Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 509 din 24 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 60/2018 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 509 din 24 septembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 60/2018 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 509 din 24 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 60/2018 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 221 din 18 martie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Rottmarg - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 11.090/245/2016 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 854D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.481D/2017, nr. 1.954D/2017, nr. 1.955D/2017, nr. 1.989D/ 2017, nr. 1.990D/2017, nr. 2.029D/2017, nr. 2.030D/2017, nr. 2.194D/2017, nr. 2.206D/2017, nr. 2.231D/2017, nr. 2.252D/ 2017, nr. 2.270D/2017, nr. 2.396D/2017, nr. 2.514D/2017, nr. 2.605D/2017, nr. 2.689D/2017 şi nr. 1.321D/2018, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate parţial identice, ridicate de Societatea Rottmarg - S.R.L. din Iaşi în dosarele nr. 11.096/245/2016, nr. 22.443/245/2015, nr. 21.001/245/2015, nr. 11.094/245/2016, nr. 19.635/245/2015, nr. 21.002/245/2015, nr. 11.092/245/2016, nr. 25.232/245/2016, nr. 25.230/245/2016, nr. 15.389/245/2016 ale Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 21.003/245/2015 şi nr. 25.231/245/2016 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 12.556/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Laura Travel Tur - S.R.L. din Iaşi în dosarele nr. 22.445/245/2015 şi nr. 16.632/245/2016 ale Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 8.109/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi de Societatea Irva Car - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 33.881/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică CESTRIN a depus la dosare note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
    6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 854D/2017, nr. 1.481D/2017, nr. 1.954D/2017, nr. 1.955D/2017, nr. 1.989D/ 2017, nr. 1.990D/2017, nr. 2.029D/2017, nr. 2.030D/2017, nr. 2.194/D2017, nr. 2.206/D2017, nr. 2.231/D2017, nr. 2.252D/ 2017, nr. 2.270D/2017, nr. 2.396D/2017, nr. 2.514D/2017, nr. 2.605D/2017, nr. 2.689D/2017 şi nr. 1.321D/2018, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor.
    7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
    8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.481D/2017, nr. 1.954D/2017, nr. 1.955D/2017, nr. 1.989D/2017, nr. 1.990D/2017, nr. 2.029D/ 2017, nr. 2.030D/2017, nr. 2.194D/2017, nr. 2.206D/2017, nr. 2.231D/2017, nr. 2.252D/2017, nr. 2.270D/2017, nr. 2.396D/ 2017, nr. 2.514D/2017, nr. 2.605D/2017, nr. 2.689D/2017 şi nr. 1.321D/2018 la Dosarul nr. 854D/2017, care este primul înregistrat.
    9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. Astfel, acesta susţine că nu poate constitui temei pentru constatarea neconstituţionalităţii textului de lege supus controlului modul de aplicare al Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Cât priveşte solicitarea de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, arată că prin textul de lege criticat nu se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi, întrucât acesta se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza sa, fără discriminare, şi nu cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun.
    10. La sfârşitul şedinţei de judecată se prezintă, pentru autorul excepţiei Societatea Irva Car - S.R.L. din Timişoara, doamna avocat Ioana Camelia Buciu din Baroul Timiş, cu delegaţie la dosar şi având cuvântul solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că modul în care textul de lege criticat a fost interpretat prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept aduce atingere principiului legalităţii şi creează un regim juridic discriminatoriu în raport cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 în ceea ce priveşte constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii, precum şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie. De asemenea se creează un regim discriminatoriu faţă de alţi contravenienţi ale căror fapte sunt sancţionate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Totodată, sub aspectul probaţiunii, precum şi cu privire la respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la apărare, regimul este discriminatoriu. Prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reţinut că data constatării contravenţiei este data la care agentul constatator întocmeşte procesul-verbal şi aplică sancţiunea, ceea ce modifică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, potrivit cărora contravenţia se constată prin mijloace tehnice, dispoziţie specială în concordanţă cu Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Prin decizia antereferită se modifică competenţa agentului constatator de a constata sancţiunea. Anterior acestei decizii contravenţia se constata cu mijloace tehnice, după pronunţarea sa contravenţia se constată de agentul constatator la momentul vizualizării imaginilor. Mijlocul de probă, imaginea surprinsă de camere, nu este în concordanţă cu datele coroborate obţinute prin mijloacele GPS, iar prin decizia amintită se instituie un regim discriminatoriu faţă de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv constatarea contravenţiilor cu aparate radar, caz în care pe imaginea surprinsă se pot vedea data şi locul săvârşirii contravenţiei. Or, unica autoritate legiuitoare este Parlamentul, iar legile pot fi modificate doar prin legi sau ordonanţe de urgenţă, iar nu prin decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    11. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, în raport cu cele susţinute de apărătorul prezent, iar acesta arată că menţine concluziile anterior enunţate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    12. Prin Decizia nr. 226/2017/CA din 14 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.090/245/2016, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 854D/2017.
