Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 520 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei şi ale Legii nr. 224/2019 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 520 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei şi ale Legii nr. 224/2019 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 137 din 20 februarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana Duţă          │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei şi a Legii nr. 224/2019 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Simona Florica Nicolau şi altele în Dosarul nr. 580/114/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.261D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia analizată, respectiv cea a drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiţiei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 8 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 580/114/2020, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei şi a Legii nr. 224/2019 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Simona Florica Nicolau şi altele într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind drepturile salariale ale personalului din sistemul de justiţie, cauză aflată în faza procesuală a apelului.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin, în esenţă, că mecanismul eşalonării instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, care prevede plata, pe o perioadă de cinci ani, a drepturilor salariale restante, este defectuos, întrucât nu se aplică întregului personal din sistemul justiţiei şi exclude anumite categorii de magistraţi, respectiv judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi magistraţii detaşaţi la Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri.
    6. Se arată că există magistraţi care au beneficiat integral de plata sumelor rezultate prin aplicarea Ordinului ministrului justiţiei nr. 87/C/2019, în timp ce alţii, aflaţi în situaţii juridice similare, sunt supuşi eşalonării. Această diferenţă de tratament este calificată ca discriminatorie, lipsită de o justificare obiectivă şi rezonabilă, având ca efect încălcarea dreptului de proprietate asupra creanţelor salariale, a principiului egalităţii şi nediscriminării, a dreptului la o salarizare echitabilă şi la un salariu egal pentru muncă de valoare egală, precum şi a dispoziţiilor privind protecţia socială a muncii.
    7. Se apreciază că, în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, nu poate fi identificat un scop legitim care să justifice excluderea de la aplicarea măsurii eşalonării a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau a magistraţilor detaşaţi în cadrul autorităţilor unde ministrul justiţiei nu are calitatea de ordonator principal de credite, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri.
    8. De asemenea, în susţinerea criticilor formulate, autoarele invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei; Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunţată în Cauza Mureşanu împotriva României; Hotărârea din 27 septembrie 2005, pronunţată în Cauza SARL Amat-G şi Mebaghishvili împotriva Georgiei; Hotărârea din 3 noiembrie 2009, pronunţată în Cauza Suljagić împotriva Bosniei-Herţegovina; Hotărârea din 19 decembrie 2018, pronunţată în Cauza Molla Sali împotriva Greciei; Decizia din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României.
    9. În ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate extrinseci se arată că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 nu se circumscrie exigenţelor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu a existat o situaţie extraordinară comparabilă, de exemplu, cu criza economică din anul 2008. Se subliniază, de asemenea, că măsura vizează exclusiv familia ocupaţională „Justiţie“, fără a privi toate categoriile socioprofesionale finanţate de la bugetul de stat, iar Guvernul nu a fost abilitat, prin Legea nr. 4/2019 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, să adopte ordonanţe în domeniul justiţiei, abilitarea vizând numai reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.
    10. Se afirmă faptul că justiţia constituie un domeniu rezervat legii organice, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituţie, iar Guvernul nu poate reglementa în această materie prin ordonanţe. Se menţionează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 a fost aprobată prin Legea nr. 224/2019 după încetarea efectelor acestei ordonanţe de urgenţă, întrucât, potrivit art. 2 din Legea nr. 4/2019, ordonanţele emise în temeiul acesteia trebuiau înaintate Parlamentului până la data de 31 ianuarie 2019, în timp ce proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 a fost transmis Parlamentului abia la 11 februarie 2019, cu depăşirea termenului prevăzut.
    11. În consecinţă, prin adoptarea Legii nr. 224/2019, Parlamentul a aprobat un act normativ care îşi încetase efectele, încălcându-şi rolul de unică autoritate legiuitoare consacrat de art. 61 alin. (1) din Constituţie. În raport cu aceste critici se solicită constatarea neconstituţionalităţii atât a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, cât şi a Legii nr. 224/2019, de aprobare a acesteia.
    12. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, instanţa a reţinut că aceasta are caracter temporar, determinat de circumstanţe excepţionale, urmărind un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice - şi păstrând un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul vizat.
    13. Cu privire la Legea nr. 224/2019, instanţa a reţinut că, prin aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, Parlamentul şi-a exercitat rolul de unică autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 din Constituţie. Referitor la incidenţa art. 115 alin. (3) a menţionat că proiectul de lege a fost depus la Parlament la data de 11 februarie 2019, fără a putea fi stabilit dacă a existat o solicitare anterioară.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 12 februarie 2019, şi ale Legii nr. 224/2019 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 25 noiembrie 2019. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:
    - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019:
    "ART. 1
    (1) Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează:
    a) în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite;
    b) în anul 2020 se plăteşte 10% din totalul sumei cuvenite;
    c) în anul 2021 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;
    d) în anul 2022 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;
    e) în anul 2023 se plăteşte 35% din totalul sumei cuvenite.
