Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 509 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, precum şi a Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 509 din 23 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, precum şi a Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 320 din 22 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin Boncu       │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, excepţie ridicată de Societatea Doge HVM Eximp - S.R.L. din municipiul Oneşti în Dosarul nr. 439/110/2020 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 738D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că normele criticate sunt clare, atât interpretarea modului în care se desfăşoară activitatea serviciului de salubrizare, cât şi a modului de determinare a costurilor pentru comunitate şi pentru cetăţenii care beneficiază de acest serviciu fiind predictibile.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 11 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 439/110/2020, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Doge HVM Eximp - S.R.L. din municipiul Oneşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva hotărârii instanţei de fond prin care s-a respins cererea autoarei excepţiei de anulare a unor hotărâri ale consiliului local privind respingerea plângerii prealabile, precum şi de aprobare a taxei speciale de salubrizare şi a regulamentului privind stabilirea taxei de salubrizare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale deoarece oferă posibilitatea instituirii unor taxe speciale pentru a se achita contravaloarea unor servicii de utilităţi publice (salubrizare) efectuate în interes general, respectiv al întregii comunităţi locale, în condiţiile în care pentru achitarea unor astfel de servicii este instituit impozitul.
    6. Autoarea excepţiei învederează că pentru achitarea aceluiaşi serviciu se instituie două tipuri de contribuţii, respectiv impozitul, conform art. 2 pct. 37 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, dar şi taxa specială, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2006, situaţie ce încalcă principiul justei aplicări a sarcinilor fiscale.
    7. Se mai arată că natura juridică a taxei speciale, conferită prin dispoziţiile art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006 şi ale art. 484 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, este aceea a unei contribuţii ce se plăteşte pentru o prestaţie concretă în favoarea unei persoane determinate, şi nu pentru o prestaţie în interesul general (al întregii comunităţi).
    8. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că, în principiu, în acord cu art. 2 alin. (1) pct. 55 şi art. 30 din Legea nr. 273/2006, precum şi cu art. 484 alin. (3) din Codul fiscal, orice taxă are o justificare într-o prestaţie a unei autorităţi publice. Însă, având în vedere particularităţile unor servicii publice, cum sunt cele de utilităţi publice, legiuitorul poate stabili, ţinând seama de sfera utilizatorilor serviciului de salubritate, modalităţi diferite de finanţare a acestui serviciu - inclusiv prin posibilitatea instituirii unor taxe speciale, în cazul prestaţiilor efectuate în beneficiul întregii comunităţi locale - fără ca prin acesta să aducă atingere principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 8 septembrie 2014.
    13. Curtea observă că ulterior sesizării sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate au fost modificate prin art. II pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, precum şi a Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 30 septembrie 2022, iar Legea nr. 101/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 12 octombrie 2023.
    14. Analizând actele dosarului, inclusiv notele scrise ale autoarei excepţiei, Curtea observă că aceasta critică dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2006, în redactarea anterioară modificării prin art. II pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022.
    15. Având în vedere aceste aspecte, precum şi cele stabilite de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a statuat că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2006, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022, care aveau următorul conţinut: „(1) În funcţie de natura activităţilor prestate, atât în cazul gestiunii directe, cât şi în cazul gestiunii delegate, pentru asigurarea finanţării serviciului de salubrizare, utilizatorii achită contravaloarea serviciului de salubrizare prin: (…) b) taxe speciale, în cazul prestaţiilor efectuate în beneficiul întregii comunităţi locale; (…)“.
    16. Normele de referinţă invocate în motivarea excepţiei sunt dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie cu privire la justa aşezare a sarcinilor fiscale.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 669 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 28 martie 2024, paragraful 17, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 139, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în sensul că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească impozitele datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora.
    18. În legătură cu sediul materiei ce priveşte reglementarea taxelor speciale, prin Decizia nr. 351 din 11 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 19 septembrie 2024 paragrafele 13-16, 19 şi 20, Curtea a observat că prin dispoziţiile art. 454 din Codul fiscal se stabilesc anumite impozite şi taxe locale, astfel: a) impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri; b) impozitul pe teren şi taxa pe teren; c) impozitul pe mijloacele de transport; d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor; e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate; f) impozitul pe spectacole; g) taxele speciale; h) alte taxe locale.
    19. De asemenea, Curtea a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 484 alin. (1) din Codul fiscal, pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, precum şi pentru promovarea turistică a localităţii, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale. Totodată, la alin. (2) al art. 484 din Codul fiscal menţionează că domeniile în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. La alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
    20. Tot prin decizia precitată, Curtea a reţinut că, în concret, dispoziţiile art. 484 din Codul fiscal sunt norme cu caracter general şi prevăd posibilitatea instituirii unor taxe de către autorităţile locale, denumite de legiuitor speciale, în contextul în care aceste autorităţi locale prestează sau pun la dispoziţia cetăţenilor anumite servicii publice locale. Legiuitorul nu obligă în mod efectiv aceste autorităţi să le aplice pe plan local, ci lasă la aprecierea acestora posibilitatea instituirii, domeniile în care pot fi aplicate şi cuantumul acestora fiind stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
    21. Totodată, Curtea a considerat că în organizarea executării Codului fiscal, prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 13 ianuarie 2016, sunt adoptate norme metodologice de aplicare a acestuia, care au menirea de a clarifica unele aspecte ce ţin de interpretarea normelor legale. Astfel, aceste norme metodologice, în capitolul VIII - taxe speciale, secţiunea 1 - taxe speciale, pct. 161 lit. a), dispun că, în sensul art. 484 din Codul fiscal, consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, prin proceduri aprobate, vor stabili condiţiile şi sectoarele de activitate în conformitate cu Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi modul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective şi modalităţile de consultare şi de obţinere a acordului persoanelor fizice şi juridice beneficiare ale serviciilor respective. În teza a doua din acelaşi text de lege se prevede că hotărârile acestora vor fi afişate la sediul autorităţilor administraţiei publice locale şi vor fi publicate, potrivit legii, iar la lit. c) se precizează că taxele speciale, instituite potrivit prevederilor art. 484 din Codul fiscal, se fac venit la bugetul local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înfiinţate.
