Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 514 din 5 iulie 2017 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918) şi Centenarul Marii Uniri
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 514 din 5 iulie 2017  referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind  Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918) şi Centenarul Marii Uniri    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 514 din 5 iulie 2017 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918) şi Centenarul Marii Uniri

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 857 din 31 octombrie 2017

┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918) şi Centenarul Marii Uniri, obiecţie formulată de un număr de 70 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Uniunii Salvaţi România.
    2. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, al art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.956/11 mai 2017 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.684A/2017.
    3. La termenul de judecată fixat pentru data de 12 iunie 2017, Curtea, având în vedere cererea de amânare a deschiderii dezbaterilor, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, acordarea unui nou termen de judecată pentru data de 21 iunie 2017, când, pentru aceleaşi motive, a amânat deschiderea dezbaterilor pentru data de 5 iulie, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    4. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, autorii, în cadrul unor precizări prealabile asupra situaţiei de fapt, arată că propunerea legislativă a fost respinsă de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 10 octombrie 2016, urmând apoi procedura obişnuită în faţa Camerei Deputaţilor - Cameră decizională, finalizată prin adoptarea sa, în plenul Camerei, la data de 3 mai 2017. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare instituirea, ca decoraţii naţionale, a Crucii Comemorative „100 de ani de la Primul Război Mondial“, a Medaliei aniversare „100 de ani de la făurirea Statului Naţional Unitar Român“, precum şi a titlului de onoare „Loc al centenarului 1918-2018“.
    5. Criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate vizează încălcarea principiului bicameralismului, deoarece, în procedura din faţa Camerei decizionale, au fost introduse în corpul legii patru amendamente care modifică, în mod esenţial, forma avută în vedere, pentru dezbatere şi adoptare, de prima Cameră sesizată (Senatul). Astfel, a fost introdus art. 1 alin. (5), potrivit căruia „(5) Sumele necesare confecţionării însemnelor, casetelor, brevetelor şi etuiurilor necesare conferirii acestor medalii se vor asigura din bugetul Administraţiei Prezidenţiale“, normă cu impact asupra bugetului de stat al României. În acest context este amintit şi articolul 4 din forma propusă de iniţiator, supus dezbaterii Senatului, care prevedea, în esenţă, organizarea unor manifestări, ceremonii şi activităţi în anumite localităţi din ţară, care să cinstească memoria eroilor şi victimelor Primului Război Mondial, acţiuni organizate prin cofinanţare, respectiv cu sprijinul financiar alocat de la bugetul de stat, în condiţiile şi potrivit unor criterii ce se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, precum şi cu sprijinul moral, uman şi logistic al Ministerului Apărării Naţionale şi al Ministerului Afacerilor Interne. Or, în urma amendamentelor din Camera Deputaţilor, acest text a căpătat o cu totul altă formă, obiectul său de reglementare constând în instituirea a două tipuri de medalii de onoare, a condiţiilor de acordare şi de expunere/afişare, precum şi a condiţiilor de finanţare stabilite prin art. 4 alin. (6) din lege, potrivit căruia „(6) Sumele necesare confecţionării panourilor şi plachetelor de la alin. (5) vor fi suportate din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale pe teritoriul cărora se găsesc locurile cărora li se acordă medaliile prevăzute la alin. (1).“
    6. Totodată, art. 5, 6 şi 7 din lege, de asemenea inexistente în forma depusă la Senat, prin cuprinsul lor normativ, introdus în dezbaterea din Camera Deputaţilor, au un impact semnificativ asupra conţinutului actului normativ, deoarece modifică mai mult de jumătate din conţinutul iniţial al legii, introducând atât noţiuni care generează inclusiv completarea obiectului de reglementare avut în vedere de către iniţiatorii legii, cât şi dispoziţii care afectează bugetul de stat, fără a preciza sursa de finanţare a cheltuielilor dispuse prin art. 1 alin. (5) din lege. Or, potrivit jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016), există două criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care, prin procedura legislativă, se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea cumulativă a celor două criterii este de natură a afecta principiul constituţional care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziţie privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ.
    7. Criticile de neconstituţionalitate intrinsecă se referă, în esenţă, la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 138 alin. (5) din Constituţie, respectiv ale art. 94 lit. a) din aceasta.
    8. Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate apreciază că legea nu conţine motivarea impactului financiar asupra bugetului de stat, simpla referire din art. 1 alin. (5) al legii examinate la faptul că „sumele (...) se vor asigura din bugetul Administraţiei Prezidenţiale“ nefiind suficientă pentru a îndeplini exigenţele art. 138 alin. (5) din Constituţie, aşa cum au fost subliniate prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 667 din 9 noiembrie 2016 şi nr. 581 din 20 iulie 2016.