    13. Prin Decizia nr. 628/2017/CA din 6 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.096/245/2016, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.481D/2017.
    14. Prin Încheierea din 7 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.443/245/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.954D/2017.
    15. Prin Încheierea din 7 iunie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 22.445/245/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.955D/2017
    16. Prin Decizia nr. 404/2017/CA din 8 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.001/245/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.989D/2017.
    17. Prin Decizia nr. 712/2017/CA din 13 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.094/245/2016, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.990D/2017.
    18. Prin Încheierea din 14 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.635/245/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.029D/2017.
    19. Prin Încheierea din 14 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.002/245/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.030D/2017.
    20. Prin Încheierea din 5 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.092/245/2016, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.194D/2017.
    21. Prin Decizia nr. 1.160/2017 din 29 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.232/245/2016, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.206D/2017.
    22. Prin Decizia nr. 1.078/2017/CA din 22 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.632/245/2016, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.231D/2017.
    23. Prin Decizia nr. 1.016/2017/CA din 14 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.230/245/2016, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.252D/2017.
    24. Prin Încheierea din 4 iulie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 33.881/325/2016, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România interpretate prin Decizia nr. 43/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.270D/2017.
    25. Prin Decizia nr. 678 din 12 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.003/245/2015, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată în faţa Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.396D/2017.
    26. Prin Decizia nr. 1.157/2017 din 29 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.389/245/2016, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.514D/2017.
    27. Prin Încheierea din 9 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.556/245/2017, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.605D/2017.
    28. Prin Decizia nr. 723 din 13 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.231/245/2016, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată în faţa Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.689D/2017.
    29. Prin Sentinţa civilă nr. 2.558 din 2 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.109/245/2017, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.321D/2018.
    30. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societăţile Rottmarg - S.R.L. din Iaşi, Laura Travel Tur - S.R.L. din Iaşi şi Irva Car - S.R.L. din Timişoara în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 aflate în faza judecăţii în primă instanţa sau în apel, după caz.
    31. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 sunt constituţionale, dar prin modul în care sunt interpretate şi aplicate în practica organelor judiciare conform Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, acestea aduc atingere textelor constituţionale şi celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    32. Astfel, arată autorii excepţiei, pentru ca sintagma „data constatării contravenţiei“ să fie în acord cu dispoziţiile Legii fundamentale, aceasta trebuie interpretată în sensul că data constatării contravenţiei coincide cu data înregistrării faptei contravenţionale cu mijloace tehnice omologate, iar nu cu data întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, aşa cum s-a reţinut prin decizia menţionată.
