Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 516 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 516 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 128 din 17 februarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian-Lucian    │-                 │
│Dumitra            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 745/122/2019 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.732D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 457 din 22 iunie 2017. Arată că termenul stabilit de legiuitor este rezonabil şi nu aduce atingere dreptului de acces la justiţie, fiind aplicabil tuturor persoanelor care beneficiază de drepturi izvorâte din contractul colectiv de muncă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 15 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 745/122/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri de acordare cu titlu gratuit a unui număr de acţiuni potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă, formulate de salariaţi, cauză aflată în etapa procesuală a apelului.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (5). Astfel, afirmă că termenul de prescripţie de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune în care pot fi formulate acţiuni în justiţie în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia este prea scurt prin raportare la termenul de 3 ani pe care îl are la dispoziţie salariatul pentru acţiunile privind drepturile derivate din calitatea de salariat şi din clauzele contractului individual de muncă.
    6. De asemenea, instanţa judecătorească apreciază că nu există niciun raţionament obiectiv care să justifice stabilirea unor termene de prescripţie substanţial diferite între salariaţii care au încheiat un contract colectiv de muncă şi cei care au încheiat un contract individual de muncă, fiind astfel încălcate prevederile art. 16 din Constituţie în ceea ce priveşte dreptul de a acţiona angajatorul în instanţă în cazul încălcării drepturilor derivate din calitatea acestora de salariaţi.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Examinând motivarea excepţiei şi obiectul cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în realitate, critica formulată vizează doar dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. e), care privesc contractul colectiv de muncă, astfel că doar acestea urmează să fie supuse controlului de constituţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...] e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.“
    11. Instanţa judecătorească, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 41 alin. (5) privind munca şi protecţia socială a muncii.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii reglementează termenul de prescripţie în cadrul căruia pot fi formulate cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
    13. Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.007 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2010, Curtea a reţinut că legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură aplicabile în faţa instanţelor judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. Existenţa unor situaţii deosebite justifică instituirea de către legiuitor a unor norme de procedură derogatorii, care vin să servească intereselor specifice avute în vedere, fără a contraveni accesului liber la justiţie. Curtea a mai reţinut că raţiunea instituirii unui termen de 6 luni este acela de a asigura restabilirea, cu celeritate, a situaţiei de legalitate în care trebuie să se desfăşoare raporturile de muncă, având în vedere natura specifică a acestora. Din această perspectivă, textul de lege nu face decât să vină în sprijinul exercitării dreptului la muncă în limitele constituţionale, astfel că, din perspectiva criticii raportate la prevederile art. 41 din Constituţie, excepţia este neîntemeiată.
    14. Distinct de cele constatate prin decizia antereferită, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte susţinerea că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, autoarea excepţiei compară termenul de prescripţie reglementat de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii cu dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), care reglementează termenul de prescripţie de 3 ani în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator, respectiv în toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la art. 268 alin. (1) din Codul muncii.
    15. Cu privire la această critică, Curtea reţine că prevederile art. 268 din Codul muncii sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, simplă şi urgentă, aplicabilă în cazul cererilor referitoare la conflictele de muncă şi adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Specificul litigiilor de muncă justifică astfel, în mod obiectiv, instituirea unor termene distincte de cele stabilite prin Codul de procedură civilă, al căror obiectiv este, aşa cum s-a reţinut mai sus, acela de a asigura restabilirea, cu celeritate, a situaţiei de legalitate în care trebuie să se desfăşoare raporturile de muncă.
    16. În ceea ce priveşte termenele de prescripţie prevăzute de art. 268 alin. (1) din Codul muncii, Curtea observă că legiuitorul a reglementat regimul prescripţiei extinctive în materia conflictelor de muncă stabilind un regim juridic distinct, în funcţie de obiectul cauzelor şi natura juridică a drepturilor implicate. Astfel, textul prevede termene de prescripţie diferite, de la 30 sau 45 de zile, 6 luni, 3 ani sau chiar un termen nelimitat, dar raportat la întreaga perioadă de derulare a contractului de muncă.
    17. Astfel, analizând ipotezele legale comparate de autoarea excepţiei, Curtea reţine că obiectul cauzelor la care se referă dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii priveşte plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi răspunderea patrimonială a salariaţilor faţă de angajator. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, obiectul conflictelor de muncă priveşte neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, în timp ce dispoziţiile alin. (2) al art. 268 din Codul muncii se referă la orice alte situaţii care pot genera un conflict de muncă, distincte de cele prevăzute de alin. (1) al aceluiaşi articol.
