Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 518 din 23 octombrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 518 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 118 din 12 februarie 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos │- judecător │
│Csaba-Ferenc │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin │- judecător │
│Dragoş │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian-Lucian │- │
│Dumitra │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, excepţie ridicată de Bogdan Alexandru Miclici în Dosarul nr. 10.156/300/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.759D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 380 din 5 iulie 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Decizia civilă nr. 1.415A din 14 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 10.156/300/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic. Excepţia a fost ridicată de Bogdan Alexandru Miclici într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva măsurii de carantinare, aflată în etapa procesuală a apelului.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii în componenta referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, acesta susţine că termenul „ridicat“ din cuprinsul art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 este o valoare arbitrară, fiind imposibil de determinat cine stabileşte această valoare.
    6. De asemenea, autorul apreciază că sintagma „organismele competente“ din cuprinsul art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 are în vedere instituţii care nu sunt supuse legii române şi nu există reguli clare referitoare la componenţa acestora.
    7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, precizează că acestea sunt clare, previzibile şi predictibile, fiind completate cu dispoziţiile actualizate ale hotărârilor Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. În ceea ce priveşte restrângerea drepturilor prevăzute de art. 53 din Constituţie, apreciază că prevederile legale criticate reprezintă în realitate o aplicare concretă a excepţiilor prevăzute de art. 25 din Legea fundamentală. Cu privire la încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, instanţa apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, fiind aplicabile tuturor persoanelor care revin în România din una dintre ţările în care riscul epidemiologic este ridicat.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 28 septembrie 2020, care au următorul conţinut:
    "(1) Carantina persoanelor se instituie pe baza informaţiilor ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz, la domiciliul persoanei, la o locaţie declarată de aceasta sau, după caz, într-un spaţiu special desemnat de autorităţi, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen care:
    a) sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele competente în domeniu."

    12. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    13. Analizând dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020, Curtea constată că acestea reglementează modalitatea de instituire a carantinei pentru persoanele care sosesc din zone cu risc epidemiologic ridicat, în contextul situaţiei determinate de răspândirea coronavirusului SARSCoV2. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate, previzibilitate şi predictibilitate, în special cu referire la termenul „ridicat“ şi la sintagma „organismele competente“ din cuprinsul acestora.
    14. Examinând critica de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa lipsă de claritate şi previzibilitate a termenului "ridicat“, precum şi a sintagmei „organismele competente“ cuprinse în dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile Legii nr. 136/2020 conţin mai multe texte care circumstanţiază organismele competente, precum şi situaţiile în care acestea pot aprecia că este vorba despre un risc epidemiologic ridicat. Astfel, art. 3 lit. d) din lege conceptualizează noţiunea de „risc iminent“ ca fiind o „ameninţare imediată sau probabilitatea ridicată de apariţie şi răspândire a unui agent înalt patogen în populaţia umană, care poate avea un impact grav asupra sănătăţii şi vieţii omeneşti“, în timp ce, lit. j) din acelaşi articol de lege defineşte „riscul epidemiologic“ ca reprezentând „probabilitatea de apariţie a unui eveniment generat de un agent înalt patogen care poate afecta sănătatea grupurilor populaţionale, cu posibilitatea răspândirii pe plan local, judeţean, zonal, naţional, european sau internaţional
    15. Totodată, art. 6 din Legea nr. 136/2020 precizează în mod clar situaţiile în care măsurile reglementate de acest act normativ pot fi aplicate, respectiv atunci când este declarată epidemie, prin ordin al ministrului sănătăţii; atunci când se instituie urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, certificată prin hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, în baza declaraţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii; când este declarată pandemie de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi certificată prin hotărâre de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă; respectiv în caz de risc epidemiologic şi biologic iminent identificat şi constatat de structurile aflate în coordonarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau de către instituţiile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii.
    16. Deşi prevederile criticate nu conţin o definiţie expresă a sintagmei „organisme competente“, Curtea constată că, din cuprinsul dispoziţiilor art. 6, anterior menţionate, se subînţeleg organismele competente în domeniu să furnizeze datele epidemiologice în baza cărora Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă instituie carantina. De asemenea, trebuie avute în vedere dispoziţiile Hotărârii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă nr. 23/2021 privind acordarea de asistenţă internaţională cu titlul gratuit pentru Ucraina şi aprobarea listei ţărilor/zonelor/teritoriilor de risc epidemiologic pentru care se instituie măsura carantinei asupra persoanelor care sosesc în România din acestea, în care este menţionată instituţia care propune comitetului instituirea carantinei în baza datelor statistice provenite din alte ţări, respectiv Institutul Naţional de Sănătate Publică. O astfel de reglementare nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de claritate şi previzibilitate.
    17. Totodată, Curtea reţine că lipsa din cuprinsul legii a unor criterii mai detaliate, cuantificabile şi precise care să ajute la o identificare fără dubiu a existenţei unei situaţii de răspândire a unui agent înalt patogen este explicată de varietatea şi evoluţia imprevizibilă a acestor microorganisme, de gradul de contagiozitate diferit şi de efectele concrete pe care le au asupra sănătăţii, imposibil de anticipat şi de cuprins de legiuitor în conţinutul unui act normativ, cu o aplicabilitate universală. Toate aceste criterii nu pot fi apreciate decât prin raportare la situaţia concretă dintrun anumit moment.
    18. Prin urmare, Curtea constată că legiuitorul a prevăzut mai multe situaţii şi criterii, cu caracter general, în funcţie de care activitatea, gradul de răspândire şi efectele produse de un agent patogen asupra sănătăţii ori vieţii omeneşti pot fundamenta concluzia că se are în vedere un risc epidemiologic ridicat.
    19. În acest sens, Curtea a reţinut de principiu că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că previzibilitatea legii presupune ca cetăţeanul să dispună de informaţii suficiente şi prealabile asupra normelor juridice aplicabile unei situaţii concrete, iar, prin raportare la cerinţa previzibilităţii, redactarea legilor nu poate prezenta o precizie absolută, din cauza caracterului de generalitate al normelor juridice (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). Pentru cele mai sus arătate, se apreciază că această critică de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
    20. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau libertăţi, Curtea observă că, deşi autorul acesteia invocă în mod formal prevederile constituţionale, în realitate, acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu normele constituţionale. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Bogdan Miclici în Dosarul nr. 10.156/300/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristian-Lucian Dumitra


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016