    33. Autorii apreciază că textul de lege criticat, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind imprevizibil, inaccesibil şi neclar deoarece nu se poate stabili concret data constatării contravenţiei, dată situată după săvârşirea acesteia. Momentul constatării contravenţiei devine esenţialmente incert şi unilateral determinat de către agentul constatator. De asemenea nu se poate stabili cu exactitate data până la care agentul constatator are obligaţia de a verifica imaginile video, de a interoga baza de date şi de a întocmi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
    34. Din coroborarea alineatelor (1), (2), (4) şi (8) ale art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, autorii apreciază că momentul săvârşirii contravenţiei se suprapune cu acela al constatării faptei cu mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Această interpretare a legii corespunde cerinţelor de claritate, previzibilitate şi accesibilitate ale oricărei norme legale însă a fost exclusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia menţionată, ceea ce determină imprevizibilitatea şi neclaritatea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Astfel, data constatării contravenţiei este lăsată exclusiv la latitudinea agentului constatator, care poate întocmi procesul-verbal în ultima zi a termenului general de prescripţie a răspunderii contravenţionale - termen de 6 luni, ulterior mai având la dispoziţie încă un termen de două luni pentru a comunica procesul-verbal. Se ajunge astfel, în practică, la comunicarea procesului-verbal după împlinirea unui termen de 8 luni. Mai mult, această interpretare nu se raportează şi la momentul epuizării contravenţiei, care poate fi momentul achiziţionării rovinietei, iar nu momentul emiterii procesului-verbal de sancţionare.
    35. Autorii arată că prin interpretarea dată textului de lege criticat se creează o incertitudine cu privire la momentul epuizării contravenţiei şi, implicit, la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale, acest termen al epuizării fiind un termen incert, unilateral, determinat de către organul constatator, şi anume momentul întocmirii procesului-verbal de contravenţie.
    36. Totodată, se arată că este încălcat dreptul la un proces echitabil, aşa cum este reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, în sensul că instanţa nu poate verifica exact data la care organul constatator a vizionat înregistrarea efectuată cu mijlocul omologat şi data la care acesta a interogat baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei. Aceste aspecte sunt imposibil de dovedit, astfel încât persoana sancţionată nu îşi poate formula apărările prin raportare la ele. Nu poate fi stabilită cu exactitate data până la care organul constatator are obligaţia de a efectua verificările în baza de date şi de a întocmi procesul-verbal de sancţionare.
    37. Autorii arată că prin interpretarea cuprinsă în decizia menţionată se creează şi un regim discriminatoriu în raport cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 care reglementează cu privire la constatarea contravenţiilor direct de către poliţist cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic. Astfel, potrivit Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constatarea este făcută de personalul abilitat la o dată ulterioară săvârşirii faptei, ceea ce aduce atingere dreptului la apărare al contravenientului, în condiţiile în care planşa fotografică nu cuprinde nicio menţiune referitoare la cele reţinute în procesul-verbal cu privire la locaţie, dată, oră, identificarea aparatului care certifică înregistrarea de pe camera video, identificarea numărului planşei fotografice de locaţie şi corelaţia dintre aparatele utilizate şi măsurătorile efectuate. Dispozitivele electronice folosite nu sunt omologate şi nici verificate metrologic de către Biroul Român de Metrologie Legală, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 20/1992.
    38. Autorii mai susţin că art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia menţionată, aduce atingere şi art. 11 şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care se referă la dreptul oricărei persoane de a i se aduce la cunoştinţă în cel mai scurt timp orice acuzaţie formulată împotriva sa, având în vedere că agentul constatator are la dispoziţie un termen discreţionar de 8 luni în care comunică procesul-verbal contravenientului. În acest sens se face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia contravenţia este calificată drept „acuzaţie în materie penală“, intrând sub incidenţa art. 6 paragraful 3 din Convenţie.
    39. Autorii mai arată că în situaţia în care între momentul primei înregistrări video şi cel al vizionării de către agentul constatator persoana sancţionată achiziţionează o rovinietă contravenţia se epuizează evident la momentul achiziţionării rovinietei şi nicidecum la momentul întocmirii procesului-verbal. Or, în acest caz este neclar cum anume va proceda agentul constatator în raport cu interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    40. Mai mult, pentru stabilirea datei de începere a termenului de prescripţie a răspunderii contravenţionale organul constatator se va orienta către momentul epuizării contravenţiei, conform art. 13 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Or, în cazul contravenţiei de a circula fără rovinietă valabilă, termenul de prescripţie al răspunderii contravenţionale începe să curgă de la data epuizării contravenţiei, moment ce coincide fie cu acela al intrării în legalitate prin achiziţionarea unei roviniete, fie cu momentul constatării săvârşirii contravenţiei prin emiterea procesului-verbal de sancţionare, moment incert lăsat la aprecierea organului constatator.
