Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 507 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2), (3), (4), (6) şi (7) din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 507 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2), (3), (4), (6) şi (7) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 166 din 4 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela-Carmen     │-                 │
│Munteanu           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (4) şi (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Milcovul - S.A. din Focşani în Dosarul nr. 15.684/231/2020/a1 al Judecătoriei Focşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.725D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.682D/2021 şi nr. 2.872D/2021, având un obiect similar cu primul dosar strigat, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3), (4) şi (7) din Codul de procedură civilă, ridicată de Gheorghe Dorel Kovacs în Dosarul nr. 5.816/325/2021/a1 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (2), (3), (4) şi (6) din Codul de procedură civilă, ridicată de Simona Tratnik în Dosarul nr. 8.672/180/2021/a1 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Preşedintele Curţii, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.682D/2021 şi nr. 2.872D/2021 la Dosarul nr. 1.725D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate şi că instanţa se pronunţă cu privire la problemele ce privesc buna administrare a justiţiei. Procedura prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă nu se referă la fondul cauzelor şi, în respectiva etapă, există, ca remediu procesual, cererea de reexaminare.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 20 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 15.684/231/2020/a1, prin Încheierea din 4 august 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.816/325/2021/a1, şi prin Încheierea din 15 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.672/180/2021/a1, Judecătoria Focşani - Secţia civilă, Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă şi Judecătoria Bacău - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2), (3), (4), (6) şi (7) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Milcovul - S.A. din Focşani, de Gheorghe Dorel Kovacs şi de Simona Tratnik în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de reexaminare a unor încheieri prin care s-a dispus anularea unor cereri de chemare în judecată.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 200 alin. (4) şi (6) din Codul de procedură civilă încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil motivat de faptul că plângerile contravenţionale fac obiectul regularizării prevăzute de dispoziţiile procedurii civile, deşi materia contravenţională este asimilată materiei penale conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, aspect reliefat şi de Constituţie, care separă cele două materii - civilă şi penală - prin aceea că este permisă retroactivitatea legii penale şi contravenţionale mai favorabile.
    9. Se arată, de asemenea, că prevederile art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă încalcă standardele de calitate a legii, prin aceea că nu sunt corelate cu dispoziţiile din Codul de procedură civilă şi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care reglementează sancţiunile, inclusiv cea a nulităţii, iar această lipsă de corelare induce neclaritate şi incertitudine, determinând soluţii arbitrare din partea instanţelor. Se susţine că există o contradicţie între prevederile art. 200 alin. (1) şi (3) şi cele ale art. 196 din Codul de procedură civilă sub aspectul motivelor de nulitate, consecinţa neclarităţilor din procedura de regularizare conducând la un comportament discreţionar al judecătorului în procedura de regularizare a cererii şi, în consecinţă, la lipsa unui tratament egal între justiţiabili. Se arată că prin dispoziţiile criticate nu se respectă principiul proporţionalităţii, aducându-se atingere liberului acces la justiţie şi dreptului la un proces echitabil faţă de faptul că sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată este cea mai gravă sancţiune procedurală, existând şi dispoziţii legale mai blânde care ar asigura aceste exigenţe. Se susţine că este încălcat dreptul la apărare faţă de faptul că anularea cererii de chemare în judecată nu se dispune în şedinţă publică, precum şi faţă de faptul că reclamantul nu este citat în această procedură. De asemenea, se arată că modul de reglementare a procedurii regularizării, astfel cum este aceasta stabilită prin art. 200 din Codul de procedură civilă, este lipsit de claritate.
    10. Se susţine că cererea de reexaminare prevăzută de dispoziţiile art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă nu reprezintă o cale de atac eficientă, în acord cu dispoziţiile constituţionale, deoarece împiedică acoperirea lipsurilor cererii de chemare în judecată şi analiza apărărilor reclamantului cu privire la regularitatea acesteia, faţă de limitele prevăzute de lege. Se critică lipsa unui recurs efectiv, constând în „dubla jurisdicţie garantată“, precum şi termenul de formulare a cererii de reexaminare de 15 zile, considerat mult mai scurt faţă de „cauze similare“.
    11. Dispoziţiile alin. (2), (3), (4) şi (6) ale art. 200 din Codul de procedură civilă încalcă, în opinia autorilor excepţiei, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât prin anularea cererii în procedura de regularizare se limitează posibilitatea susţinerii cauzei în faţa unui magistrat, iar această limitare nu este acceptabilă, având în vedere că nu urmăreşte un scop legitim şi nu asigură o proporţionalitate între mijloacele legale folosite şi obiectivul final. Se arată că, în conformitate cu prevederile Constituţiei, şedinţele de judecată sunt publice, iar dispoziţiile criticate încalcă principiul contradictorialităţii şi publicităţii.
