Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (8) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, excepţie ridicată de Kassem Hassan în Dosarul nr. 6.445/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.193D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că apărătorul ales al autorului excepţiei, avocatul Petre Matei, a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece consideră că aceasta este nemotivată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.445/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (8) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Kassem Hassan în cadrul soluţionării cererii de suspendare a executării actului administrativ - ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de retragere a cetăţeniei române, cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (1), ale art. 16 alin. (1), ale art. 21, art. 52 şi art. 53 din Constituţie. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor invocate din Constituţie. În acest sens, arată că persoana a cărei cetăţenie a fost retrasă prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie are deschisă calea acţiunii în anularea acestui act administrativ, în conformitate cu art. 32 alin. (7) din Legea nr. 21/1991 şi cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi având posibilitatea de a formula apărările pe care le consideră necesare. Instanţa va analiza probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii acestui act administrativ, garanţiile oferite de art. 21 şi art. 52 din Constituţie fiind pe deplin respectate. Totodată, instanţa apreciază că prevederile criticate nu contravin nici art. 15 şi art. 21 din Constituţie, cât timp acestea trebuie raportate la dispoziţiile art. 5 din Legea fundamentală, potrivit căruia cetăţenia se dobândeşte, se păstrează şi se pierde numai în condiţiile prevăzute de legea organică. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, cererea depusă la dosar de reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (8) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „Pierderea cetăţeniei române prin retragere are loc la data emiterii ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de aprobare a retragerii cetăţeniei române.“ 11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine doar că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (1), ale art. 16 alin. (1), ale art. 21, art. 52 şi art. 53 din Constituţie. Analizând actele dosarului, Curtea observă că, în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, la termenul din 12 iunie 2018, excepţia de neconstituţionalitate a fost pusă în discuţia părţilor, fiind consemnat în încheierea pronunţată la acea dată că reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate a susţinut că „reclamantul nu are dreptul de a se adresa unei instanţe şi că se aduce atingere în primul rând accesului la justiţie şi dreptului la un proces echitabil“. 13. În jurisprudenţa sa referitoare la condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea, de către autorul excepţiei, a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a statuat că, în condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Ca atare, Curtea a constatat că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine, în mod rezonabil, existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate. 14. Aplicând aceste considerente la speţă, Curtea constată că, deşi autorul excepţiei indică în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale doar textele legale criticate şi pe cele de referinţă, fără a motiva relaţia de contrarietate existentă între cele două, va analiza pe fond excepţia ridicată numai prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, având în vedere faptul că, în mod rezonabil, se poate determina critica de neconstituţionalitate ce vizează încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, aşa cum această critică a fost consemnată şi în încheierea pronunţată de instanţa judecătorească la termenul la care a fost pusă în dezbaterea părţilor excepţia de neconstituţionalitate. 15. Astfel, analizând critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, pierderea cetăţeniei române prin retragere are loc la data emiterii ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. Procedura privind retragerea cetăţeniei române este prevăzută de art. 32 din Legea nr. 21/1991, după cum urmează: orice autoritate sau persoană care are cunoştinţă de existenţa unui motiv pentru retragerea cetăţeniei române poate sesiza, în scris, Comisia pentru cetăţenie, având obligaţia să prezinte dovezile de care dispune [art. 32 alin. (1)]; preşedintele Comisiei stabileşte, prin rezoluţie, termenul la care se va dezbate sesizarea de retragere, dispunând totodată: a) solicitarea punctului de vedere al autorităţilor competente cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale privind retragerea cetăţeniei; b) invitarea persoanei care a formulat sesizarea, precum şi a oricărei persoane care ar putea da informaţii utile soluţionării cererii; c) citarea persoanei în cauză la domiciliul cunoscut sau, dacă acesta nu se cunoaşte, prin publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Citarea persoanei are loc cu cel puţin 6 luni înainte de termenul fixat pentru dezbaterea sesizării [art. 32 alin. (2)]; la termenul stabilit pentru dezbaterea sesizării, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor necesare retragerii cetăţeniei române, audiază persoanele citate potrivit alin. (2) lit. b), precum şi persoana în cauză, iar lipsa persoanei legal citate nu împiedică desfăşurarea procedurilor de retragere a cetăţeniei române [art. 32 alin. (3)]; în cazul în care constată îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiilor legale de retragere a cetăţeniei române, Comisia va propune preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, printr-un raport motivat, aprobarea retragerii cetăţeniei române sau, după caz, respingerea sesizării [art. 32 alin. (4)]; preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, emite ordinul de retragere a cetăţeniei române, respectiv de respingere a sesizării de retragere a cetăţeniei, în cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege [art. 32 alin. (5)]; ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de admitere sau de respingere a sesizării de retragere a cetăţeniei se comunică persoanei în cauză, precum şi persoanei care a făcut sesizarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire [art. 32 alin. (6)]. Potrivit art. 32 alin. (7) din Legea nr. 21/1991, ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului de la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi termen, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, iar hotărârea tribunalului este definitivă şi irevocabilă. 16. Având în vedere reglementarea întregii proceduri de retragere a cetăţeniei române, nu se poate susţine că persoana vizată de ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie prin care i s-a retras cetăţenia română nu are acces liber la justiţie, deoarece acest ordin este un act administrativ care poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ, în conformitate cu art. 32 alin. (8) din Legea nr. 21/1991 şi în condiţiile Legii nr. 554/2004, aceasta beneficiind de toate garanţiile dreptului la apărare şi ale unui proces echitabil. Astfel, potrivit art. 21 din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime. Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, iar legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, astfel cum rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituţie. Prin urmare, critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 din Constituţie este neîntemeiată. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Kassem Hassan în Dosarul nr. 6.445/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 32 alin. (8) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