    9. Potrivit art. 94 lit. a) din Legea fundamentală, invocat în motivarea obiecţiei, „Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii: a) conferă decoraţii şi titluri de onoare“. Deşi textul fundamental consacră această atribuţie exclusiv în competenţa Preşedintelui României, la fel ca şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, legea examinată instituie, prin art. 2, 3 şi 4, posibilitatea conferirii de decoraţii şi titluri de onoare şi de către alte autorităţi publice, în speţă Guvernul şi Parlamentul. Or, o atare situaţie este contrară art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.“
    10. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere.
    11. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 2/5.214 din 25 mai 2017, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.462/25 mai 2017, prin care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    12. În privinţa principiului bicameralismului, pretins încălcat, se arată că art. 61 alin. (2) din Constituţie reflectă atât dualismul instituţional în cadrul Parlamentului, cât şi cel funcţional, aşa cum rezultă din art. 75 din Constituţie. Astfel, Camera decizională trebuie să supună dezbaterii acelaşi obiect de reglementare, dar are deplină libertate decizională, în sensul că nu este obligată să adopte aceeaşi soluţie legislativă. Ca atare, prin faptul că a supus dezbaterii norme privind instituirea unor distincţii naţionale, medalii, distincţii parlamentare şi medalii de onoare, identificând, totodată, sursa de finanţare necesară confecţionării acestora, Camera Deputaţilor a legiferat cu respectarea principiului bicameralismului şi fără a schimba competenţa decizională în favoarea primei Camere, pentru a deveni incident art. 75 alin. (4) şi (5) din Constituţie.
    13. Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 138 alin. (5) din Legea fundamentală se arată că intenţia legiuitorului constituant la momentul reglementării acestor norme nu a vizat existenţa unor resurse financiare suficiente la momentul adoptării legii, ci îndeplinirea unor condiţii prealabile, referitoare la previzionarea şi anticiparea cheltuielilor în deplină cunoştinţă de cauză în bugetul de stat, pentru a putea fi acoperite în mod cert în cursul anului bugetar următor. În cazul legii examinate, majoritatea cheltuielilor bugetare prevăzute se vor efectua începând cu bugetul aferent anului 2018, fără fi afectată structura bugetului pe anul în curs.
    14. Aşadar, legea examinată indică sursa finanţării, aceasta fiind una reală, aptă să acopere cheltuiala bugetară angajată. Totodată, Curtea Constituţională a arătat, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 593 din 14 septembrie 2016), că nu are competenţa de a aprecia asupra caracterului suficient al resurselor financiare, pentru că o asemenea operaţiune nu îşi are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituţie, fiind o problemă exclusiv de voinţă politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern.
    15. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 94 lit. a) din Constituţie, cu privire la atributul exclusiv al Preşedintelui României de a conferi decoraţii şi titluri de onoare, se arată că, din examinarea şi coroborarea dispoziţiilor Legii nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, - lege ce detaliază norma fundamentală invocată -, rezultă că au fost îndeplinite condiţiile legale de acordare a acestor decoraţii. Legea criticată prevede, în acord cu art. 79 din Legea nr. 29/2000, obligaţia constituirii unei comisii speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului, dedicată Centenarului, în vederea aplicării dispoziţiilor legii criticate, respectiv pentru instituirea oricărei noi decoraţii. Totodată, se arată că, din analiza dispoziţiilor art. 4 alin. (1), „Decoraţiile sunt conferite de Preşedintele României, prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale“, şi ale art. 72, „Din împuternicirea Preşedintelui României înmânarea decoraţiilor poate fi făcută de prim-ministru, de miniştri sau conducători ai altor organe centrale, comandanţi de mari unităţi militare şi de şefii misiunilor diplomatice ale României în străinătate“, din Legea nr. 29/2000, nu se poate reţine caracterul exclusiv al prerogativei prezidenţiale enunţate de art. 94 lit. a) din Constituţie.
    16. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, ale art. 1, 10, 15 şi ale art. 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918) şi Centenarul Marii Uniri, în integralitatea sa.
    19. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) - referitoare la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 94 lit. a), potrivit cărora „Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii: a) conferă decoraţii şi titluri de onoare“ şi ale art. 138 alin. (5), care prevăd că „Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare“. De asemenea, autorii obiecţiei invocă principiul bicameralismului, desprins, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, din conţinutul normativ al art. 61 alin. (2) şi al art. 75 din Legea fundamentală.
    (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate
    20. Curtea constată că sesizarea formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba despre o lege adoptată şi nepromulgată, cât şi sub aspectul titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind semnată de un număr de 65 de deputaţi şi 5 senatori (şi nu de 70 de deputaţi, cum se arată în actul de sesizare) aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Uniunii Salvaţi România.
    21. Curtea observă că prezenta sesizare de neconstituţionalitate a fost formulată cu depăşirea termenului de 5 zile înscris în art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Însă, potrivit jurisprudenţei constituţionale, acest termen are „un caracter de protecţie pentru titularii dreptului de sesizare a instanţei constituţionale, astfel încât nu există nicio sancţiune dacă aceştia sesizează instanţa constituţională după expirarea acestuia; în acest caz, aşadar, esenţial este ca legea să nu fi fost promulgată la momentul sesizării Curţii Constituţionale“ (a se vedea, în acest sens, paragraful 19 din Decizia nr. 767 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 21 februarie 2017).