    12. Judecătoria Focşani - Secţia civilă apreciază, în Dosarul nr. 1.725D/2021, că excepţia de neconstituţionalitate a art. 200 alin. (4) şi (6) din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, accesul la justiţie al petentei fiind condiţionat de respectarea normelor instituite de dispoziţiile art. 194 - 197 din Codul de procedură civilă, acestea fiind aplicabile inclusiv în dosarele având ca obiect plângeri contravenţionale. În cazul în care legiuitorul a considerat că nu se impune realizarea regularizării, a prevăzut expres neaplicarea dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă. Se arată că în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului materia contravenţională este asimilată materiei penale cu privire la probatoriul ce urmează a fi administrat şi aplicarea prezumţiei de nevinovăţie, iar nu din perspectiva regularizării cererii de chemare în judecată, care are rol de filtru de conformitate cu cerinţele legale pe care trebuie să le îndeplinească cererea de chemare în judecată.
    13. Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.682D/2021, că excepţia de neconstituţionalitate a art. 200 alin. (3), (4) şi (7) din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât raţiunea legiuitorului a fost aceea de soluţionare cu celeritate a cauzelor, în acest scop obligându-l pe reclamant să învestească instanţa cu o cerere de chemare în judecată care să conţină toate elementele intrinseci şi extrinseci necesare pentru soluţionare. Aceste măsuri nu înfrâng accesul la justiţie şi nici dreptul la apărare, partea fiind înştiinţată, în prealabil, cu privire la neregularităţile cererii de chemare în judecată, beneficiind de un termen rezonabil pentru remedierea acestora şi având la dispoziţie cererea de reexaminare a încheierii de anulare - cale de atac efectivă în vederea verificării legalităţii aplicării sancţiunii nulităţii.
    14. Judecătoria Bacău - Secţia civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.872D/2021, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2), (3), (4) şi (6) din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. Instituirea, prin noul Cod de procedură civilă, a unei proceduri de regularizare a cererii de chemare în judecată nu este de natură să încalce art. 21 din Constituţie, ci oferă mai multe garanţii pentru respectarea acestuia. În acest mod se asigură o procedură echitabilă în care se pot cunoaşte de la început pretenţiile reclamantului, astfel că pârâtul îşi poate formula o apărare adecvată. Nici încălcarea principiului contradictorialităţii şi publicităţii nu poate fi reţinută, odată ce lipsurile ţin de forma cererii de chemare în judecată şi de înscrisurile ataşate, în condiţiile în care, în etapa regularizării, instanţa doar asigură îndeplinirea unor condiţii formale necesare pentru a se realiza, ulterior, o dezbatere contradictorie a probelor. De asemenea, instanţa consideră că dreptul la apărare este respectat câtă vreme reclamantul poate beneficia de apărare specializată chiar de la momentul introducerii cererii, pe toată perioada de regularizare, şi este informat cu privire la sancţiunea susceptibilă a-i fi aplicată, însă reclamanta, chiar asistată de avocat, nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, fără a-şi motiva atitudinea.
    15. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 200 alin. (2), (3), (4), (6) şi (7) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:
    "(2) În cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare.
(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).
(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a) - c), d) numai în cazul motivării în fapt şi f), precum şi art. 195 - 197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii.
    (...)
(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)."

    19. În opinia autorilor excepţiei, textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma dispoziţiilor art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 21 - Accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele de lege criticate fac parte din art. 200 din Codul de procedură civilă, ce poartă denumirea marginală Verificarea cererii şi regularizarea acesteia. Procedura prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă, conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 579 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 15 martie 2023, paragrafele 13 şi 14, Decizia nr. 22 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 7 iunie 2023, paragraful 18), are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă, legiuitorul dorind disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. Aşadar, procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanţele judecătoreşti de cereri incomplete, fiind de natură să pregătească judecata sub toate aspectele sale, iar principiul accesului liber la justiţie implică şi adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, care să cuprindă cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale.
    21. Curtea observă că întreaga procedură a regularizării cererii de chemare în judecată, până la fixarea primului termen de judecată, nu are caracter public, scopul acestei etape fiind tocmai acela de a asigura legala sesizare a instanţei, etapă finalizată, conform dispoziţiilor art. 201 din Codul de procedură civilă, prin comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată. Doar din momentul fixării primului termen de judecată devin aplicabile dispoziţiile art. 127 din Constituţie, respectiv cele ale art. 17 din Codul de procedură civilă, care dispun că şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. Prin urmare, dispoziţiile care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu contravin art. 1 alin. (5) din Constituţie, norma fiind suficient de clară încât să permită o interpretare şi o aplicare unitară a acesteia de către instanţele judecătoreşti.