    22. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile art. 484 din Codul fiscal sunt aplicabile în coroborare cu alte prevederi cu incidenţă în materie, cu normele de aplicare a Codului fiscal, cu cele care reglementează finanţele publice locale şi cu cele care reglementează organizarea şi funcţionarea serviciului de salubrizare a localităţilor.
    23. De asemenea, Curtea a reţinut că noţiunea de „taxă“ este definită de art. 2 alin. (1) pct. 55 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ca acea sumă „plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituţie publică ori un serviciu public“. De asemenea, noţiunea de impozit este definită de art. 2 alin. (1) pct. 37 din acelaşi act normativ ca prelevarea obligatorie, fără contraprestaţie imediată, directă şi nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităţilor de interes general.
    24. În continuare, Curtea a constatat că una dintre caracteristicile taxei fiscale este aceea că persoana care plăteşte contribuţia bănească cu titlu de taxă fiscală beneficiază de prestaţia unui serviciu din partea unui operator economic, o instituţie publică ori un serviciu public. În acest sens, Curtea a statuat că, de principiu, raţiunea instituirii unei taxe îşi găseşte justificarea într-o prestaţie a unei autorităţi publice (a se vedea şi Decizia nr. 141 din 14 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 21 decembrie 1994).
    25. De asemenea, prin Decizia nr. 569 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 16 februarie 2024, paragraful 16, Curtea a observat că prin art. 56 din Constituţie se consacră obligaţia fundamentală a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. Principiul constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiţii de care legiuitorul este ţinut atunci când instituie anumite obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Prin urmare, aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice, şi să ţină cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale acestora (a se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 325 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013).
    26. Analizând condiţiile structurate prin jurisprudenţa sa referitoare la aplicarea principiului constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale, Curtea constată că finanţarea serviciilor de salubrizare prin intermediul taxelor speciale instituite de textul criticat se circumscrie cadrului de aplicare a principiului instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie. Reglementarea taxei speciale prin textele de lege anterior precizate [art. 454 şi art. 484 alin. (1)-(3) din Codul fiscal, pct. 161 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016] îi conferă acesteia caracterul de legalitate, fără să creeze o discriminare sau inechitate în aplicarea acesteia. În acest sens, având în vedere particularităţile unor servicii de utilităţi publice, legiuitorul poate stabili, ţinând seama de sfera utilizatorilor serviciului, modalităţi diferite de finanţare a acestui serviciu - inclusiv prin posibilitatea instituirii unor taxe speciale, în cazul prestaţiilor efectuate în beneficiul întregii comunităţi locale.
    27. În ceea ce priveşte criticile aduse de autoarea excepţiei cu privire la domeniul de aplicare a taxelor speciale şi suprapunerea sa cu domeniul de aplicare a impozitelor, prin analiza coroborată a dispoziţiilor fiscale ce privesc taxele speciale, inclusiv a textului criticat, se constată că acestea din urmă păstrează elementul principal ce deosebeşte taxa de impozit. Acest element presupune o sumă plătită în schimbul unui serviciu prestat, chiar dacă individualizarea beneficiarilor serviciului şi cuantumul taxei speciale se stabilesc de către autorităţile locale prin acte subsecvente, în conformitate cu reglementările în vigoare.
    28. Mai mult, analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea face confuzie între scopul pe care îl dă legiuitorul prelevării impozitelor, aşa cum reiese din utilizarea sintagmei „pentru satisfacerea necesităţilor de interes general“ din art. 2 pct. 37 din Legea nr. 273/2006 şi caracteristica prestaţiilor în schimbul cărora se achită taxele speciale, definită în sintagma „efectuate în beneficiul întregii comunităţi locale“, cuprinsă în textul de lege criticat. În primul caz, textul legal prin care se defineşte impozitul se referă la utilizarea sumelor prelevate pentru acoperirea necesităţilor de ordin general, fără ca prelevarea să presupună utilizarea sumelor colectate într-un scop determinat în concret în timp ce sintagma „efectuate în beneficiul întregii comunităţi locale“ din cuprinsul textului criticat se referă la categoria prestaţiilor în schimbul cărora se achită taxele speciale, destinaţia sumelor prelevate prin taxele speciale fiind cu claritate stabilită.
    29. Prin urmare, nu se poate reţine o suprapunere de reglementare între impozit şi taxele speciale, instituită prin art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2006, bazată pe considerentele invocate de autoarea excepţiei.
    30. Pentru aceste argumente, nu se poate reţine încălcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Doge HVM Eximp - S.R.L. din municipiul Oneşti în Dosarul nr. 439/110/2020 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, precum şi a Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 octombrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin Boncu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 509 din 23 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"