    41. Totodată, autorii mai arată că interpretarea dată art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este neclară şi prin lipsa de corelare cu alte prevederi similare în materie, singura interpretare clară fiind cea potrivit căreia prin sintagma „data constatării contravenţiei“ se înţelege data surprinderii video a autovehiculului prin intermediul mijloacelor tehnice omologate, respectiv data săvârşirii faptei. În acest context, în opinia acestora, prelucrarea imaginilor video surprinse, precum şi identificarea proprietarului autovehiculului care a circulat pe drumurile naţionale fără a deţine rovinietă valabilă nu reprezintă o activitate de constatare a săvârşirii contravenţiei, ci o activitate ulterioară, care trebuie efectuată în termenul legal de 2 luni, reglementat de art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Nu se poate interpreta că data constatării este aleatorie, fiind lăsată la latitudinea agentului constatator şi depinzând de momentul interogării bazelor de date.
    42. Se mai susţine că unul dintre principiile răspunderii contravenţionale este „principiul inevitabilităţii“, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmare a săvârşirii contravenţiei este un efect de neevitat. Prescripţia răspunderii contravenţionale este o cauză care stinge raportul juridic, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă. Pentru a fi eficientă, răspunderea contravenţională trebuie să intervină într-un moment cât mai apropiat de cel al săvârşirii contravenţiei.
    43. Autorii mai arată că interpretarea dată art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, modifică cadrul legal instituit de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 şi de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 în ceea ce priveşte modul de constatare şi aplicare a contravenţiilor. Astfel, art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 reglementează referitor la constatarea contravenţiei cu ajutorul mijloacelor tehnice, în concordanţă cu art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de agenţi constatatori şi, în cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea. Faţă de aceste dispoziţii încep să curgă şi termenele de prescripţie a constatării şi aplicării sancţiunii.
    44. Contrar acestor prevederi, arată autorii, prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că prin data constatării contravenţiei se înţelege data întocmirii procesului-verbal de contravenţie, ceea ce înseamnă că printr-o decizie de îndrumare se intervine asupra cadrului legal menţionat, încălcându-se art. 24 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (1) şi (3) lit. e) şi art. 108 alin. (3) din Constituţie.
    45. Este încălcat şi principiul legalităţii, deoarece se elimină modalitatea de constatare a contravenţiei cu ajutorul mijlocului tehnic, constatare specifică situaţiei în care procesul-verbal se încheie în lipsa contravenientului. Or, Guvernul este unica autoritate competentă să modifice Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, iar nu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    46. Totodată, arată autorii, faptul că prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că termenul de 2 luni nu este un termen special de prescripţie creează un regim juridic discriminatoriu faţă de art. 14 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Opinia autorilor este în sensul că din textul de lege criticat reiese intenţia legiuitorului de a institui un termen special de două luni de la constatarea faptei cu mijloace tehnice înăuntrul căruia se comunică procesul-verbal. Dacă legiuitorul ar fi înţeles că momentul constatării este acela al întocmirii procesului-verbal, atunci reglementarea din legea specială ar fi fost identică cu aceea din art. 14 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.
    47. Datele pe baza cărora se întocmeşte procesul-verbal, precum şi intervalul dintre data săvârşirii faptei şi întocmirea acestuia, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, sunt la discreţia Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., ceea ce aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, garantată de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    48. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 371 din 24 septembrie 2013 şi Decizia nr. 993 din 22 noiembrie 2012. Totodată, se arată că scopul dezlegării chestiunilor de drept este lămurirea de principiu a normei juridice supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mecanism legal eficient de prevenire a interpretărilor diferite din partea instanţelor, ceea ce nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
    49. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    50. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat este constituţional.