    22. Dispoziţiile art. 200 alin. (2), (3), (4), (6) şi (7) din Codul de procedură civilă nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, interpretat şi prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi a art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin Decizia din 15 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Lefter împotriva României, paragraful 18, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă nu se substituie unei cereri judiciare şi nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba despre o etapă obligatorie, care urmăreşte să impună reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii; prin urmare, o astfel de procedură este prevăzută de lege şi urmăreşte o bună administrare a justiţiei. Anularea cererii reclamantului nu constituie o ingerinţă disproporţionată în dreptul său de acces la instanţă, deoarece partea este informată atât asupra omisiunii sale, cât şi cu privire la sancţiunea susceptibilă de a-i fi aplicată. Prin urmare, cât timp procedura criticată nu priveşte însăşi judecarea pe fond a cererii introductive, dispoziţiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţie, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor. De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi de art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili prin lege procedura de judecată (a se vedea în acest sens Decizia nr. 446 din 15 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 26 iunie 2025, paragrafele 38 şi 42, şi Decizia nr. 579 din 22 noiembrie 2022, antemenţionată).
    23. În considerarea argumentelor de mai sus, Curtea reţine ca neîntemeiată şi critica privitoare la faptul că materia contravenţională este asimilată materiei penale conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar pentru acest motiv plângerile contravenţionale nu ar trebui să facă obiectul regularizării prevăzute de dispoziţiile procedurii civile. În aplicarea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi de art. 129 din Legea fundamentală, legiuitorul a stabilit, prin art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, că dispoziţiile acestui act normativ se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz. În concluzie, regularizarea plângerii contravenţionale se realizează conform dispoziţiilor procedurii civile.
    24. De asemenea, procedura verificării şi regularizării cererii de chemare în judecată nu este de natură să afecteze însăşi esenţa dreptului protejat, având în vedere că asigurarea principiilor constituţionale ale accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 21 din Constituţie se realizează şi prin garanţia conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare a încheierii prin care se dispune anularea cererii de chemare în judecată, astfel cum este prevăzută de art. 200 alin. (5) din Codul de procedură civilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, sau Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014).
    25. Referitor la critica privind inexistenţa dublului grad de jurisdicţie în contestarea încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, Curtea s-a pronunţat constant în sensul că art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu consacră nici expres, dar nici implicit dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penală. De asemenea, nici art. 13 din Convenţie, care se referă la dreptul la un „recurs efectiv“, nu are semnificaţia asigurării dublului grad de jurisdicţie, ci doar a posibilităţii de a se supune cauza judecăţii unei instanţe naţionale. Curtea reţine că accesul la justiţie, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură (a se vedea în acest sens Decizia nr. 160 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, paragraful 21, şi Decizia nr. 180 din 4 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 11 august 2023, paragrafele 18-22). Procedura regularizării reprezintă o situaţie deosebită, întrucât nu priveşte judecata pe fond a cererii de chemare în judecată, fiind o etapă administrativă care urmăreşte să impună reclamanţilor o anumită disciplină, în scopul respectării principiului celerităţii şi al degrevării instanţelor judecătoreşti de cereri incomplete.
    26. Întrucât, faţă de cele arătate mai sus, nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor antemenţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    27. Cu privire la raportarea dispoziţiilor atacate la alte texte din cuprinsul Codului de procedură civilă, respectiv la art. 200 alin. (1) şi (3) şi la art. 196 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi din cuprinsul unei legi sau din legi diferite şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple contrarietăţi între norme legale din acelaşi domeniu, coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999).
    28. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei, Curtea observă că invocarea acestor norme constituţionale este doar formală, nefiind identificată o motivare concretă a încălcării acestora. În acest sens Curtea a statuat, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, Curtea s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).
    29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Milcovul - S.A. din Focşani în Dosarul nr. 15.684/231/2020/a1 al Judecătoriei Focşani - Secţia civilă, de Gheorghe Dorel Kovacs în Dosarul nr. 5.816/325/2021/a1 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă şi de Simona Tratnik în Dosarul nr. 8.672/180/2021/a1 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 200 alin. (2), (3), (4), (6) şi (7) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Focşani - Secţia civilă, Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă şi Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela-Carmen Munteanu

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 507 din 21 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 507 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2), (3), (4), (6) şi (7) din Codul de procedură civilă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 507 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2), (3), (4), (6) şi (7) din Codul de procedură civilă