    (2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
    (3) La sumele actualizate în condiţiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale.
    (4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii sumelor restante, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
    ART. 2
    Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică personalului din sistemul justiţiei ale cărui indemnizaţii de încadrare/salarii de bază se stabileau în perioada prevăzută la art. 1 alin. (1) pe baza valorii de referinţă sectorială din cadrul: curţilor de apel, tribunalelor, judecătoriilor, al celorlalte instituţii pentru care ministrul justiţiei este ordonator principal de credite, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, de pe lângă tribunale şi de pe lângă judecătorii.
    ART. 3
    Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică personalului care a obţinut, până la data intrării ei în vigoare, plata sumelor care fac obiectul acesteia."

    – Legea nr. 224/2019: „Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3 din 6 februarie 2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 12 februarie 2019.“

    18. Autoarele excepţiei apreciază că prevederile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, astfel cum se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1), şi prin prisma exigenţelor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, astfel cum se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1), şi prin prisma exigenţelor art. 1 privind proprietatea din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului ca unică autoritate legiuitoare şi art. 115 alin. (3) privind delegarea legislativă. Deşi nu sunt indicate în mod expres, din cuprinsul motivării rezultă că autoarele excepţiei îşi raportează criticile de neconstituţionalitate şi la dispoziţiile art. 41 din Constituţie, referitoare la dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, astfel cum se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1), şi prin prisma exigenţelor art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora toţi oamenii, fără nicio discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 reglementează eşalonarea, pe durata a cinci ani, a plăţii sumelor reprezentând drepturi salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei prin acte administrative emise de ordonatorii de credite, precum şi modalitatea concretă de efectuare a acestor plăţi. Ulterior, prin Legea nr. 224/2019, Parlamentul a aprobat ordonanţa de urgenţă, menţinând soluţia legislativă a eşalonării. În prezenta cauză, autoarele excepţiei formulează critici atât de neconstituţionalitate extrinsecă, vizând condiţiile de adoptare a ordonanţei de urgenţă, cât şi de neconstituţionalitate intrinsecă, referitoare la conţinutul reglementării.
    20. Curtea reţine însă că asemenea critici au mai fost analizate prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 11 iulie 2023, precum şi prin Decizia nr. 297 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 25 august 2023, prilejuri cu care a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.
    21. Astfel, cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, paragrafele 33-38, analizând pretinsa lipsă a unei situaţii extraordinare şi urgente care să justifice adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, Curtea a avut în vedere nota de fundamentare a actului normativ. Curtea a observat că Guvernul a invocat riscurile majore pe care plata imediată şi integrală a acestor drepturi le-ar fi generat asupra bugetului Ministerului Justiţiei, inclusiv cu privire la asigurarea resurselor pentru buna funcţionare a instituţiei şi plata salariilor tuturor categoriilor de personal, în condiţiile unui deficit de fonduri. Totodată, neplata eşalonată ar fi determinat declanşarea unor noi litigii şi executări silite, implicând costuri suplimentare semnificative, atât materiale, cât şi umane. Din aceste considerente, Curtea a reţinut că motivele invocate de Guvern descriu o situaţie obiectivă, ieşită din comun, care justifică adoptarea unor măsuri imediate, pentru a preveni consecinţe ce ar fi afectat grav interesul public, respectiv stabilitatea financiară şi buna funcţionare a sistemului judiciar. Totodată, Curtea a arătat că apariţia actelor administrative ale ordonatorilor de credite pentru egalizarea drepturilor salariale nu putea fi anticipată, fiind determinată de o succesiune de acte normative, de pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, şi de existenţa unor hotărâri judecătoreşti care au recunoscut unor categorii de personal drepturi salariale superioare celor acordate altor persoane aflate în situaţii profesionale similare, dar lipsite de astfel de hotărâri.
    22. În aceste condiţii, Curtea a statuat că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 s-a realizat cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât au fost îndeplinite cerinţele privind existenţa unei situaţii extraordinare şi caracterul urgent al reglementării, motiv pentru care criticile formulate sub acest aspect au fost respinse, ca neîntemeiate.
    23. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă referitoare la instituirea unor diferenţe de tratament între diverse categorii de personal din justiţie, prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, paragrafele 42 şi următoarele, Curtea a reţinut că situaţia extraordinară care a impus adoptarea măsurii eşalonării privea exclusiv lipsa fondurilor la nivelul Ministerului Justiţiei şi al Ministerului Public, fără a viza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori Consiliul Superior al Magistraturii, instituţii finanţate direct din bugetul de stat, prin propriii ordonatori principali de credite. În consecinţă, Curtea a constatat că situaţia acestora este, în mod obiectiv, diferită, justificând un tratament juridic distinct.