    22. Aşa fiind, Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.

    (2) Analiza pe fond a obiecţiei de neconstituţionalitate
    (2.1.) Parcursul legislativ al legii examinate
    23. Propunerea legislativă cu titlul „Legea Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918“ a fost iniţiată de 67 de deputaţi şi senatori şi a fost depusă la Senat la 3 martie 2016, în calitate de primă Cameră sesizată, care, în data de 10 octombrie 2016, a respins-o şi a înaintat-o, spre dezbatere şi vot final, Camerei Deputaţilor.
    24. În cadrul procedurii legislative din faţa Camerei decizionale, propunerea legislativă a primit avize şi rapoarte favorabile de la diferite comisii de specialitate, precum şi punctul de vedere favorabil al Guvernului.
    25. În data de 28 februarie 2017 a avut loc dezbaterea în Plenul Camerei Deputaţilor şi ulterior a fost retrimisă comisiilor pentru întocmirea rapoartelor suplimentare. Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă au depus, la 3 mai 2017, raportul suplimentar conţinând, în total, 14 amendamente, iar Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a emis aviz favorabil. În aceeaşi zi, propunerea a fost înscrisă pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, dezbătută în Plen şi adoptată cu 204 voturi pentru, 0 împotrivă şi 33 de abţineri.
    26. La data de 8 mai 2017, legea a fost depusă la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra neconstituţionalităţii legii, la 13 mai 2017 a fost trimisă Preşedintelui României spre promulgare, iar la 18 mai 2017 a fost formulată prezenta sesizare de neconstituţionalitate.

    (2.2.) Modificări legislative preconizate
    27. Legea privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918) şi Centenarul Marii Uniri, ce constituie obiectul controlului a priori de constituţionalitate în prezenta cauză, conţine 7 articole, structurate astfel:
    Art. 1 - instituie 2 distincţii naţionale, conferite de Preşedintele României prin decret anumitor persoane fizice şi juridice enumerate în text, care, în esenţă, s-au remarcat prin activităţi deosebite destinate protejării monumentelor istorice, comemorării evenimentelor istorice sau studiului istoriei evenimentelor istorice legate Războiul pentru Întregirea Neamului (1916-1918), respectiv Marea Unire din 1918. Distincţiile naţionale astfel conferite sunt Medalia Comemorativă „Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului“ - art. 1 lit. a) şi Medalia Aniversară „Centenarul Marii Uniri“ - art. 1 lit. b);
    Art. 2 si art. 3 - instituie 2 distincţii parlamentare, conferite, de către Parlamentul României, parlamentelor, altor instituţii ale statelor care au sprijinit eforturile de realizare a statului naţional unitar român modern şi parlamentar sau altor instituţii ale statelor partenere care au sprijinit şi susţin eforturile României de integrare-euroatlantică - este vorba despre Medalia Parlamentară „România Centenară“ - art. 2, respectiv distincţia parlamentară acordată parlamentelor sau altor instituţii militare ori civile ale statelor care au sprijinit România în Războiul pentru întregirea Neamului - în acest din urmă caz fiind vorba despre Distincţia Parlamentară „100 ani recunoştinţă“ - art. 3;
    Art. 4 - instituie 2 medalii de onoare, acordate, prin hotărâre a Guvernului, localităţilor sau locurilor de bătălie ale Războiului pentru Întregirea Neamului - Medalia de onoare „Loc al Războiului pentru Întregirea Neamului“ - art. 4 alin. (1) lit. a), respectiv localităţilor, locurilor publice sau imobilelor în care s-au desfăşurat evenimente semnificative legate de Marea Unire din 1918 - Medalia de onoare „Loc al Marii Uniri“ - art. 4 alin. (1) lit. b);
    Art. 5 - conţine reglementări referitoare la termenul de 30 noiembrie al anului anterior, în care Guvernul va elabora, anual, pentru perioada 2018-2020, Programul Naţional de Aniversare a Centenarului, precum şi la termenul de 30 iunie 2017, în care Guvernul va elabora calendarul de activităţi din anul 2017 dedicate comemorării Războiului pentru Întregirea Neamului;
    Art. 6 - stabileşte modalitatea de finanţare a diferitelor manifestări, ceremonii şi activităţi pe care le pot organiza autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în cadrul Programului Anual de Aniversare a Centenarului;
    Art. 7 - reglementează constituirea, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, a unei Comisii speciale a Camerei Deputaţilor şi a Senatului dedicate Centenarului.


