Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Florin Monac în Dosarul nr. 304/91/2020 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 786D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.522D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de municipiul Reşiţa în Dosarul nr. 2.374/115/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.522D/2020 la Dosarul nr. 786D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În acest sens, invocă Decizia nr. 632 din 7 octombrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 10 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 304/91/2020, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Florin Monac într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ. 8. Prin Încheierea din 8 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.374/115/2019, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de municipiul Reşiţa într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 au permis personalului nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile să beneficieze de majorarea indemnizaţiilor de încadrare cu până la 50%. Aceleaşi dispoziţii legale au permis viceprimarilor unităţilor administrativ-teritoriale care implementează proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile să aibă indemnizaţiile mărite cu până la 25%. 10. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 au stabilit faptul că nivelul veniturilor salariale pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie“ se va stabili fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar, fiind astfel plafonate drepturile salariale de care puteau beneficia cele două categorii de angajaţi ai primăriei, dar fără a exista un asemenea plafon legal şi pentru viceprimarii unităţilor administrativ-teritoriale. 11. În aceste condiţii, dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, sunt neconstituţionale în măsura în care induc o diferenţă de tratament între funcţionarii care participă la proiectele finanţate din fonduri externe nerambursabile şi viceprimarii care participă la aceleaşi proiecte, diferenţe care se manifestă prin plafonarea veniturilor salariale pentru prima categorie şi acordarea în mod neîngrădit a acestora celei de-a doua categorii. 12. Acest aspect s-ar traduce prin aceea că, pentru o muncă egală, o persoană va putea beneficia de drepturi băneşti suplimentare, iar o altă persoană nu, atingându-se, în mod evident, cele mai elementare norme legale cu privire la discriminare, aceste aspecte fiind contradictorii chiar Legii-cadru nr. 153/2017, care, prin art. 6 pct. b), ridică la rang de principiu egalitatea în cadrul personalului sectorului bugetar. 13. Curtea Constituţională a statuat în numeroase rânduri că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, aşa cum a stabilit prin Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, dar dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, instituie un tratament diferenţiat pentru cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă. 14. Totodată, instanţa constituţională, prin Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, a statuat că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Prin aceeaşi decizie s-a mai arătat că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă. 15. Caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 este evident, în condiţiile în care, în aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, acesta instituie un tratament inegal pentru o situaţie similară, respectiv situaţia în care atât funcţionarul public/consilierul, cât şi viceprimarul fac parte din echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile, proiecte în care aceştia exercită aceeaşi muncă, dar în legătură cu care sunt remuneraţi inegal din cauza plafonărilor veniturilor salariale ale funcţionarului/consilierului la nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar. 16. Autorii excepţiei recunosc faptul că sporurile nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare pe care legiuitorul le poate limita, dar nu în condiţiile în care o parte din destinatarii acestora se pot bucura de ele, iar o altă parte nu, deşi toate persoanele vizate se regăsesc în aceeaşi situaţie. 17. Prin dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, intenţia legiuitorului a fost de a încuraja atât unităţile administrativ-teritoriale, cât şi personalul din cadrul acestora să implementeze proiecte de absorbţie a fondurilor europene în vederea dezvoltării infrastructurii sau a altor puncte de interes pentru comunităţile locale. Acordarea acestui spor este justificată, în condiţiile în care implementarea proiectelor pentru fondurile europene presupune numeroase activităţi adiacente activităţilor din cadrul funcţiei publice, precum monitorizarea proiectului prin folosirea de instrumente specifice pentru măsurarea evoluţiei proiectului, analizarea măsurii în care proiectul se încadrează în limitele stabilite prin buget, monitorizarea riscurilor, controlul costurilor şi încadrării în duratele planificate, pregătirea şi realizarea cererilor de plată etc. 18. Autorii excepţiei arată şi faptul că, dacă se dă curs interpretării pentru aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu se vor mai putea aplica dispoziţiile art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, deoarece se ajunge la situaţia, evident neconstituţională, de a nu permite angajaţilor primăriei să beneficieze de plata muncii suplimentare pe care o realizau în cadrul echipelor de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile. O asemenea concluzie este neconstituţională, deoarece dreptul la remuneraţie bănească pentru munca prestată este un drept ce derivă din dreptul la muncă prevăzut la art. 41 din Constituţie, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională prin Decizia nr. 294 din 1 noiembrie 2001. 19. Este adevărat că, în situaţia expusă, nu se are în vedere plata unui salariu în sensul art. 159 din Codul muncii, ci plata unor drepturi salariale reprezentate de sporurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, dar pentru identitate de raţiune se consideră că, în lipsa unei dispoziţii exprese care să suprime dreptul la acordarea acestor sporuri, simpla aplicare a art. 11 alin. (4) din aceeaşi lege încalcă dreptul persoanelor vizate de a fi plătite pentru munca suplimentară prestată în cadrul proiectelor în care erau implicate. 