    24. Cât priveşte critica referitoare la pretinsul tratament discriminatoriu instituit între personalul din justiţie şi cel din administraţie, Curtea, prin Decizia nr. 101 din 27 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 21 iulie 2025, paragraful 39, a reţinut că diferenţele obiective dintre situaţiile juridice ale celor două categorii profesionale justifică soluţii legislative distincte, deoarece principiul egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, presupune aplicarea aceluiaşi tratament juridic doar situaţiilor comparabile, în vreme ce pentru situaţii diferite se impun soluţii normative diferenţiate (a se vedea în acelaşi sens Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011).
    25. Referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 41 din Constituţie şi la art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, paragraful 46, că dreptul la muncă nu implică un regim juridic privilegiat pentru anumite categorii profesionale. Totodată, plata eşalonată a unor drepturi salariale nu contravine dreptului la remunerare, întrucât dispoziţiile criticate prevăd atât achitarea sumelor, cât şi actualizarea lor cu indicele preţurilor de consum, precum şi plata dobânzii legale remuneratorii. În acest context, Curtea a invocat şi Decizia nr. 75 din 7 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 15 februarie 2021, care a confirmat posibilitatea acordării dobânzii penalizatoare, pe lângă cea remuneratorie, pentru sumele salariale restante ce fac obiectul aceleiaşi ordonanţe.
    26. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 44 din Constituţie şi la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, paragraful 47, Curtea a reţinut că reglementarea contestată nu neagă existenţa şi întinderea drepturilor salariale recunoscute, ci, dimpotrivă, constituie o garanţie a respectării acestora şi că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, Guvernul nu a negat existenţa şi întinderea drepturilor salariale restante stabilite prin acte administrative, ci a instituit o modalitate de executare etapizată a acestora, menită să asigure echilibrul bugetar şi buna funcţionare a instituţiilor din sistemul judiciar. Măsura criticată nu suprimă drepturile recunoscute, ci, dimpotrivă, garantează realizarea lor, cu actualizarea sumelor în raport cu indicele preţurilor de consum şi cu acordarea dobânzii legale remuneratorii.
    27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    28. În ceea ce priveşte indicarea, de către autoarele excepţiei, a Hotărârii din 8 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, Curtea observă că aceasta a vizat neexecutarea deliberată, de către autorităţile statale, a unor hotărâri judecătoreşti prin care se recunoşteau drepturi salariale. Or, situaţia analizată este diferită, întrucât dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 nu neagă existenţa şi întinderea drepturilor salariale recunoscute, ci stabilesc o modalitate de executare etapizată, cu garantarea actualizării şi a dobânzilor legale, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    29. Referitor la Hotărârea din 27 septembrie 2005, pronunţată în Cauza SARL Amat-G şi Mebaghishvili împotriva Georgiei, şi la Hotărârea din 3 noiembrie 2009, pronunţată în Cauza Suljagić împotriva Bosniei-Herţegovina, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie în situaţii de eşalonare arbitrară sau lipsită de fundament legal a plăţii unor creanţe, Curtea apreciază că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 instituie un mecanism clar, previzibil şi justificat obiectiv, adoptat pentru protejarea interesului public major, ceea ce o diferenţiază fundamental de cauzele menţionate, astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, paragrafele 42-44.
    30. Cât priveşte Hotărârea din 19 decembrie 2018, pronunţată în Cauza Molla Sali împotriva Greciei, menţionată de autoarele excepţiei pentru a argumenta existenţa unui tratament discriminatoriu contrar art. 14 din Convenţie, Curtea constată că aceasta nu are relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze, întrucât diferenţele de tratament criticate se întemeiază pe situaţii juridice obiectiv distincte, astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 101 din 27 februarie 2025, paragraful 39.
    31. În ceea ce priveşte Decizia din 4 septembrie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, paragrafele 48 şi 49, Curtea Constituţională a reţinut că sunt aplicabile considerentele referitoare la conformitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, în sensul existenţei unei situaţii urgente şi extraordinare care a justificat adoptarea acestui act normativ.
    32. Distinct, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Legii nr. 224/2019 raportată la dispoziţiile art. 115 din Constituţie referitoare la pretinsa depăşire a termenului prevăzut în legea de abilitare, Curtea constată netemeinicia acesteia.
    33. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, paragraful 34; Decizia nr. 1189 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011), competenţa Guvernului de a emite ordonanţe are caracter special şi limitat, specific unei competenţe de atribuire. Aceasta se exercită sub două forme: ordonanţe simple, adoptate în temeiul unei legi de abilitare, şi ordonanţe de urgenţă, a căror adoptare este permisă direct de Constituţie. Spre deosebire de ordonanţele simple, emiterea ordonanţelor de urgenţă nu este condiţionată de existenţa unei legi de abilitare, ci presupune doar respectarea exigenţelor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie şi, potrivit alin. (7), supunerea lor spre aprobare Parlamentului. Prin urmare, şi critica de neconstituţionalitate formulată sub acest aspect este neîntemeiată.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simona Florica Nicolau şi altele în Dosarul nr. 580/114/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei şi ale Legii nr. 224/2019 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 octombrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Oana Duţă

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 520 din 23 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"