    (2.3.) Analiza criticilor de neconstituţionalitate
    a) Criticile de neconstituţionalitate extrinsecă:
    28. Principiul bicameralismului, invocat de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate, se întemeiază pe art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie. Curtea Constituţională a dezvoltat şi a consacrat acest principiu printr-o solidă şi constantă jurisprudenţă, relevante fiind, în acest sens, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011. În esenţă, Curtea a stabilit, pe cale jurisprudenţială, două criterii esenţiale (cumulative) pentru a se determina cazurile în care, prin procedura legislativă, se încalcă principiul bicameralismului: a) existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi b) existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Totodată, stabilind limitele principiului bicameralismului, Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, a constatat că abaterea de la obiectivul urmărit de iniţiatorul proiectului de lege şi respectat de prima Cameră sesizată constituie încălcare a principiului bicameralismului, iar prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, a observat că aplicarea acestui principiu nu poate avea ca efect „deturnarea rolului de Cameră de reflecţie a primei Camere sesizate [...] în sensul că aceasta ar fi Camera care ar fixa în mod definitiv conţinutul proiectului sau propunerii legislative“, lipsirea Camerei decizionale de competenţa sa de a modifica sau completa legea astfel cum a fost adoptată de Camera de reflecţie echivalând cu limitarea rolului său constituţional şi cu acordarea unui rol preponderent Camerei de reflecţie în raport cu cea decizională în procesul de elaborare a legilor.
    29. Autorii sesizării susţin încălcarea principiului bicameralismului prin aceea că, în procedura forului decizional - Camera Deputaţilor -, au fost introduse în corpul legii patru amendamente, respectiv art. 1 alin. (5), art. 5, 6 şi 7, care modifică, în mod esenţial, forma avută în vedere de iniţiatorii propunerii legislative, supusă, pentru dezbatere şi adoptare, primei Camere sesizate, Senatul.
    30. Curtea observă faptul că Senatul a respins propunerea legislativă, ceea ce semnifică, evident, dezacordul faţă de aceasta, în forma sa originară. Aşa cum Curtea a subliniat, constant, în jurisprudenţa sa, principiul bicameralismului nu poate echivala cu lipsirea Camerei decizionale de dreptul său de a legifera, de a-şi exprima, în cadrul autonomiei parlamentare, voinţa politică, raportat la un anumit obiect de reglementare supus dezbaterii şi votului său final. Dimpotrivă, acest principiu presupune actul de legiferare al întregului Parlament, înţeles în structura sa bicamerală atât sub aspect organizatoric, cât şi funcţional, şi cu respectarea competenţelor stabilite de art. 75 din Constituţie, esenţial fiind, în acest proces de legiferare, ca actul normativ adoptat de Camera decizională să nu se îndepărteze în mod fundamental, sub aspectul conţinutului juridic şi al configuraţiei, de conţinutul şi structura propunerii legislative în forma sa originară, care transpune, efectiv, intenţia iniţiatorilor şi care, în cazul de faţă, a fost supusă dezbaterii şi votului Camerei de reflecţie.
    31. Analizând, prin comparaţie, cele două forme ale legii - forma iniţiatorilor, respinsă la Senat - şi forma adoptată de Camera Deputaţilor - Camera decizională şi trimisă spre promulgare, Curtea constată următoarele aspecte:
    32. Titlul legii, care, în forma iniţială, era Legea Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 a fost modificat, în urma admiterii unui amendament propus de Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, în Legea privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918) şi Centenarul Marii Uniri, cu motivarea că „Unirea din 1918 s-a concretizat prin participarea României la război (1916-1918) şi printr-o serie de evenimente care s-au desfăşurat pe o perioadă mai lungă, nu doar la 1 decembrie 1918.“
    33. Pentru evitarea paralelismelor legislative, termenul „decoraţii“ s-a înlocuit cu sintagma „distincţii naţionale“.
    34. Art. 1 alin. (5) din lege, referitor la sursa bugetară pentru acoperirea sumelor necesare confecţionării însemnelor, casetelor, brevetelor şi etuiurilor necesare conferirii medaliilor prevăzute la art. 1, a fost introdus la Camera Deputaţilor în urma uneia dintre recomandările cuprinse în punctul de vedere transmis de Guvern prin Adresa nr. 9.952/DRP/14.10.2016 şi înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr. 2/6.564 din 17.10.2016, în considerarea faptului că propunerea legislativă, în forma sa iniţială, nu specifica sursa de finanţare. Curtea observă că acest punct de vedere răspunde obligaţiei informării Parlamentului instituite de art. 111 alin. (1) din Constituţie, punct de vedere ce a sosit, însă, ulterior datei la care Senatul a respins propunerea legislativă (10 octombrie 2016). Aşadar, Camera Deputaţilor a încorporat această propunere, care nu se îndepărtează de la forma iniţială în sensul de a-i deturna scopul originar, aşa cum susţin autorii obiecţiei, ci, dimpotrivă, răspunde unui imperativ de rang constituţional, prevăzut de art. 138 alin. (5) din Legea fundamentală, acela ca orice iniţiativă legislativă cu impact financiar asupra bugetului de stat să precizeze sursa de finanţare.
    35. În ce priveşte cuprinsul normativ al art. 4 din varianta iniţială a propunerii legislative, supuse dezbaterii Senatului (ce prevedea organizarea unor manifestări, ceremonii şi activităţi în anumite localităţi din ţară, care să cinstească memoria eroilor şi victimelor Primului Război Mondial, acţiuni organizate prin cofinanţare, respectiv cu sprijinul financiar alocat de la bugetul de stat, în condiţiile şi potrivit unor criterii ce se stabilesc printr-o hotărâre a Guvernului, precum şi cu sprijinul moral, uman şi logistic al Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Afacerilor Interne), Curtea constată că acesta se regăseşte, în esenţă, în cuprinsul art. 6 din forma finală a legii, cu precizarea că toate aceste activităţi legate de celebrarea Centenarului Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918) şi a Centenarului Marii Uniri nu mai sunt obligatorii pentru autorităţile locale vizate, iar finanţarea lor se asigură din bugetul aceloraşi autorităţi locale, care vor putea hotărî asupra oportunităţii organizării unor astfel de manifestări şi în funcţie de capacitatea lor financiară. Prin urmare, nici sub acest aspect, legea, în forma sa adoptată de Camera decizională, nu se abate fundamental de la forma iniţială, ci o nuanţează, în sensul de adaptare, inclusiv în considerarea principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 şi art. 121 din Constituţie, la posibilităţile financiare reale ale fiecărei autorităţi locale vizate de ipoteza normei.
    36. Curtea remarcă, în acelaşi timp, faptul că sumele despre care face vorbire art. 1 alin. (5) din legea adoptată au o destinaţie diferită faţă de cele la care se referă art. 4 din forma iniţială a legii, în sensul că primele sunt necesare confecţionării însemnelor, casetelor, brevetelor şi etuiurilor necesare conferirii medaliilor prevăzute la art. 1 şi se asigură din bugetul Administraţiei Prezidenţiale, în timp ce art. 4 din forma iniţială a legii avea în vedere sumele de bani necesare manifestărilor, ceremoniilor şi activităţilor pe care autorităţile locale vizate aveau obligaţia să le organizeze, prin cofinanţare de la bugetul de stat.
    37. Art. 1 alin. (6), potrivit căruia „În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba prin hotărâre descrierea distincţiilor prevăzute la alin. (1), procedurile de înaintare a propunerilor, criteriile de acordare a distincţiilor, precum şi cazurile de retragere.“ a fost, de asemenea, introdus în urma aprobării amendamentului propus în raportul suplimentar al celor două comisii.
    38. Art. 5, 6 şi 7 din legea adoptată au fost introduse prin admiterea unor amendamente propuse în raportul suplimentar al Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, cu motivarea că aceste texte sunt necesare „pentru implementarea în condiţii optime a unui program Naţional de Celebrare a Centenarului“. Prin urmare, au fost prevăzute un calendar al activităţilor specifice şi sursa lor de finanţare, corelativ cu unele obligaţii ale Guvernului în acest context. De asemenea, în acord cu prevederile Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, a fost prevăzută instituirea unui organism parlamentar de supraveghere şi control al implementării măsurilor de aniversare stabilite de Guvern -Comisia specială a Camerei Deputaţilor şi a Senatului dedicată Centenarului. Or, deşi inexistente în forma iniţiatorilor propunerii legislative, aceste texte nu fac decât să accentueze, într-o formă mult mai articulată, mai aplicată, ideea de bază a propunerii legislative, respectiv comemorarea şi păstrarea în conştiinţa socială a evenimentelor istorice ce au marcat întregirea neamului românesc şi Marea Unire din 1918.
    39. Curtea observă că în acelaşi sens este şi modificarea titlului propunerii legislative, de la „Legea Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918“ - ce dorea să marcheze împlinirea a 100 de ani de existenţă a României moderne (potrivit expunerii de motive) la „Legea privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918) şi Centenarul Marii Uniri“, avându-se în vedere faptul remarcat, de altfel, şi de Guvern în punctul său de vedere (cu trimitere la observaţii ale Academiei Române) că România modernă există ca urmare a unor evenimente care s-au desfăşurat pe o perioadă mai lungă, premergătoare Marii Uniri din 1 decembrie 1918.
