Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Robertin Dinu în Dosarul nr. 15.347/200/2017* al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.296D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.707D/2019, nr. 2.308D/2019 şi nr. 2.849D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 şi ale art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Exa - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 14.074/197/2018 al Judecătoriei Braşov - Secţia I civilă şi de Anna Kiss în dosarele nr. 3.133/320/2019/a1 şi nr. 4.616/320/2019/a1 ale Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Partea prezentă precizează că lasă la aprecierea Curţii conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.707D/2019, nr. 2.308D/2019 şi nr. 2.849D/2019 la Dosarul nr. 1.296D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care arată, în esenţă, că instituţia perimării, practic, nu mai există în dreptul civil, având în vedere că executorul judecătoresc are toate drepturile în executarea silită. Din acest motiv executările silite durează foarte mult. Lasă la aprecierea Curţii existenţa, în continuare, în legislaţie a textului legal criticat. 7. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că nu poate fi reţinută critica formulată prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, având în vedere că data de la care începe să curgă termenul se raportează la ultimul act de executare. De asemenea, arată că nu poate fi reţinută vreo încălcare a egalităţii între creditor şi debitor, aceştia neaflându-se în aceeaşi situaţie juridică în cadrul procedurii executării silite. Referitor la pretinsa discriminare între debitorii faţă de care executarea a fost pornită pe vechea lege şi cei faţă de care executarea a pornit pe noua lege apreciază că această critică este inadmisibilă, având în vedere că se compară texte de lege diferite în raport cu care s-ar produce o discriminare. Inadmisibilă este şi critica potrivit căreia nu există egalitate între cetăţeni aflaţi în diferite faze procesuale, cu privire la care operează perimarea executării silite şi perimarea procesului. 8. În replică, partea prezentă învederează aspecte legate de situaţia de fapt din care rezultă durata îndelungată a executării silite. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 25 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 15.347/200/2017*, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 10. Prin Încheierea din 4 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 14.074/197/2018, Judecătoria Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă. 11. Prin Încheierea civilă nr. 3.056 din 26 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.133/320/2019/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 12. Prin Încheierea civilă din 26 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.616/320/2019/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 13. Excepţia a fost invocată de Adrian Robertin Dinu, Societatea Exa - S.A. din Braşov şi de Anna Kiss în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare, respectiv soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă contestaţia la executare. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, perimarea operează doar atunci când executorul judecătoresc solicită creditorului să facă un act necesar executării, iar creditorul nu se conformează, situaţie în care executarea silită se poate prelungi până la nesfârşit. Or, în acest fel se încalcă egalitatea în drepturi, în primul rând, prin lăsarea la latitudinea creditorului şi a executorului judecătoresc, care, în realitate, acţionează ca un mandatar al creditorului, a dreptului de a face sau nu acte de executare silită, fără să intervină nicio sancţiune, şi, în al doilea rând, prin faptul că se stabileşte un privilegiu în favoarea creditorului în raport cu debitorul. Se mai arată că există un tratament distinct şi între debitorii faţă de care s-a început executarea silită în temeiul vechii reglementări procesual civile şi debitorii faţă de care a început executarea potrivit noului Cod de procedură civilă. 15. Dispoziţiile legale încalcă şi principiul egalităţii în drepturi, având în vedere că stabilesc un regim diferenţiat între cetăţenii aflaţi în diferite faze ale procesului civil. Executarea silită fiind o fază a procesului civil, părţilor aflate în această etapă trebuie să li se recunoască posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în aceleaşi condiţii cu părţile aflate în alte etape ale procesului civil. În acest sens invocă prevederile art. 416 privind cererile supuse perimării din Codul de procedură civilă şi cele referitoare la perimare din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. 16. Astfel, dispoziţiile legale criticate stabilesc un regim diferenţiat între cetăţenii aflaţi în diferite faze ale procesului civil, întrucât reglementarea perimării executării silite stabileşte drept condiţie suplimentară necesitatea unei solicitări a executorului judecătoresc, însă fără a stabili procedura pentru situaţia în care o astfel de solicitare nu este necesară sau executorul, în mod culpabil, nu realizează o astfel de solicitare. De altfel, se arată că, potrivit actualei reglementări, există posibilitatea ca o executare silită să rămână în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, fără ca părţile din raportul execuţional să poată contesta o astfel de situaţie. Or, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti nu stabileşte termene pentru realizarea actelor de executare silită, ci stabileşte doar răspunderea disciplinară pentru întârzierea sistematică şi neglijenţă în efectuarea lucrărilor. 