    51. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.689/D2017, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    52. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    53. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    54. Guvernul, în dosarele nr. 854/D2017, nr. 1.954/D2017, nr. 1.955/D2017, nr. 1.989/D2017, nr. 1.990/D2017, nr. 2.029/D2017, nr. 2.030/D2017, nr. 2.194/D2017, nr. 2.206/D2017, nr. 2.231/D2017, nr. 2.252/D2017, nr. 2.270/D2017, nr. 2.396/D2017, nr. 2.514/D2017 şi nr. 2.605/D2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de modul de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de fond, criticile vizând inclusiv Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    55. Guvernul, în Dosarul nr. 1.481/D2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, potrivit cărora data constatării contravenţiei este data întocmirii procesului-verbal. De asemenea, nu este încălcat nici principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece norma se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţii similare, şi nici dreptul la un proces echitabil, deoarece prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 nu cuprind norme derogatorii cu privire la prescripţia răspunderii contravenţionale.
    56. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile avocatului prezent şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    57. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    58. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care, la data sesizării Curţii, prevedeau că: „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul.“
    59. Curtea observă că, ulterior învestirii sale, dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 60/2018 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 14 martie 2018, în sensul că: „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal de constatare a contravenţiei se comunică contravenientului în termen de cel mult 2 luni de la data aplicării sancţiunii contravenţiei. În intervalul de la data săvârşirii contravenţiei până la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenţiei nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul.“ Însă, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi de criticile formulate, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionale îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 60/2018, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    60. Prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, termenul de „cel mult două luni“ nu reprezintă termen special de prescripţie, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin sintagma „data constatării contravenţiei“ se înţelege data întocmirii procesului-verbal de contravenţie.
    61. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) sub aspectul condiţiilor de calitate a legii şi al principiului legalităţii, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, ale art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. e) referitor la categoriile de legi şi organizarea Guvernului, ale art. 108 alin. (3) privind ordonanţele emise în temeiul unei legi de abilitare şi ale art. 126 alin. (2) privind reglementarea prin lege a competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată şi alin. (3) referitor la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. Se arată că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 2 privind prezumţia de nevinovăţie şi paragraful 3 referitor la dreptul acuzatului de a fi informat într-o limbă pe care o înţelege asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    62. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că o primă critică priveşte încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie întrucât art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este „imprevizibil, inaccesibil şi neclar“, deoarece nu se poate stabili concret data constatării contravenţiei, dată situată după săvârşirea acesteia, şi nici data până la care agentul constatator are obligaţia de a verifica imaginile video, de a interoga baza de date şi de a întocmi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
    63. Referitor la această critică, Curtea observă că prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 s-a instituit o răspundere contravenţională specială pentru neplata tarifului de utilizare - denumit rovinietă după înregistrarea în format electronic. Data constatării contravenţiei reprezintă data întocmirii procesului-verbal de contravenţie, aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016.
    64. Cu privire la termenul în care procesul-verbal trebuie să fie încheiat, Curtea reţine că în perioada în care autorii excepţiei au fost sancţionaţi contravenţional pentru fapta de a nu deţine rovinietă valabilă, Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu conţinea o prevedere expresă referitoare la intervalul de timp în care agentul constatator este obligat să încheie procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Însă, potrivit art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 - în forma în vigoare la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016, contravenţiilor prevăzute la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Potrivit art. 13 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
    65. Curtea reţine că agentul constatator avea obligaţia încheierii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, intervenind altfel prescripţia aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale astfel încât nu poate fi primită critica referitoare la neconstituţionalitatea textului de lege criticat sub aspectul încălcării condiţiilor de calitate a legii.
    66. Curtea observă că, în prezent, termenul în care agentul constatator este obligat să încheie procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este de 4 luni de la data săvârşirii faptei, potrivit art. 9 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 60/2018 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.
    67. Referitor la critica potrivit căreia este încălcat dreptul la un proces echitabil, aşa cum este reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, din perspectiva faptului că instanţa nu poate verifica cu exactitate data la care organul constatator a vizionat înregistrarea efectuată cu mijlocul omologat şi data la care acesta a interogat baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi primită.
    68. Curtea constată că instanţa de judecată poate, în virtutea rolului său activ, statuat prin art. 237 alin. (2) pct. 7 din Codul de procedură civilă, să încuviinţeze probele solicitate de părţi pentru judecarea procesului şi să dispună administrarea lor în măsura în care le consideră concludente.