    40. În consecinţă, Curtea observă, în privinţa scopului legii, că, deşi forma finală a legii examinate, adoptate de Camera decizională - Camera Deputaţilor, cuprinde elemente suplimentare - cu o anumită semnificaţie cantitativă - faţă de cea adoptată de Senat, ca primă Cameră sesizată, completările aduse prin textele introduse nu fac decât să dea eficienţă unor condiţii constituţionale şi legale sau să recunoască anumite realităţi istorice, conferind actului normativ o mai clară şi aplicată exprimare a ideii de bază a propunerii legislative originare, respectiv omagierea şi păstrarea în conştiinţa socială a evenimentelor istorice ce au marcat întregirea neamului românesc şi Marea Unire din 1918. Totodată, Curtea reţine că extinderea scopului legii sau a măsurilor adoptate în sensul atingerii scopului vizat în procesul legislativ desfăşurat în Camera decizională nu poate avea valenţele unei încălcări a principiului bicameralismului. În aceste condiţii, nu se poate vorbi despre o veritabilă deturnare a scopului iniţial al legii, aşa cum susţin autorii obiecţiei, ci de o mai clară şi cuprinzătoare reglementare, de natură a dezvolta scopul originar al propunerii legislative. Deşi au o anumită pondere cantitativă, textele de lege introduse în procedura de legiferare a Camerei decizionale nu au şi semnificaţia unui aport cantitativ semnificativ, de natură să determine încălcarea principiului bicameralismului prin întrunirea cumulativă a celor două condiţii reţinute în jurisprudenţa în materie a Curţii: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Aşadar, o propunere legislativă poate primi îmbunătăţiri, atât de ordin formal, cât şi în privinţa conţinutului, fără a modifica, însă, substanţial forma şi conţinutul legii supuse adoptării, deoarece chiar prin aceste contribuţii active ale fiecărei Camere se manifestă, în definitiv, rolul structurii bicamerale a Parlamentului în cadrul funcţiei sale de legislator suveran.

    b) Criticile de neconstituţionalitate intrinsecă
    41. Autorii sesizării formulează criticile de neconstituţionalitate intrinsecă prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 94 lit. a) şi ale art. 138 alin. (5) din Constituţie, arătându-se, în esenţă, că legea supusă controlului nu respectă prevederile Legii nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, că excedează competenţei exclusive a Preşedintelui României de a conferi decoraţii şi titluri de onoare şi, respectiv, că nu conţine motivarea impactului financiar al măsurilor adoptate asupra bugetului de stat.
    42. Analizând cuprinsul normativ al legii examinate, atât în litera, cât şi în spiritul său, Curtea reţine că aceasta are un scop comemorativ, şi anume cinstirea unui eveniment istoric, legat de făurirea României ca stat naţional, unitar şi modern. Obiectul legii constă în acordarea unor distincţii (naţionale şi parlamentare) şi medalii de onoare unor persoane fizice sau juridice care, prin activitatea lor, au contribuit, în mod susţinut, la acelaşi deziderat cu al legii în sine: păstrarea vie în conştiinţa socială a memoriei acestui moment istoric reprezentat de Întregirea Neamului şi Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
    43. Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 februarie 2014, reprezintă, potrivit art. 78, legea-cadru în materie. Potrivit acesteia, sistemul naţional de decoraţii cuprinde decoraţii naţionale - ordine, cruci şi medalii şi decoraţii pe domenii de activitate - ordine şi medalii civile, respectiv ordine şi medalii militare (de pace sau de război). Acestea pot fi conferite cetăţenilor români, unităţilor militare sau cetăţenilor străini, pentru fapte deosebite, în acord cu scopul instituirii fiecărei decoraţii. Decoraţiile sunt conferite de Preşedintele României, prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale, iar propunerile de decorare se fac, potrivit art. 4 alin. (2) din lege, de către preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor, pentru Preşedintele României, prim-ministru, senatori şi deputaţi; prim-ministru, pentru membrii Guvernului; miniştri şi conducătorii instituţiilor şi organizaţiilor centrale autonome, pentru persoanele din domeniul lor de activitate. Legea amintită stabileşte, la art. 6, 7 şi 8 denumirea ordinelor, a crucilor şi medaliilor, precum şi a crucilor comemorative (care compun categoria decoraţiilor naţionale, respectiv a decoraţiilor civile şi militare, acordate pe domenii de activitate), respectiv ierarhia acestora - art. 10, conferirea acestora - art. 11-22, brevetele - art. 23-29, modul de purtare - art. 30-50, retragerea decoraţiilor şi procedura prealabilă retragerii prin decret al Preşedintelui României - art. 51-59, precum şi Cancelaria Ordinelor - art. 60-71.
    44. Analizând dispoziţiile Legii privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918) şi Centenarul Marii Uniri, Curtea reţine că aceasta instituie următoarele decoraţii: 2 tipuri de distincţii naţionale - Medalia Comemorativă „Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului“ [art. 1 lit. a)] şi Medalia Aniversară „Centenarul Marii Uniri“ [art. 1 lit. b)], care se conferă, prin decret, de către Preşedintele României, la propunerea motivată a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, a prim-ministrului, a preşedintelui Academiei Române sau a Departamentului pentru Cultură, Culte şi Centenar din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; 2 tipuri de distincţii parlamentare - Medalia Parlamentară „România Centenară“ (art. 2) şi Distincţia Parlamentară „100 de ani recunoştinţă“ (art. 3) care se conferă, prin hotărâre, de către Parlamentul României, la propunerea Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului , şi, respectiv, 2 tipuri de medalii de onoare - Medalia de onoare „Loc al Războiului pentru Întregirea Neamului“ [art. 4 alin. (1) lit. a)] şi Medalia de onoare „Loc al Marii Uniri“ [art. 4 alin. (1) lit. b)], care se acordă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea motivată a Academiei Române, a instituţiilor de învăţământ superior, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a Departamentului CENTENAR din cadrul Guvernului României sau a Departamentului pentru Cultură, Culte şi Centenar din cadrul Administraţiei Prezidenţiale.
    45. Analizând cele două acte normative, Curtea constată că legea supusă controlului de constituţionalitate derogă, în mare parte, de la prevederile Legii nr. 29/2000. Aceasta nu modifică, dar nici nu completează în mod expres Legea nr. 29/2000, ci prevede instituirea unor distincţii prilejuite de cele două mari evenimente istorice - Războiul pentru Întregirea Neamului 1916-1918 şi Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Aşadar, date fiind scopul legii examinate şi modalităţile specifice de îndeplinire a acestuia, astfel cum sunt reglementate de legea criticată, Curtea constată că aceasta din urmă are caracterul unei legi speciale, întrucât vizează exclusiv marcarea, prin modalităţi specifice, a 100 de ani de la Întregirea Neamului Românesc şi de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918. De asemenea, legea supusă controlului de constituţionalitate are o existenţă de sine stătătoare, iar efectele sale juridice se întind pe o perioadă limitată de timp. Astfel, potrivit art. 5 din lege, Guvernul va elabora, anual, până la data de 30 noiembrie a anului anterior, pentru perioada 2018-2020, Programul Naţional de Aniversare a Centenarului, iar până la 30 iunie 2017 va elabora calendarul de activităţi din anul 2017 dedicate comemorării Războiului pentru Întregirea Neamului. Ulterior perioadei înscrise în textul său, această lege va deveni inaplicabilă, consumându-se, practic, scopul reglementării sale, scop raportat, din punct de vedere temporal, exclusiv la perioada istorică 1916-1918. Măsurile de atingere a acestui scop nu pot fi luate decât în perioada prescrisă în corpul legii, ulterior legea însăşi pierzându-şi efectele prin căderea în desuetudine. Or, legea, ca act normativ al autorităţii legiuitoare, urmăreşte reglementarea unor relaţii sociale cu o anumită stabilitate şi consecvenţă în societate.
    46. Curtea observă că legiuitorul poate institui, cu ocazia aniversării unor evenimente deosebite, decoraţii comemorative, în acest sens exemplificative fiind Legea nr. 68/1994 privind înfiinţarea medaliei „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război Mondial, 1941-1945“ (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 17 ianuarie 2000), Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/1999 privind instituirea medaliei comemorative „150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu“ (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 26 ianuarie 2001) sau Legea nr. 8/2003 privind Ordinul Meritul Cultural şi Medalia Meritul Cultural (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 6 februarie 2003). De asemenea, Curtea constată că, de regulă, sunt decorate persoane fizice române sau străine ori unităţi militare, însă pot fi decorate, în mod excepţional, de către Preşedintele României, regiile autonome, societăţile comerciale cu capital de stat, mixt sau privat, de profil, din ţară sau străinătate (Legea nr. 392/2004 privind Ordinul Meritul Industrial şi Comercial şi Medalia Meritul Industrial şi Comercial, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 11 octombrie 2004), instituţiile publice de cultură din ţară şi din străinătate (Legea nr. 8/2003 privind Ordinul Meritul Cultural şi Medalia Meritul Cultural), instituţii şi unităţi de învăţământ (Legea nr. 220/2004 privind Ordinul Meritul pentru Învăţământ şi Medalia Meritul pentru Învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 9 iunie 2004), institute naţionale, regii autonome, agenţii naţionale şi instituţii publice de specialitate din ţară sau din străinătate (Legea nr. 267/2004 privind Ordinul Meritul Agricol şi Medalia Meritul Agricol, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 6 iulie 2004).
    47. Spre deosebire de actele normative anterior enumerate, Curtea constată că, în cazul legii supuse controlului de constituţionalitate, intenţia legiuitorului constă în reglementarea posibilităţii şi a altor autorităţi publice, în afara Preşedintelui României, de a conferi un alt tip de distincţii sau medalii. În acest sens, Curtea reţine, contrar criticilor de neconstituţionalitate formulate în motivarea sesizării, că nu poate fi interzis ca şi Parlamentul, în calitate de unică autoritate legiuitoare şi organ reprezentativ al poporului român, să acorde, cu anumite ocazii festive sau comemorative, anumite distincţii, la fel cum nici Guvernului, în calitate de autoritate publică centrală care, alături de Preşedintele statului, exercită puterea executivă, nu îi poate fi refuzată această prerogativă. Intenţia legiuitorului a fost ca şi aceste autorităţi publice centrale să poată acorda autorităţilor publice omoloage din alte state distincţii cu rol aniversar, fără ca prin această să fie ştirbită autoritatea şi prerogativa Preşedintelui de a acorda medalii şi titluri de onoare, astfel cum prevede art. 94 lit. a) din Legea fundamentală.
