Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Tonel Pop Mitoi în Dosarul nr. 5.323/2/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.152D/2019. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei personal. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent-şef menţionează că Uniunea Naţională a Barourilor din România (UNBR) a transmis la dosarul cauzei un punct de vedere prin care solicită, în esenţă, menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale şi respingerea, în consecinţă, a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care susţine că dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 51/1995 contravin prevederilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie. Prin lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate, textul legal criticat încalcă principiul securităţii juridice, care trebuie să asigure o protecţie reală a destinatarului unei normei împotriva abuzului. Or, prin stabilirea caracterului definitiv al hotărârii prin care consiliul baroului soluţionează contestaţia formulată împotriva deciziei decanului baroului prin care acesta rezolvă reclamaţiile privind onorariile avocaţilor se îngrădeşte accesul la instanţele judecătoreşti şi se favorizează abuzul în cadrul acestei structuri profesionale, în condiţiile în care contestaţia nu ajunge în faţa organului superior de conducere - UNBR -, iar soluţionarea acesteia are loc doar pe baza unei anumite cutume, şi nu în temeiul unor norme procedurale care să stabilească în mod transparent termene, limite, condiţii şi modalităţi de soluţionare. Arată că trimiterea la normele Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 - lege generală - pentru exercitarea accesului la justiţie nu este decât o speculaţie forţată, deoarece este inacceptabil ca legea specială a profesioniştilor dreptului - Legea nr. 51/1995 - să nu prevadă o reglementare specială cu privire la exercitarea căii de atac în cazul contestaţiilor sau reclamaţiilor privind onorariile. Or, legea specială nu numai că nu cuprinde o astfel de normă, dar prin noţiunea „definitivă“ interzice în mod clar accesul la justiţie, motiv pentru care autorul excepţiei susţine că, în cazuri similare cu al său, instanţele de judecată au respins, ca inadmisibilă, acţiunea în contencios administrativ formulată împotriva hotărârii consiliului baroului. 5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public susţine, cu privire la pretinsa încălcare a art. 21 din Constituţie, că accesul la justiţie trebuie apreciat în raport cu reglementările procedurale - civile sau penale, şi nu cu legile speciale, iar în acest caz este aplicabilă Legea nr. 554/2004 care permite atacarea la instanţa de contencios administrativ a actului administrativ reprezentat de hotărârea consiliului baroului, chiar dacă legea specială - Legea nr. 51/1995 - o caracterizează ca fiind definitivă. Prin urmare, nu se poate pretinde încălcarea acestui drept fundamental, motiv pentru care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995. 6. În replică, autorul excepţiei subliniază că tocmai aceasta este problema, faptul că legea specială interzice accesul la justiţie şi aceasta trebuie schimbată, pentru a fi în acord cu normele Constituţiei. Nu se poate pretinde aplicarea legii generale atât timp cât există o lege specială în domeniu, derogatorie de la normele de drept comun; dacă s-ar accepta această idee, ar însemna ca accesul la justiţie să fie asigurat prin aplicarea directă a art. 21 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil în stadiul actual al legislaţiei naţionale şi europene. 7. Preşedintele Curţii Constituţionale solicită autorului excepţiei informaţii cu privire la procesul în care acesta a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 8. Prin răspunsul formulat, autorul excepţiei precizează că instanţa de contencios administrativ a admis acţiunea, iar hotărârea contestată, emisă de consiliul baroului, a fost desfiinţată ca ilegală, fiind nemotivată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.323/2/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Tonel Pop Mitoi într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ emis de Baroul Bucureşti. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat interzice accesul la o instanţă de judecată şi favorizează comportamentul abuziv al decanului baroului, care are prerogativa aprecierii cu privire la prestaţia avocaţială a unui coleg, deşi poate nu deţine acelaşi nivel de pregătire profesională sau nu are aceleaşi specializări în ramurile de drept cu ale respectivului coleg. Se arată, în acest sens, că lucrările şi prestaţia unui avocat penalist nu pot fi evaluate în mod corespunzător de un avocat specializat în drept comercial, întrucât acesta din urmă nu deţine nici cunoştinţele şi nici experienţa profesională necesare în domeniul dreptului penal. Consideră că o comisie specializată pe criteriul naturii cauzei, formată din persoane cu înaltă calificare profesională, chiar superioară celei a avocatului care a perceput onorariul în discuţie, ar fi mult mai în măsură să aprecieze dacă acel onorariu este justificat. Or, competenţa dată prin lege unei singure persoane, decanul baroului, poate devia în abuzuri incalificabile şi îl poate duce la faliment chiar şi pe cel mai bun avocat, căruia i se poate solicita restituirea onorariilor încasate, ulterior plăţii tuturor impozitelor (aproximativ 40% din veniturile astfel obţinute), cauzându-i acestuia un prejudiciu. 