Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 508 din 24 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 508 din 24 septembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 508 din 24 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 136 din 20 februarie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Denimpex - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 7.550/315/2016 al Judecătoriei Târgovişte şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 506 D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că stabilirea unui cuantum fix al amenzii contravenţionale derivă din aprecierea legiuitorului asupra pericolului social abstract al faptei contravenţionale, fiind atributul suveran al acestuia. Arată că asupra textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunţat, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.550/315/2016, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Denimpex - S.R.L. din Târgovişte într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 şi sancţionate potrivit textului de lege criticat.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că textul de lege criticat reglementează cu privire la o sumă fixă a amenzii, ceea ce aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia respectarea legilor este obligatorie. În acest sens face referire la prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 potrivit căruia în cazul sancţiunii cu amendă se vor stabili limita minimă şi limita maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori, precum şi la ale art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, conform cărora sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
    7. Autorul arată că, potrivit principiului constituţional al legalităţii, nu poate fi reglementată o sancţiune de asemenea manieră încât să lipsească instanţa de judecată de posibilitatea individualizării acesteia în funcţie de circumstanţele săvârşirii contravenţiei.
    8. Autorul mai apreciază că în condiţiile în care prin textul de lege criticat se stabileşte un cuantum fix al amenzii şi în lipsa reglementării unor mecanisme de individualizare a sancţiunii în cauza concretă, instanţa de judecată este lipsită de posibilitatea efectuării unui control judiciar efectiv, ceea ce aduce atingere accesului liber la justiţie şi, în special, dreptului la un proces echitabil. Se invocă în acest sens Hotărârea din 4 iunie 2004, pronunţată în Cauza Silvester’s Horeca Service împotriva Belgiei.
    9. Autorul consideră că sistemul pedepselor penale şi al sancţiunilor contravenţionale stabilit prin lege trebuie să fie de natură a permite instanţelor judecătoreşti individualizarea pedepselor şi a sancţiunilor, deoarece numai astfel acestea pot exercita un control de plină jurisdicţie. De asemenea, trebuie respectat principiul proporţionalităţii între interesele şi drepturile individuale, pe de-o parte, şi cele ale societăţii, pe de altă parte. Or, în cazul textului supus controlului, lipsa mecanismului prin care ar putea fi posibilă realizarea individualizării judiciare a sancţiunii contravenţionale denaturează caracterul efectiv, proporţional şi disuasiv al acesteia şi nu permite instanţelor de judecată să exercite un control judiciar efectiv, ceea ce duce la încălcarea drepturilor justiţiabililor de acces la justiţie.
    10. Judecătoria Târgovişte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele de principiu ale deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în materie şi arătând că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă în cuantum fix, în situaţia existenţei unei sume nejustificate care se situează între limitele prevăzute de textul de lege criticat, reprezintă opţiunea legitimă a legiuitorului care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    12. Guvernul apreciază că stabilirea unui cuantum fix al amenzii în această situaţie derivă din aprecierea legiuitorului asupra pericolului social abstract al faptei contravenţionale sancţionate. Se redau conţinutul art. 3 alin. (1) şi al art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi un fragment din doctrină în care s-a reţinut că, în practica judiciară, sintagma „hotărăşte asupra sancţiunii“ nu se poate referi la alegerea între categoriile de sancţiuni aplicabile în general (amendă sau avertisment), ci la tot ceea ce presupune legalitatea sancţiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat cu gradul de pericol social al faptei.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, concluziile scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 31 august 2017, care are următorul conţinut: „(1) Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: […] e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) şi d): [...] (iv) cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului“.
    16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) sub aspectul respectării principiului legalităţii, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Sunt încălcate, de asemenea, şi dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în motivarea acesteia, autorul se raportează la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit căruia „în cazul sancţiunii cu amendă se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori“, precum şi la art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, conform căruia sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În urma acestei raportări, autorul concluzionează că textul de lege criticat prin care se stabileşte o amendă într-un cuantum fix pentru anumite fapte contravenţionale aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie sub aspectul încălcării principiului legalităţii.
