis, în ceea ce priveşte adoptarea hotărârilor organelor colegiale de conducere, cât şi cea a secretului deliberărilor şi votului. Acest caracter secret, care face parte din sfera secretului profesional, potrivit Legii nr. 51/1995, este menit a asigura protecţie membrilor structurilor colegiale decidente. Ceea ce contează, însă, este rezultatul dezbaterilor şi al votului exprimat în urma acestora şi nu poziţia individuală a celor care participă la luarea hotărârilor. Prin urmare, nu se poate afirma că este vorba de o lipsă de transparenţă, întrucât aceasta este asigurată prin comunicarea publică a hotărârilor organelor profesiei, luate cu respectarea legii. Aşa fiind, hotărârea Consiliului Baroului este rezultatul pronunţării (deliberării) unui organ colectiv, căruia baroul i-a dat anumite însărcinări şi care exercită, în numele acestuia, atribuţiile prevăzute expres în Legea nr. 51/1995.
    25. De altfel, Curtea observă că modalitatea în care a acţionat autoarea excepţiei este cea legală şi firească, şi anume, considerându-se lezată în drepturile sale prin hotărârea pronunţată de către Consiliul Baroului Bucureşti, aceasta a demarat o acţiune la instanţa de judecată competentă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. Imposibilitatea acţionării în judecată a fiecăruia dintre membrii organului de conducere colegial care au votat împotriva înscrierii autoarei excepţiei în Tabloului avocaţilor definitivi nu constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 16 şi art. 21 din Constituţie, deoarece votul fiecăruia dintre membrii organului de conducere colegială îşi pierde din relevanţă în faţa deciziei pe care acesta, în întregul său, a adoptat-o în cadrul instituit prin legea specială de organizare şi funcţionare a profesiei de avocat, şi care constituie unicul act ce produce efecte juridice.
    26. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 52 alin. (3) teza a II-a, precum şi a celor ale art. 72 alin. (1) din Constituţie, Curtea apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.
    27. Totodată, cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 dedusă din corelarea acestuia cu prevederile art. 194 lit. a) din Codul de procedură civilă şi a celor ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea consideră că aceasta reprezintă o chestiune de interpretare şi aplicare a legii ce intră în atribuţiile instanţei de judecată, şi nu a Curţii Constituţionale. Mai mult, aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ingrid Luciana Mocanu în Dosarul nr. 52/2/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice