Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 512 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 512 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 75 din 30 ianuarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.548/30/2019 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 866D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 404 din 10 aprilie 2008. Se arată că există instrumentul procedural al excepţiei de nelegalitate a actului administrativ individual, prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care se poate invoca oricând. De asemenea, legiuitorul are opţiunea de a stabili termenul şi condiţiile în care poate fi exercitată acţiunea în anularea unui act administrativ, fără a aduce atingere art. 21 din Constituţie, aşa încât accesul liber la justiţie este asigurat prin intermediul excepţiei de nelegalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 4 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.548/30/2019, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţa judecătorească în calea de atac a recursului formulat într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească arată că se află în situaţia de a stabili dacă legalitatea unui act administrativ prin care un bun a fost trecut din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, cu pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică şi a celor care consacră caracterul inalienabil şi imprescriptibil al dreptului de proprietate publică, poate fi cercetată doar în limitele temporale impuse de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a reţinut instanţa de fond, ori o atare acţiune este imprescriptibilă, în condiţiile art. 1.249 alin. (1) din noul Cod civil, respectiv art. 1.844 din Codul civil din 1864, astfel cum susţin recurenţii din cauză. Ca atare, consideră că este necesară soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru a avea posibilitatea de a statua asupra susţinerilor recurenţilor potrivit cărora acţiunea promovată ar fi imprescriptibilă, iar prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 nu ar fi incidente în cauză.
    6. Astfel, instanţa arată că dispoziţiile de lege criticate nu au fost constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, de vreme ce, prin Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2020, excepţia de neconstituţionalitate a fost admisă doar cu referire la o posibilă interpretare conform căreia li s-ar impune şi autorităţilor contractante obligaţia parcurgerii procedurii prealabile sesizării instanţei, respectiv doar cu privire la sintagme care desemnau momentul de început al termenului de prescripţie extinctivă ori de decădere reglementat de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004. În schimb, excepţia de faţă priveşte caracterul neconstituţional chiar al dispoziţiilor de instituire a termenelor de prescripţie ori de decădere, în măsura în care s-ar considera că acestea se aplică acţiunilor în anularea unor acte administrative, prin care se pretinde a fi fost încălcat caracterul inalienabil al bunurilor proprietate publică.
    7. Se susţine că, în reglementarea actuală, prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, aplicabile în materia contenciosului administrativ, derogatorii de la reglementarea de drept comun din Codul civil, instituie termene de prescripţie extinctivă sau de decădere pentru promovarea acţiunii în anularea unui act administrativ individual, fără a distinge după obiectul ori efectele acestuia, putând fi interpretate, astfel cum a procedat în speţă instanţa de fond, în sensul că atrag respingerea acţiunii în anulare indiferent care ar fi cauza de nelegalitate ori de nulitate a acelui act.
    8. Or, în măsura în care printr-un astfel de act administrativ individual este încălcat regimul juridic al unor bunuri proprietate publică, respectiv acestea sunt extrase din domeniul public în care se aflau potrivit legii, astfel de dispoziţii contravin prevederilor art. 136 alin. (4) teza întâi din Constituţie. Aşadar, caracterul inalienabil al bunurilor proprietate publică nu poate fi prezervat, obligaţia de protejare a acestor bunuri, stabilită în art. 865 din Codul civil devenind iluzorie. Concluzia contrară nu ar putea fi susţinută pornind de la observaţia că dreptul de proprietate publică poate fi protejat prin promovarea unor acţiuni în revendicare, imprescriptibile extinctiv, în condiţiile impuse de art. 865 alin. (3) coroborat cu art. 563 alin. (1) şi (2) din Codul civil, de vreme ce, în împrejurări similare speţei de faţă, în care pretinsul titular al dreptului de proprietate publică ori titularul unor drepturi corespunzătoare proprietăţii publice nu a pierdut posesia ori detenţia acelui bun, acţiunea în revendicare nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi admisă.
    9. În plus, arată că acţiunea în rectificare de carte funciară ar putea fi admisă dacă actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost desfiinţat, în condiţiile legii, pentru cauze sau motive anterioare sau concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui.
    10. Se impune astfel concluzia că, în măsura în care este considerată prescriptibilă acţiunea în anularea actului prin care bunul a fost scos din domeniul public în care se afla, nici acţiunea în rectificare de carte funciară nu ar putea fi utilizată pentru protejarea cu succes a proprietăţii publice, prevederile constituţionale referitoare la caracterul inalienabil al unor astfel de bunuri rămânând fără eficienţă practică.