    48. De asemenea, un alt aspect de diferenţiere faţă de Legea nr. 29/2000 sau faţă de actele normative prin care sunt înfiinţate diferite medalii acordate cu prilejul unor evenimente ori merite deosebite constă în acela că, prin legea ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate, nu sunt prevăzute şi anumite beneficii materiale, concrete pentru destinatarii respectivelor distincţii sau medalii. Aşa cum s-a arătat deja, distincţiile reglementate prin legea examinată urmăresc marcarea unui eveniment istoric de importanţă majoră pentru naşterea statului român naţional, unitar şi modern şi reprezintă un simbol al recunoaşterii meritelor pentru cinstirea istoriei naţionale, fără a se încadra în rândul acelor decoraţii care asigură titularilor lor şi anumite drepturi de natură patrimonială. Tocmai din acest motiv, legea nu conţine nici prevederi referitoare la retragerea medaliilor şi distincţiilor, de vreme ce sunt acordate în considerarea unui adevăr istoric, ce nu poate fi negat.
    49. În concluzie, având în vedere calitatea de lege specială a actului normativ examinat, derogator de la normele legii generale, Curtea reţine că nu se poate pune problema abaterii de la normele Legii nr. 29/2000, legea cadru în materie, şi, în consecinţă, nici a încălcării art. 1 alin. (5) sau a art. 94 lit. a) din Constituţie.
    50. În ce priveşte prevederile art. 138 alin. (5) din Constituţie, invocate de autorii sesizării de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa, din care rezultă, în principal, următoarele idei de principiu: art. 138 alin. (5) din Constituţie impune stabilirea concomitentă atât a alocaţiei bugetare, ce are semnificaţia unei cheltuieli, cât şi a sursei de finanţare, ce are semnificaţia venitului necesar pentru suportarea ei, spre a evita consecinţele negative, pe plan economic şi social, ale stabilirii unei cheltuieli bugetare fără acoperire (a se vedea Decizia nr. 36 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996); în textul Constituţiei se vorbeşte numai despre stabilirea sursei de finanţare înainte de aprobarea cheltuielii, iar nu despre obligativitatea indicării în lege a sursei respective (Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, Decizia nr. 320 din 19 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 8 iulie 2013, sau Decizia nr. 105 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 20 mai 2014); lipsa precizării exprese a sursei de finanţare nu presupune, implicit, inexistenţa sursei de finanţare (Decizia nr. 1.056 din 14 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 23 noiembrie 2007, Decizia nr. 320 din 19 iunie 2013, precitată, Decizia nr. 1.092 din 15 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 20 octombrie 2008, sau Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 20 octombrie 2008); în schimb, aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare nu îşi are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituţie, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern; art. 138 alin. (5) din Constituţie nu se referă la existenţa in concreto a unor resurse financiare suficiente la momentul adoptării legii, ci la faptul ca acea cheltuială să fie previzionată în deplină cunoştinţă de cauză în bugetul de stat, pentru a putea fi acoperită în mod cert în cursul anului bugetar.
    51. Faţă de jurisprudenţa constituţională în materie şi raportat la prevederile actului normativ supus controlului de constituţionalitate, Curtea constată că respectarea exigenţelor impuse de art. 138 alin. (5) din Constituţie rezultă cu evidenţă. Astfel, art. 1 alin. (5), art. 2 alin. (4), art. 3 alin. (4), art. 4 alin. (6) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din legea examinată conţin referiri exacte cu privire la sursa de finanţare specifică fiecărei categorii de medalii, distincţii sau manifestări prilejuite de evocarea Centenarului.
    52. Totodată, Curtea remarcă, în acest context, că, prin punctul de vedere transmis Senatului şi Camerei Deputaţilor, Guvernul a susţinut adoptarea acestei iniţiative legislative, anterior consultării unor instituţii publice, inclusiv a Ministerului Finanţelor Publice, fără a avea vreo observaţie prin care să atragă atenţia, la acel moment, asupra unui impact financiar deosebit, de natură a pune în pericol stabilitatea şi execuţia bugetară din anul în curs.
    53. Cât priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi art. 6 din legea examinată, acestea se referă la acţiuni înscrise în Programul Naţional de Aniversare a Centenarului corespunzătoare perioadei 2018-2020, urmând ca Guvernul, la elaborarea proiectului bugetului de stat aferent fiecărui an din această perioadă, să ia în considerare şi necesarul financiar pe care îl implică aceste activităţi. În acest sens sunt şi prevederile art. 6 alin. (2) din lege, potrivit cărora „Guvernul României, prin Secretariatul General, va asigura cofinanţarea activităţilor prevăzute în Programul Naţional de Aniversare a Centenarului.“
    54. Având în vedere cele anterior arătate, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la prevederile art. 138 alin. (5) din Constituţie.



    55. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că Legea privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918) şi Centenarul Marii Uniri este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia-Margareta Krupenschi


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016