20. Un alt aspect relevant este faptul că nu se putea refuza numirea în cadrul echipelor de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, deoarece un asemenea refuz ar fi însemnat, pe de o parte, imposibilitatea de a implementa proiectele din cauză că fiecare dintre aceste proiecte prevedea un număr minim de participanţi în echipa de implementare, număr pe care nu l-ar fi putut îndeplini în lipsa lor, şi, pe de altă parte, un asemenea refuz ar fi putut reprezenta premisa unei cercetări disciplinare, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, coroborate cu dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, refuzul de a îndeplini ordinul superiorului în exercitarea atribuţiilor de serviciu constituia abatere disciplinară şi, potrivit art. 68 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, aceste dispoziţii erau executorii şi obligatorii pentru funcţionari, conform fişei postului. 21. Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu induc o diferenţă de tratament între funcţionarii care participă la proiectele finanţate din fonduri externe nerambursabile şi viceprimarii care participă la aceleaşi proiecte. Neacordarea unor sporuri nu poate fi considerată o piedică în calea exercitării dreptului la muncă, neaducându-se nicio atingere dreptului persoanei de a alege locul de muncă şi de a presta o muncă în condiţiile stabilite de lege. Acordarea majorării salariale cu 20% pentru personalul nominalizat în echipe de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile se face în condiţiile reglementate de legiuitor în art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, ambele categorii de personal beneficiind de creşterea venitului lunar în condiţiile legii. De asemenea, este invocată şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019. 22. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 23. Guvernul apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În acest sens, aminteşte cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019. 24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, potrivit cărora: „Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.“ 27. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 41 referitoare la dreptul la muncă. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului exercitat de instanţa de contencios constituţional în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 632 din 7 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 27 iunie 2022, Decizia nr. 53 din 15 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 27 mai 2022, şi Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1308 din 30 decembrie 2020. 29. Astfel, prin Decizia nr. 53 din 15 februarie 2022, antereferită, paragrafele 16 şi 17, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate vin să dea expresie principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 din Constituţie. Viceprimarii ocupă funcţii de demnitate publică, iar opţiunea legiuitorului a fost aceea de a corela salariile funcţionarilor din cadrul organelor administraţiei publice locale cu indemnizaţia funcţiei de viceprimar, ca o expresie a principiului constituţional menţionat. În aceste condiţii, poziţia de funcţionar public în cadrul organelor administraţiei publice locale ajunge să fie asumată prin acceptarea încheierii unui raport de serviciu ori a continuării raporturilor de muncă deja existente. Scopul legiuitorului a fost acela de a institui un sistem prin care să se asigure o anumită coerenţă şi previzibilitate în ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul din cadrul autorităţilor publice locale, cu alte cuvinte, pentru a se asigura că aplicarea art. 120 din Constituţie se va putea face în condiţii de funcţionabilitate optimă a autorităţilor menţionate. 30. Coeficienţii corespunzători indemnizaţiilor pentru primari şi viceprimari se regăsesc în anexa nr. IX lit. C - Funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale la Legea-cadru nr. 153/2017. Aşadar, viceprimarii [aleşi din rândul consilierilor locali - atât potrivit art. 57 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cât şi potrivit art. 152 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ], ocupând funcţii de demnitate publică, fiind aleşi, se află într-o situaţie juridică diferită ce nu permite compararea celor două categorii aflate în discuţie (demnitari locali şi funcţionari publici locali). Prin urmare, natura funcţiei de ales local este diferită de cea a funcţionarilor publici. 31. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate din prezenta cauză invocă o diferenţă de tratament între funcţionarii care participă la proiectele finanţate din fonduri externe nerambursabile şi viceprimarii care participă la aceleaşi proiecte, diferenţe care se manifestă prin plafonarea veniturilor de natură salarială pentru prima categorie şi acordarea în mod neîngrădit a acestora celei de-a doua categorii, în cotă de până la 25%. Analizând aceste aspecte, Curtea, prin Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, antereferită, paragraful 36, a apreciat că această critică nu poate fi reţinută, întrucât funcţionarii publici şi aleşii locali (care fac parte din categoria aleşilor locali) se află într-o situaţie juridică diferită. Aşadar, nu se poate vorbi despre încălcarea acestui principiu decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea şi Decizia nr. 838 din 13 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 22 martie 2019, paragraful 25). În cazul de faţă, opţiunea legiuitorului a avut în vedere un criteriu obiectiv menit să limiteze cheltuielile cu personalul angajat din cadrul administraţiei publice locale. 32. Prin Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, paragraful 35, Curtea a apreciat că susţinerile potrivit cărora autorii au fost obligaţi să participe la implementarea unor proiecte finanţate prin fonduri europene nerambursabile, prin atribuirea unor sarcini suplimentare faţă de cele prevăzute în fişa postului, sunt chestiuni care ţin de aplicarea legii şi care sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. 33. Având în vedere dreptul exclusiv de care se bucură legiuitorul, de a reglementa modul de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ţinând seama de responsabilitatea, complexitatea şi riscurile funcţiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 din perspectiva încălcării dreptului la salariu. În acest sens, este Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, paragraful 37. 34. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 35. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Monac în Dosarul nr. 304/91/2020 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi de municipiul Reşiţa în Dosarul nr. 2.374/115/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