11. Faptul că decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului nu reprezintă o reală garanţie împotriva arbitrarului, această procedură fiind o simplă formalitate, întrucât consiliul baroului nu analizează situaţia şi nu pronunţă o soluţie contrară celei pronunţate de decan decât dacă avocatul aduce argumente noi. În plus, hotărârea consiliului baroului este definitivă, deci nu poate fi atacată pe linie ierarhică la organele superioare ale profesiei de avocat. 12. În acest context, susţine că principiul securităţii juridice impune legiuitorului obligaţia să asigure calitatea legislaţiei, astfel încât aceasta să fie suficient de clară şi precisă pentru a fi cunoscută şi înţeleasă de către justiţiabili, şi invocă, în acest sens, considerente din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (deciziile nr. 1 din 11 ianuarie 2012, nr. 494 din 10 mai 2012 şi nr. 189 din 2 martie 2006). 13. Autorul excepţiei consideră că textul criticat contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, normă care garantează justiţiabilului posibilitatea clară şi concretă de a contesta un act care aduce atingere drepturilor sale, fără ca vreo lege să poată îngrădi acest drept. Accesul liber la justiţie este compatibil cu reglementarea unor proceduri administrative sau administrativ-jurisdicţionale, cu condiţia ce decurge din art. 126 din Constituţie, ca hotărârea organului de jurisdicţie administrativă să fie supusă controlului judecătoresc al instanţei de contencios administrativ sau al altei instanţe competente. Sunt invocate, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, deciziile Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018 şi nr. 24 din 20 ianuarie 2016, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului incidentă în privinţa dreptului la instanţă şi la un proces echitabil (Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunţată în Cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere împotriva Belgiei). 14. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt clare şi au un înţeles evident, care nu poate da naştere unor abuzuri în procesul de interpretare şi aplicare. Acestea nu interzic accesul la o instanţă de judecată, care se exercită în condiţiile Legii nr. 554/2004. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, cu următorul conţinut: „Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă.“ 19. În motivarea excepţiei sunt invocate normele constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4) referitor la accesul liber la justiţie şi la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiectul controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate de autorul prezentei excepţii. 21. Prin Decizia nr. 1.641 din 10 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2010, pct. 1 şi 2 din considerente, Curtea a analizat dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 51/1995, care, în redactarea republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, aveau următorul conţinut juridic: „Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de consiliul baroului. Deciziile consiliului baroului pot fi atacate cu plângere la Comisia permanentă, a cărei soluţie este definitivă.“ 22. Cu referire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie, privind caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative - norme introduse cu prilejul revizuirii Legii fundamentale prin Legea nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, Curtea a reţinut că acestea nu pot fi incidente, deoarece art. 31 din Legea nr. 51/1995, nu reglementează o jurisdicţie administrativă specială, întrucât procedurile interne specifice ordinului profesional al avocaţilor, organizat, ca structură naţională, în Uniunea Naţională a Barourilor din România, nu implică forţa de coerciţie a statului. Prin urmare, procedura prevăzută de art. 31 din legea menţionată nu poate avea caracter administrativ; aceasta este jurisdicţională prin prisma faptului că dezbaterile sunt guvernate de principiul contradictorialităţii, însă acest lucru nu o califică, în mod implicit, ca fiind şi administrativă, întrucât în raportul juridic ce se naşte nu este implicat statul prin autorităţile şi instituţiile sale. În consecinţă, Curtea nu a putut reţine aplicabilitatea art. 21 alin. (4) din Constituţie. 