Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 521 din 22 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 din capitolul II lit. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 521 din 22 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 din capitolul II lit. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 540 din 11 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 din anexa nr. VIII capitolul II subcapitolul 9 lit. I din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Simona Şandru în Dosarul nr. 9.530/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.802D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 şi ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile formulate vizează, în realitate, modalitatea de interpretare şi aplicare a legii. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 109 din 23 februarie 2021. Cât priveşte dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 359 din 27 iunie 2023.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 4.685/2020 din 28 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 9.530/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 din anexa nr. VIII capitolul II subcapitolul 9 lit. I din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Simona Şandru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind drepturi salariale.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă art. 11, 20, 16, 41 şi 53 din Constituţie, în măsura în care sunt interpretate în sensul că se acordă sporul pentru condiţii vătămătoare în cadrul aceleiaşi instituţii publice, din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale de funcţii bugetare numai anumitor angajaţi, pe considerente care au în vedere cuantumul salariului de bază al acestora, creând astfel premisele aplicării unui tratament diferenţiat între categorii identice/similare/comparabile de angajaţi, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă.
    6. Autoarea excepţiei arată că temeiul legal pentru acordarea sporului de condiţii vătămătoare pentru personalul bugetar din administraţia publică îl constituie art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică centrală, neexistând norme de aplicare a acestor prevederi care să impună autorităţilor publice acordarea sporului de condiţii vătămătoare de la o altă dată, în mod etapizat sau cu efect discriminatoriu între diferitele categorii de personal din aceeaşi instituţie unde s-a constatat existenţa riscurilor ce atrag acordarea acestui spor salarial. De asemenea, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu impune o aplicare etapizată a prevederilor art. 23 din aceeaşi lege, ci reglementează creşterile ce pot fi acordate la salariile de bază în anii 2017-2022. Or, sporul de condiţii vătămătoare, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 1 dinHotărârea Guvernului nr. 917/2017, este un spor în afara salariului de bază şi se acordă numai dacă sunt îndeplinite condiţiile din această hotărâre a Guvernului într-o anumită instituţie sau autoritate publică şi în niciun caz în funcţie de salariile de bază ale angajaţilor care beneficiază sau nu beneficiază de acest spor.
    7. În cazul în care, însă, aplicarea art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 1 din capitolul II subcapitolul 9 lit. I din anexa nr. VIII la această lege-cadru este supusă unor reguli de interpretare ce decurg din art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, conform cărora numai în cazul anumitor salariaţi (respectiv celor cărora li s-a plafonat salariul de bază la nivelul anului 2022), li se poate acorda în perioada 2018-2021 sporul de condiţii de muncă vătămătoare, atunci natura juridică a acestui spor ar fi transformată într-una de compensaţie financiară pentru salariaţii privilegiaţi care beneficiază încă din 2018 de salarii majorate stabilite la nivelul anului 2022, prin comparaţie cu ceilalţi salariaţi, ale căror salarii vor ajunge doar treptat, între anii 2019 şi 2022, la salariul din acel an şi care sunt sancţionaţi încă o dată prin neacordarea acestui spor.
    8. Prin urmare, o persoană ar putea fi lipsită de bunul său, respectiv de sporul de condiţii vătămătoare, în funcţie de evoluţia salariului său de bază, însă fără legătură cu condiţiile efective de muncă în care îşi desfăşoară activitatea. În acelaşi timp, se creează o discriminare între persoane aflate în aceeaşi situaţie, întrucât îşi desfăşoară activitatea în acelaşi condiţii de risc pentru sănătate.
    9. De altfel, au fost create în mod artificial două categorii distincte de salariaţi pe motiv că unora le-au fost plafonate/stabilite salariile de bază la nivelul anului 2022, iar altora încă nu, având în vedere că în cazul ambelor categorii nivelul salariului de bază, începând cu anul 2018, a fost determinat ca efect al aplicării aceleiaşi majorări de 25% prevăzute de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. Opţiunea legiuitorului de a nu permite depăşirea nivelului salariului de bază peste cel prevăzut pentru anul 2022 nu ar trebui însă să atragă aplicarea diferită a legii între angajaţii aflaţi de fapt în situaţii juridice identice. Ca atare, acest reper temporal (anul 2022) nu poate fi transformat într-un criteriu de acordare privilegiată a unor drepturi de natură salarială (altele decât salariul de bază) cu precădere doar anumitor salariaţi, în detrimentul altora.