    18. Referitor la această susţinere, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că legiuitorul originar sau delegat este liber să deroge de la normele generale cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin „legi speciale“, cum este, spre exemplu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, care a fost aprobată de către Parlament prin Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 4 februarie 2002 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 491 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 29 noiembrie 2018, paragraful 16). Prin urmare, Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea principiului legalităţii în situaţia în care o prevedere dintr-un act normativ ce reglementează un domeniu specific derogă de la normele generale în materie.
    19. Totodată, Curtea a reţinut că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 43 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 2 martie 2012).
    20. În ceea ce priveşte marja de apreciere a statului asupra reglementării sancţiunii amenzii, Curtea a reţinut că amenzile intră sub incidenţa celui de-al doilea alineat al articolului 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a „amenzilor“. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că atât amenda, cât şi sumele confiscate se subsumează noţiunii de „amenzi“ [a se vedea în acest sens Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 16]. Autorităţile naţionale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice şi sociale, apreciere pe care Convenţia o lasă în competenţa statelor membre, acestea având la dispoziţie o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunţată în Cauza Valico - S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, şi Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunţată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32] (a se vedea Decizia nr. 537 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, paragraful 16).
    21. Referitor la Hotărârea din 4 iunie 2004, pronunţată în Cauza Silvester’s Horeca Service împotriva Belgiei, invocată de autor, Curtea constată că în conţinutul acesteia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece o decizie a unei autorităţi administrative prin care reclamantul a fost obligat la plata unei amenzi nu a putut fi supusă unui control de plină jurisdicţie, în dreptul intern al Belgiei instanţele putând să examineze doar existenţa contravenţiei şi legalitatea amenzii aplicate, fără a putea controla însă oportunitatea aplicării amenzii ori cuantumul amenzii (a se vedea în acest sens paragraful 28 al Hotărârii din 4 iunie 2004, pronunţată în Cauza Silvester’s Horeca Service împotriva Belgiei).
    22. Curtea observă, referitor la aceste aspecte, că în dreptul intern contravenţia este definită ca fiind o faptă săvârşită cu vinovăţie, prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, iar în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că instanţa judecătorească are obligaţia ca, administrând întregul material probatoriu, să constate în ce măsură fapta contravenientului este sau nu săvârşită cu vinovăţie şi să anuleze procesul-verbal, dacă fapta nu este săvârşită cu vinovăţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 828 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 10 decembrie 2012, şi Decizia nr. 36 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 8 iunie 2017, paragraful 25).
    23. În acest context, Curtea reţine că în situaţia reglementării cuantumului fix al amenzii contravenţionale, legiferat astfel în considerarea pericolului social al faptei, instanţa are posibilitatea anulării procesului-verbal atunci când, din ansamblul probelor, rezultă lipsa vinovăţiei contravenientului. Controlul instanţei nu este limitat astfel doar la verificarea motivelor de legalitate ale procesului-verbal.
    24. În plus, Curtea constată că autorul excepţiei face referire la o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a constatat că instanţa judecătorească nu dispunea de control de plină jurisdicţie, în vreme ce în prezenta cauză el contestă faptul că legiuitorul nu a reglementat limite minime şi maxime pentru amenzi, astfel încât ele să fie proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.
    25. Prin urmare, Curtea reţine că stabilirea unei amenzi fixe în cuantum ridicat pentru anumite fapte apreciate de legiuitor ca având un grad de pericol social ridicat ţine de opţiunea legiuitorului de a stabili un cuantum fix ori variabil al amenzii, între o limită minimă şi o limită maximă, fără a aduce atingere prevederilor art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din perspectiva posibilităţii instanţei judecătoreşti de a efectua un control judiciar efectiv.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Denimpex - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 7.550/315/2016 al Judecătoriei Târgovişte şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Târgovişte şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Cătălina Turcu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016