17. Se mai susţine şi că textul legal criticat este lipsit de claritate şi precizie din punctul de vedere al operării concrete a perimării, întrucât, deşi perimarea intervine de drept, debitorul nu are mijlocul procedural să o invoce şi să o utilizeze în cadrul procedurilor civile judiciare. Totodată, dispoziţiile legale criticate nu stabilesc în concret modul de calcul al termenului de 6 luni, nefiind reglementat momentul de la care începe să curgă acest termen, respectiv de la data emiterii adresei executorului judecătoresc, data comunicării acestei adrese sau de la un alt moment. De asemenea, şi sintagma „act sau demers necesar executării silite“ este mult prea generală, având în vedere că nu există un reper care să permită o demarcaţie previzibilă între ceea ce reprezintă un astfel de act/demers necesar şi ceea ce nu se încadrează în această ipoteză, şi nici nu stabileşte caracterul necesar al unei astfel de măsuri. 18. Se mai arată că acest aspect atrage imposibilitatea stabilirii raporturilor cu dispoziţiile Codului de procedură civilă sau cu cele ale Legii nr. 188/2000, precum art. 416, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, art. 8 privind egalitatea părţilor în procesul civil sau art. 627 privind rolul activ al executorului judecătoresc din Codul de procedură civilă. 19. În continuare, se mai susţine că prevederile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi 24. 20. De asemenea, se invocă şi încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie şi în acest sens sunt invocate considerentele deciziilor nr. 416 din 16 iunie 2016 şi nr. 235 din 19 aprilie 2018, prin care Curtea a analizat dispoziţiile legale criticate şi a constatat constituţionalitatea acestora prin raportare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, cu precizarea că prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate sunt invocate elemente noi de neconstituţionalitate raportate la această dispoziţie constituţională. Astfel, vechea lege procesual civilă conţinea o reglementare echitabilă atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, însă în noul Cod de procedură civilă perimarea este lăsată la latitudinea executorului judecătoresc. Deşi perimarea executării silite este reglementată prin lege, debitorul este neîndreptăţit, fiind privat de posibilitatea aplicării acestei sancţiuni şi de această apărare procedurală esenţială. O astfel de limitare a drepturilor procedurale, în sensul art. 53 din Constituţie, nu are nicio justificare. 21. Judecătoria Buzău - Secţia civilă apreciază că normele legale criticate respectă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii, din analiza acestora rezultând că atât creditorul, cât şi debitorul pot prevedea în mod rezonabil ce condiţii trebuie să îndeplinească şi în ce condiţii este aplicabilă această prevedere legală. 22. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 23. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.308D/2019, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 24. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Curţii, scopul procedurii perimării executării silite este acela de a sancţiona starea de pasivitate a creditorului care nu depune diligenţele necesare pentru continuarea executării silite declanşate de către acesta. Menirea textului legal nu este aceea de a asigura posibilitatea debitorului de a se sustrage de la executarea silită demarată împotriva sa. 25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 697 alin. (1), respectiv ale art. 697 din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vedere motivarea excepţiei, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.“ 29. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. De asemenea, se mai invocă art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 26 referitor la egalitatea în drepturi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 10 privind dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare cu cele formulate în prezenta cauză. 31. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 416 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 2 noiembrie 2016, Decizia nr. 235 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 20 august 2018, sau Decizia nr. 153 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 20 mai 2019, Curtea a statuat că dispoziţia legală criticată reglementează perimarea executării silite în cazul în care se reţine culpa creditorului care, deşi i s-a solicitat în scris de către executorul judecătoresc, a lăsat să treacă un termen de 6 luni fără să îndeplinească actul sau demersul necesar executării silite solicitat de executor. Termenul în care operează perimarea este tot de 6 luni, la fel ca în reglementarea cuprinsă în art. 389 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, însă, potrivit art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acesta nu mai curge de la data ultimului act de executare efectuat, ci de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite. Vechea lege procesual civilă nu prevedea cerinţa ca actul sau demersul să fie solicitat în scris de către executorul judecătoresc. 32. Astfel reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, raţiunea avută în vedere la edictarea normei criticate fiind aceea de a-l determina pe creditor să depună toate diligenţele necesare pentru valorificarea drepturilor dobândite prin titlul executoriu obţinut. Stabilirea noilor condiţii în care intervine perimarea executării silite este în concordanţă cu obligaţia pozitivă a statului, ce rezultă din dispoziţiile art. 626 din Codul de procedură civilă, de a asigura în mod prompt şi efectiv executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, dar şi cu rolul activ al executorului judecătoresc în cadrul executării silite consacrat în mod expres prin art. 627 din Codul de procedură civilă. Executorii judecătoreşti sunt învestiţi cu îndeplinirea unui serviciu de interes public, iar activitatea acestora se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. În exercitarea rolului său activ, executorul judecătoresc foloseşte toate mijloacele prevăzute de lege în vederea realizării integrale şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. 