23. Cu acelaşi prilej, Curtea a menţionat Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, prin care a stabilit că soluţia legislativă cuprinsă la acel moment în art. 31 din Legea nr. 51/1995 era constituţională „în măsura în care se interpretează în sensul că cei interesaţi au acces la justiţie în condiţiile legii“. În aceste condiţii, Curtea a arătat că nimic nu împiedică crearea unor proceduri speciale de contestare a actelor juridice emise de către membrii ordinelor profesionale atât timp cât, în cauza de faţă, soluţia dată de comisia permanentă a Uniunii Naţionale a Barourilor din România poate fi cenzurată de instanţele de judecată. 24. Curtea constată, în lumina jurisprudenţei sale anterior evocate, că dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995, referitoare la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, nu sunt incidente în cauză, de vreme ce decizia consiliului baroului nu aparţine unei entităţi publice învestite cu exerciţiul autorităţii de stat. 25. Referitor la prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, de asemenea invocate, Curtea reţine că nu se poate pretinde încălcarea accesului liber la justiţie atât timp cât, pentru contestarea deciziei decanului baroului şi după epuizarea procedurii interne specifice, respectiv după emiterea hotărârii consiliului baroului, persoana interesată/vătămată (nu doar avocatul, ci şi clientul) are deschisă calea controlului judecătoresc în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004. Caracterul definitiv al hotărârii consiliului baroului, dată în soluţionarea plângerii formulate împotriva deciziei decanului având ca obiect contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile percepute de avocaţi, nu are semnificaţia negării accesului la instanţele judecătoreşti, ci aceea a finalizării procedurii interne în care poate fi contestat un act administrativ al unui organ profesional. Or, în procedura jurisdicţională, reclamantul beneficiază de întregul ansamblu de garanţii procesuale menite să asigure exercitarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, desfăşurat în faţa instanţei de contencios administrativ, care, pe baza probatoriului administrat, va hotărî asupra legalităţii şi temeiniciei cererilor formulate. 26. De altfel, potrivit susţinerilor orale din timpul şedinţei publice de dezbateri, Curtea reţine că autorul excepţiei a contestat hotărârea consiliului baroului la instanţa de contencios administrativ în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 (în cadrul acestui proces invocând şi prezenta excepţie de neconstituţionalitate), iar instanţa a admis acţiunea pe motivul ilegalităţii hotărârii consiliului baroului, în sensul că aceasta era nemotivată. 27. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, invocate sub aspectul neclarităţii şi lipsei de previzibilitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995. Legea nr. 51/1995, lege specială, prevede în mod explicit caracterul definitiv al hotărârii consiliului baroului, fără a avea însă semnificaţia interzicerii accesului la justiţie, astfel că rămâne deschisă calea controlului judiciar exercitat potrivit dreptului comun - în acest caz, reglementat de Legea nr. 554/2004. Faptul că această cale de acces la justiţie nu este reglementată în mod expres, printr-o normă de trimitere, în cuprinsul Legii nr. 51/1995 sau că prin acelaşi act normativ legiuitorul nu a prevăzut o procedură specială de contestare jurisdicţională - aşa cum pretinde autorul excepţiei - nu poate fi convertit într-un viciu de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995, din moment ce dreptul de acces la justiţie nu este afectat în substanţa sa, astfel că aceste aspecte devin chestiuni de apreciere şi oportunitate ce intră în sfera de competenţă a legiuitorului. Cât priveşte nivelul de previzibilitate al normelor legale criticate, Curtea reaminteşte că normele juridice se caracterizează printr-un anumit grad de generalitate, necesar asigurării supleţei în scopul adaptabilităţii şi aplicării acestora la situaţii de fapt prin operaţiunea inerentă de interpretare juridică, operaţiune care, dată fiind calificarea destinatarilor normei criticate în cazul de faţă, de profesionişti ai dreptului (avocaţi, pe de o parte, şi judecători, pe de altă parte), se prezumă în mod rezonabil că nu ridică dificultăţi. 28. Cât priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la o posibilă lipsă de competenţă profesională a decanului baroului în contextul analizării reclamaţiilor privind onorariile avocaţilor, Curtea reţine că aceste alegaţii nu prezintă relevanţă constituţională, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, decizia decanului cunoaşte o procedură internă de verificare, printr-un organ colegial superior, şi poate fi supusă ulterior controlului judecătoresc. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tonel Pop Mitoi în Dosarul nr. 5.323/2/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