    10. Autoarea excepţiei arată că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor constituţionale care consacră dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială, inclusiv cu privire la prestarea muncii în condiţii deosebite sau grele. De asemenea, sunt încălcate prevederile art. 16 din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, aşa cum au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Prin prisma aceloraşi argumente, se aduce atingere şi prevederilor constituţionale ale art. 11 şi 20 din Constituţie.
    11. Autoarea excepţiei susţine şi că restrângerea exerciţiului dreptului salariaţilor la măsurile de securitate socială se realizează cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 53 alin. (2).
    12. În sprijinul susţinerilor sale, autoarea excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prin Hotărârea din 8 aprilie 1976, pronunţată în Cauza 43/75, Hotărârea din 27 martie 1980, pronunţată în Cauza 129/79, Hotărârea din 31 martie 1981, pronunţată în 320/00, Hotărârea din 17 septembrie 2002, pronunţată în Cauza C-320/00 şi Hotărârea din 13 ianuarie 2004, pronunţată în Cauza C-256/01. Totodată, invocă şi cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, pronunţată în cadrul unui recurs în interesul legii, sau în Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de aceeaşi instanţă în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
    14. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 23 şi ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale art. 1 din anexa nr. VIII capitolul 2 subcapitolul 9 lit. I din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020. Curtea constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, autoarea excepţiei are în vedere, în realitate, dispoziţiile art. 1 din capitolul II lit. I din anexă. De asemenea, Curtea constată că aceste dispoziţii au fost modificate, ulterior sesizării sale, prin art. XXVI pct. 12 din Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 27 octombrie 2023, fără schimbarea soluţiei legislative criticate. Cu toate acestea, Curtea, potrivit celor reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor de lege în redactarea criticată de autoarea excepţiei.
    18. Dispoziţiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 se referă la stabilirea cuantumului sporului pentru condiţii de muncă, respectiv a locurilor de muncă şi a categoriilor de personal cărora li se acordă acest spor. Dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează aplicarea etapizată a acestui act normativ. Dispoziţiile art. 1 din capitolul II lit. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare personalului contractual salarizat potrivit acestei anexe, la capitolul II lit. A-E. Dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 reglementează cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice începând cu luna ianuarie 2020.
    19. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecţie socială a muncii, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, precum şi ale art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului coroborate cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării. Totodată, Curtea reţine că autoarea excepţiei invocă atingerea adusă unui „bun“ al său, astfel că sunt avute în vedere şi prevederile art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că o primă critică pe care o formulează autoarea acesteia pune în discuţie natura juridică a sporului pentru condiţii de muncă, susţinând că acesta este un spor în afara salariului de bază, astfel că nu ar putea fi supus unei aplicări etapizate.
    21. Cu privire la această critică, instanţa constituţională reţine că, în accepţiunea Legii-cadru nr. 153/2017 [a se vedea prevederile art. 7 alin. (1) lit. i) din aceasta], sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal. Dispoziţiile legale amintite nu fac nicio distincţie în ceea ce priveşte sporul pentru condiţii de muncă, astfel că susţinerile autoarei excepţiei sunt neîntemeiate.
    22. Autoarea excepţiei susţine şi că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează, prin prisma dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, că doar persoanele al căror nivel de salarizare a ajuns la nivelul anului 2022 pot beneficia de sporul pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare. În acest sens invocă încălcarea dreptului fundamental la măsuri de protecţie socială a muncii, a dreptului de proprietate, precum şi încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
    23. Analizând aceste critici, Curtea apreciază că, în realitate, acestea vizează, în special, modul de aplicare a prevederilor de lege. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice abilitate şi instanţele judecătoreşti excedează competenţei Curţii Constituţionale, deoarece nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, în sensul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora Curtea Constituţională asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei.
    24. Întrucât, din analiza efectuată în cauză, nu s-a constatat încălcarea exerciţiului niciunui drept fundamental, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
    25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simona Şandru în Dosarul nr. 9.530/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 23 şi ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 din capitolul II lit. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 22 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 521 din 22 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"