    18. Aşa cum s-a reţinut mai sus, instituirea unui termen de 6 luni, în ipoteza art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, se subordonează obiectivului general al procedurii jurisdicţionale în materia conflictelor de muncă de restabilire cu celeritate a situaţiei de legalitate în care trebuie să se desfăşoare raporturile de muncă. De asemenea, acest termen este reglementat în considerarea specificului contractelor colective de muncă şi al duratei încheierii acestora pe o perioadă determinată, care, conform legii, nu poate fi, de regulă, mai mică de 12 luni şi mai mare de 24 de luni [art. 141 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, în prezent abrogat şi preluat de art. 108 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022].
    19. Cât priveşte dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, Curtea apreciază că instituirea unui termen de 3 ani pentru soluţionarea cauzelor privind drepturile patrimoniale ce decurg din raporturile de muncă are în vedere protecţia sporită de care se bucură, potrivit Legii fundamentale, dreptul la muncă şi dreptul de proprietate. De asemenea, instituirea termenului general de 3 ani de prescripţie a acţiunii se raportează, în acest caz, şi la regula potrivit căreia contractele individuale de muncă se încheie, spre deosebire de contractele colective de muncă, pe perioadă nedeterminată [art. 12 alin. (1) din Codul muncii].
    20. În sensul celor mai sus reţinute sunt relevante cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015, paragraful 15, în care a reţinut că dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, prin Decizia nr. 356 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 13 septembrie 2005, Curtea a reţinut că munca este considerată un factor esenţial pentru existenţa şi propăşirea societăţii umane, iar remuneraţia aferentă muncii prestate reprezintă pentru cea mai mare parte a membrilor acestei societăţi principala, dacă nu chiar unica sursă de subzistenţă. Astfel, dreptul la muncă este inclus în categoria drepturilor fundamentale ale omului, fiind consacrat ca atare de Constituţie, iar contractul de muncă, instituţie juridică prin care este valorificat în principal, beneficiază de o atenţie prioritară din partea legiuitorului, materializată în adoptarea unei legislaţii complexe şi unitare, constituind o ramură distinctă de drept, destinată reglementării multitudinii de drepturi şi obligaţii pe care, direct sau mediat, cu titlu principal ori în subsidiar, le generează.
    21. Referitor la dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii, Curtea reţine că acestea nu au în vedere un obiect distinct al conflictelor de muncă, ipoteza legală aplicându-se tuturor situaţiilor care pot genera un conflict de muncă. Prin urmare, neputând aprecia asupra importanţei obiectului acestor cauze, legiuitorul a optat pentru termenul general de 3 ani.
    22. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că nu se poate susţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la principiul egalităţii în drepturi, deoarece diferenţa de regim juridic este justificată de particularităţile fiecărui tip de contract de muncă, respectiv contractul colectiv de muncă şi contractul individual de muncă, astfel cum acestea sunt prevăzute în legislaţia aplicabilă, de obiectul cauzelor şi natura distinctă a drepturilor protejate prin cererile formulate în vederea soluţionării unui conflict de muncă în fiecare caz prevăzut de art. 268 din Codul muncii, precum şi de finalitatea urmărită de legiuitor.
    23. În jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 1.154 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 8 noiembrie 2011, Curtea a reţinut, în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, că legiuitorul are dreptul de a opta pentru instituirea unor termene diferite în considerarea deosebirilor ce există între natura şi obiectul diferitelor litigii. Aceasta nu contravine nici principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât acest principiu nu presupune uniformitate, astfel încât situaţia obiectiv diferită în care se află persoanele care se adresează instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime care izvorăsc dintr-un contract individual de muncă, faţă de celelalte categorii de justiţiabili, justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Curtea reţine că aceeaşi concluzie rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în Cauza D.H. şi alţii împotriva Republicii Cehe, paragrafele 175 şi 196, şi Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei, paragraful 81), care a statuat, cu valoare de principiu, că „discriminarea“ presupune a trata diferit, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, persoane aflate în situaţii similare. O asemenea situaţie intervine în cazul în care distincţia în cauză nu urmăreşte un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 745/122/2019 şi constată că dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristian-Lucian Dumitra


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 516 din 23 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016