    11. În final, instanţa opinează, pentru motivele arătate, că dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, în măsura în care s-ar considera că acestea se aplică acţiunilor în anularea unor acte administrative, prin care se pretinde a fi fost încălcat caracterul inalienabil al bunurilor proprietate publică.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care la data sesizării Curţii Constituţionale prevedeau:
    "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
    a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
    b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
    c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
    d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

    16. Instanţa judecătorească - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate - apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, potrivit cărora proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, iar bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate şi pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate instituie un termen de prescripţie extinctivă de 6 luni şi, respectiv, de decădere, de 1 an de la comunicarea unui act administrativ ori, după caz, data la care s-a luat cunoştinţă despre existenţa acestuia, în interiorul cărora se impune a fi promovată acţiunea în anularea unui act administrativ individual.
    18. Din analiza înscrisurilor aflate la dosar, Curtea observă că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Dumbrăviţa, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 66 din 29 octombrie 2009 emise de acesta, prin care s-a aprobat intabularea în proprietatea comunei a terenului în suprafaţă de 68.503 mp, întrucât terenul se află în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne, prin Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, fiind inclus în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului prin Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 (Poligon Dumbrăviţa). Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat o serie de excepţii, printre care şi cea a prescripţiei dreptului material la acţiune. Prin Sentinţa civilă nr. 218 din 24 martie 2020, instanţa de fond - Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a apreciat că actul administrativ contestat este un act administrativ cu caracter individual şi a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, deoarece reclamantul a mai solicitat o dată anularea hotărârii consiliului local, cunoscând încă din anul 2014 existenţa şi conţinutul acestui act administrativ. Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantul şi intervenientul forţat statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit normele de drept material referitoare la prescripţia extinctivă a dreptului material la acţiune, în condiţiile în care acţiunea promovată are caracter imprescriptibil, nulitatea invocată derivând din natura juridică specifică dreptului de proprietate publică, respectiv din faptul că acesta este inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil, potrivit art. 1.844 din Codul civil din 1864, precum şi art. 136 alin. (4) din Constituţie. Curtea de Apel Timişoara, învestită cu soluţionarea recursului, pentru a stabili natura juridică a actului ce face obiectul acţiunii, a solicitat să fie depusă la dosar hotărârea consiliului local prin care terenul în litigiu a fost cuprins în inventarul bunurilor din domeniul public al comunei Dumbrăviţa. Însă înscrisurile depuse la dosar de către pârât nu au relevat existenţa unei hotărâri de consiliu local emise anterior Hotărârii nr. 66 din 29 octombrie 2009, astfel încât în soluţionarea cauzei instanţa de recurs arată că este obligată să ia în considerare şi ipoteza înfăţişată de reclamant, conform căreia prin actul atacat în speţă a operat, în fapt, trecerea bunului din domeniul public al statului în cel al comunei. În acest cadru procesual, instanţa de recurs a invocat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că instanţa judecătorească susţine, pe de o parte, că se află în situaţia de a stabili dacă legalitatea unui act administrativ prin care un bun a fost trecut din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, cu pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, şi a celor care consacră caracterul inalienabil şi imprescriptibil al dreptului de proprietate publică, poate fi cercetată doar în limitele temporale impuse de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a reţinut instanţa de fond, ori o atare acţiune este imprescriptibilă, în condiţiile art. 1.249 alin. (1) din Codul civil, respectiv art. 1.844 din Codul civil din 1864, astfel cum susţin recurenţii. Pe de altă parte, instanţa consideră că este necesară soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate pentru a avea posibilitatea de a statua asupra susţinerilor recurenţilor potrivit cărora acţiunea promovată ar fi imprescriptibilă, iar prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 nu ar fi incidente în cauză.
    20. Având în vedere cele susţinute în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci solicită, în realitate, Curţii Constituţionale să constate că dispoziţiile criticate nu se aplică litigiului dedus judecăţii.
    21. Or, acest aspect vizează modul de interpretare şi de aplicare a legii la situaţia individualizată a fiecărei speţe, iar clarificarea împrejurărilor cauzei şi determinarea prevederilor de lege incidente revin competenţei exclusive a instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, nefiind de resortul contenciosului constituţional.
    22. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că interpretarea şi aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 34 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 25 iunie 2020, paragraful 27, şi Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25).
    23. Având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare şi aplicare a legii, soluţionarea acesteia excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii în concret într-o cauză.
    24. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.548/30/2019.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 512 din 23 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016