33. Curtea a mai reţinut că debitorul trebuie să execute de bunăvoie obligaţia sa stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu, potrivit art. 622 din Codul de procedură civilă. În caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. În situaţia declanşării procedurii, debitorul, de regulă, nu are un interes în finalizarea executării silite împotriva sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul. Aşadar, prin reglementarea legală criticată, intervenţia perimării executării silite este circumstanţiată la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligaţiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de 6 luni. Termenul de perimare începe să curgă în contextul formulării solicitării de către executorul judecătoresc, data concretă urmând a fi stabilită cu ocazia constatării perimării de către instanţa judecătorească. 34. Curtea a mai constatat că dispoziţia legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. Dacă executorul judecătoresc are obligaţia de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură şi părţile din această procedură trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege. În privinţa creditorului, Curtea a reţinut că, potrivit art. 647 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, acesta are obligaţia să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiţii, a executării silite, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop, iar în privinţa debitorului, acesta trebuie să se conformeze titlului executoriu; în concluzie, perimarea operează ca o sancţiune pentru inactivitatea sau neglijenţa creditorului care a fost încunoştinţat, în scris, de obligaţiile sale de către executorul judecătoresc. 35. De altfel, odată ce a fost legal sesizat, executorul judecătoresc trebuie să îndeplinească actele de executare în ordinea şi la termenele stabilite de lege. În acest sens, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, prevede, la art. 56, că executorul judecătoresc trebuie să îşi motiveze refuzul de a îndeplini atribuţiile prevăzute de lege, dacă părţile stăruie în îndeplinirea acestora. În cazul refuzului nejustificat, partea interesată poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc, care se va judeca cu citarea părţilor. Executorul judecătoresc va fi obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase definitivă. Legea nr. 188/2000 mai prevede că întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor atrage răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc. 36. Aşadar, partea interesată în executarea obligaţiei este creditorul, debitorul fiind interesat, mai degrabă, în stingerea procedurii de executare prin intervenţia perimării. Deci, ceea ce primează este executarea obligaţiei, şi nu intervenirea perimării executării silite, dat fiind faptul că procesul civil a fost finalizat, iar creditorul a apelat la procedura executării silite pentru recuperarea creanţei sale. Măsura legislativă criticată vine în susţinerea realizării obligaţiei de executare, reprezentând, totodată, o sancţiune a creditorului pentru lipsa de diligenţă, dar şi o măsură de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de bunăvoie obligaţia. Prin urmare, condiţionarea intervenirii perimării executării silite limitează libertatea de acţiune a debitorului. Creditorul are deschisă posibilitatea realizării efective a obligaţiilor care incumbă în sarcina debitorului, realizându-şi creanţa în dauna voinţei acestuia, însă cu respectarea obligaţiilor legale. 37. Curtea a mai reţinut că legea procesual civilă pune la dispoziţia părţilor posibilitatea contestării pasivităţii executorului judecătoresc, statuând prin art. 712 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă că „De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.“ 38. De asemenea, executorul poate fi sancţionat cu amendă judiciară, precum şi obligat la despăgubiri, având în vedere că art. 720 alin. (7) din Codul de procedură civilă prevede că în cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzută de lege, instanţa de executare va putea obliga executorul, prin aceeaşi hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată. 39. Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate sunt clare, precise şi previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. 40. În jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) Curtea a statuat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală, şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). 41. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 42. În plus faţă de cele statuate în jurisprudenţa sa în materie, trebuie reamintit că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (Decizia nr. 785 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 14 februarie 2022, paragraful 34). 43. Nici reglementarea diferită a unor aspecte ale etapelor procedurale sau a unor proceduri nu are menirea să aducă atingere principiului egalităţii în drepturi, întrucât legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor judecătoreşti şi normele de procedură judiciară, precum şi, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, fiind ţinut, desigur, ca, în procesul de legiferare, să se circumscrie cadrului constituţional. 44. Cum nu a fost constatată încălcarea vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale, nici prevederile constituţionale ale art. 53 nu sunt aplicabile în prezenta cauză. 45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Robertin Dinu în Dosarul nr. 15.347/200/2017* al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea Exa - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 14.074/197/2018 al Judecătoriei Braşov - Secţia I civilă şi de Anna Kiss în dosarele nr. 3.133/320/2019/a1 şi nr. 4.616/320/2019/a1 ale Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, Judecătoriei Braşov - Secţia I civilă şi Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
