Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 511 din 17 iulie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 511 din 17 iulie 2018  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 511 din 17 iulie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 936 din 6 noiembrie 2018

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Angela Diana Duşu în Dosarul nr. 164/113/2017/a1 al Tribunalului Brăila - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.613D/2017.
    2. La apelul nominal răspunde Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Vrancea, prin doamna consilier juridic Ana-Roxana Mohorea, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarea excepţiei a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei părţii prezente, care pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată. Se susţine că procedura de contestare a măsurilor asigurătorii are un caracter special, legiuitorul urmărind asigurarea celerităţii acesteia, pentru atingerea rezultatului urmărit prin reglementarea sa. De asemenea, se arată că efectul dispunerii măsurilor asigurătorii constă în indisponibilizarea bunurilor, în mod provizoriu, până la pronunţarea unor soluţii definitive în materie penală, şi nu în ieşirea acestora din patrimoniul proprietarului. Totodată, se susţine că nu sunt aplicabile, în privinţa contestării măsurilor asigurătorii, dispoziţiile privind dublul grad de jurisdicţie în materie penală, întrucât textul criticat nu vizează soluţionarea unei acuzaţii în materie penală. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 659 din 11 noiembrie 2014, nr. 448 din 28 iunie 2016 şi nr. 310 din 9 mai 2017, despre care se arată că sunt aplicabile şi în prezenta cauză.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se susţine că legiuitorul nu are obligaţia instituirii unui dublu grad de jurisdicţie, în cazul contestaţiei cu privire la măsurile asigurătorii, întrucât aceasta nu vizează soluţionarea unei acuzaţii în materie penală. Se mai arată că măsura asigurătorie este una temporară, nefiind încălcate, prin dispunerea acesteia, dispoziţiile art. 44 din Constituţie, şi că prevederile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie nu sunt incidente în cauză. În fine, se susţine că legiuitorul, prin reglementarea contestaţiei împotriva măsurii asigurătorii, a asigurat accesul la justiţie al persoanelor interesate de contestarea unei asemenea măsuri. Se face, de asemenea, trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 27 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 164/113/2017/a1, Tribunalul Brăila - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Angela Diana Duşu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea, de către judecătorul de cameră preliminară, unor contestaţii formulate potrivit dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penală.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie, întrucât prevăd caracterul definitiv al încheierii de soluţionare a contestaţiei promovate împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror sau a modului de ducere la îndeplinire a acestora, încheieri formulate conform art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală. Se susţine că, pentru acelaşi motiv, textul criticat contravine prevederilor art. 44 din Constituţie, referitor la dreptul de proprietate privată, întrucât o măsură asigurătorie dispusă poate fi menţinută pentru perioade foarte lungi de timp, fără ca persoana interesată să aibă la dispoziţie mijloacele juridice necesare pentru a-şi putea apăra, în mod eficient, interesele procesuale.
    7. Tribunalul Brăila - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că procedura reglementată prin textul criticat nu vizează soluţionarea unei acuzaţii în materie penală, motiv pentru care nu este obligatorie asigurarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală. Prin urmare, lipsa unei căi de atac împotriva încheierii pronunţate potrivit art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil. Se mai susţine că textul criticat nu contravine nici dreptului la un recurs efectiv, întrucât acesta nu semnifică dreptul de a exercita o anumită cale de atac. Se arată, de asemenea, că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului penal, inclusiv a căilor de atac ce pot fi invocate este de competenţa exclusivă a legiuitorului, aspect ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 126 şi art. 129 din Constituţie. Se mai susţine că este relevant caracterul special al procedurii prevăzute la art. 249 şi 250 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind asigurarea celerităţii procedurii, pentru atingerea scopului urmărit prin aceasta.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Este invocată, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 448 din 28 iunie 2016.
    10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi arată că îşi menţine punctele de vedere exprimate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 659 din 11 noiembrie 2014, nr. 20 din 19 ianuarie 2016 şi nr. 28 din 20 ianuarie 2016.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în realitate, autoarea excepţiei critică prevederile art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestaţia şi a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care este definitivă.“
    14. Se susţine că textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) cu privire la prezumţia de nevinovăţie şi art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, fiind pronunţate, în acest sens, Decizia nr. 696 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 februarie 2018, Decizia nr. 310 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 3 august 2017, Decizia nr. 659 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 16 decembrie 2014, şi Decizia nr. 448 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 18 august 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.
    16. Prin Decizia nr. 448 din 28 iunie 2016, paragrafele 13-15, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, stabilind, în art. 129, că acestea se exercită „în condiţiile legii“ (în acest sens este Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005). Împrejurarea că împotriva încheierii instanţei, prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.
    17. Pentru motivele mai sus arătate, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 şi art. 44 alin. (1).
    18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată prin decizia mai sus menţionată, raportat la prevederile art. 21 şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, precum şi considerentele care au fundamentat-o, îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    19. Distinct de cele reţinute prin jurisprudenţa mai sus invocată, Curtea reţine că textul criticat nu contravine dreptului la un proces echitabil, nefiind contrar niciunuia dintre standardele constituţionale specifice acestui drept fundamental. În acest sens, Curtea constată că soluţionarea contestaţiei formulate împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se face cu citarea celui care a făcut contestaţia şi a persoanelor interesate, precum şi cu participarea obligatorie a procurorului. Astfel, părţile interesate au posibilitatea de a participa la şedinţa de judecată, de a cunoaşte argumentele invocate de părţile adverse sau de procuror şi de a-şi formula propriile apărări, beneficiind, prin urmare, de garanţiile procesuale necesare apărării drepturilor şi intereselor lor procesuale, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate. De asemenea, contestaţia reglementată la art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală este soluţionată prin încheiere motivată, părţile putând cunoaşte argumentele care au stat la baza soluţiei pronunţate, aspect ce constituie o altă garanţie a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituţie.
    20. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin prevederile art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea reţine că acestea din urmă nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât reglementează prezumţia de nevinovăţie, iar procedura prevăzută prin textul criticat nu are în vedere soluţionarea raportului juridic penal de conflict sau a unor aspecte direct legate de acesta, nevizând stabilirea vinovăţiei sau a nevinovăţiei inculpatului, ori dispunerea unei pedepse penale.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Angela Diana Duşu în Dosarul nr. 164/113/2017/a1 al Tribunalului Brăila - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Teodora Pop


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016