    69. Curtea observă că o altă critică priveşte încălcarea art. 16 şi art. 24 din Legea fundamentală din perspectiva faptului că, prin interpretarea cuprinsă în decizia menţionată, se realizează şi un regim discriminatoriu în raport cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care reglementează cu privire la constatarea contravenţiilor direct de către poliţist cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.
    70. Referitor la această critică, Curtea observă jurisprudenţa sa în care a statuat că problema încălcării principiului egalităţii şi nediscriminării se pune atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
    71. În acest context, Curtea va analiza situaţiile în care se află cei ale căror fapte contravenţionale sunt sancţionate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, şi aceia sancţionaţi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002.
    72. Curtea constată că în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. - 2012, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 148/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2012, sunt menţionate la poziţia 12 aparatele pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre). În lista menţionată nu apar însă camerele video - componentele sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei (SIEGMCR). Acestea nu se supun omologării, ci sunt certificate de producător şi securizate prin conexiune STS. Prin urmare, mijloacele tehnice prin care se înregistrează săvârşirea faptelor contravenţionale diferă în funcţie de fapta săvârşită, iar sistemul probatoriu şi procedura de constatare a contravenţiilor sunt, de asemenea, diferite, astfel că nu se încalcă principiul egalităţii în drepturi.
    73. Curtea observă cele anterior reţinute în jurisprudenţa sa, respectiv faptul că instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii. Din sintagma „administrează orice alte probe prevăzute de lege“, precum şi din faptul că, potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţiile acesteia se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, Curtea a reţinut că la solicitarea părţilor sau prin dispoziţia instanţei se poate administra inclusiv proba cu expertiza (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 306 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 8 septembrie 2017).
    74. Pornind de la aceste considerente, Curtea nu poate reţine încălcarea dreptului la apărare şi a prezumţiei de nevinovăţie, respectiv a art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie textului de lege criticat.
    75. Pe de altă parte, Curtea observă că autorii excepţiei critică mai degrabă procedura probatorie reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, fără să identifice textele de lege ce reglementează această procedură.
    76. Curtea constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016 şi-a respectat competenţa acordată prin art. 126 alin. (3) din Constituţie şi, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a pronunţat o hotărâre prin care a rezolvat de principiu chestiunea de drept cu care a fost sesizată. Prin această hotărâre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a modificat sau completat legea, ci doar a clarificat interpretarea sintagmei „data constatării contravenţiei“, pornind de la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora „contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori“, precum şi natura termenului de „cel mult două luni“ care nu reprezintă termen special de prescripţie, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Nu poate fi reţinută astfel critica referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. e) referitor la categoriile de legi şi organizarea Guvernului, ale art. 108 alin. (3) privind ordonanţele emise în temeiul unei legi de abilitare şi ale art. 126 alin. (2) privind reglementarea prin lege a competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată.
    77. Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin prisma art. 11 şi art. 20 din Constituţie, deoarece prin textul de lege criticat se reglementează un termen de două luni în care procesul-verbal poate fi adus la cunoştinţa contravenientului, termen rezonabil care se încadrează în prevederile textului din Convenţie.
    78. În final, Curtea reţine că toate celelalte critici referitoare la modul de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele de judecată excedează competenţei sale.
    79. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Rottmarg - S.R.L. din Iaşi, în dosarele nr. 11.090/245/2016, nr. 11.096/245/2016, nr. 22.443/245/2015, nr. 21.001/245/2015, nr. 11.094/245/2016, nr. 19.635/245/2015, nr. 21.002/245/2015, nr. 11.092/245/2016, nr. 25.232/245/2016, nr. 25.230/245/2016 şi nr. 15.389/245/2016 ale Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 21.003/245/2015 şi nr. 25.231/245/2016 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 12.556/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă; de Societatea Laura Travel Tur - S.R.L. din Iaşi în dosarele nr. 22.445/245/2015 şi nr. 16.632/245/2016 ale Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 8.109/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi de Societatea Irva Car - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 33.881/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 60/2018 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Cătălina Turcu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016