Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 503 din 21 octombrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 1 pct. 5 şi ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 503 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 1 pct. 5 şi ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 224 din 23 martie 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos │- judecător │
│Csaba-Ferenc │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin │- judecător │
│Dragoş │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela-Carmen │- │
│Munteanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 2.781/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 80D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.338D/2021 şi nr. 1.339D/2021, având un obiect similar cu cel din primul dosar strigat, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în dosarele nr. 5/62/2020 şi nr. 229/62/2020 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Preşedintele Curţii, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.338D/2021 şi nr. 1.339D/2021 la Dosarul nr. 80D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că aspectele invocate privesc interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti şi nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 15 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.781/3/2020, prin Încheierea din 16 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 5/62/2020, şi, respectiv, prin Încheierea din 25 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 229/62/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, respectiv, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Carmen Ionescu în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de revizuire a unor sentinţe civile pronunţate în litigii de dreptul muncii.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, care reglementează motivul de revizuire întemeiat pe descoperirea unor înscrisuri doveditoare noi, încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât ipoteza astfel prevăzută este una extrem de restrictivă, fiind aproape imposibil de utilizat chiar şi în cazul în care una dintre părţi a câştigat un proces în mod necinstit, tăinuind documente care ar fi demonstrat că partea adversă are dreptate. Se învederează că o situaţie specială apare în litigiile de dreptul muncii, în cazul în care angajatorul sancţionează disciplinar un angajat sau când angajatorul poate induce în eroare un angajat prin ascunderea unor documente privitoare la raporturile de muncă. Dacă angajatul descoperă aspectele tăinuite de angajator după pronunţarea sentinţei şi formulează o cerere de revizuire, aceasta se dovedeşte imposibilă din cauza restricţiilor prevăzute de lege. Se arată că termenul „înscrisuri reţinute“ este mult prea vag şi intră în contradicţie cu sintagma „s-au descoperit“ din cuprinsul art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, termenii „reţinut“ şi „descoperit“ excluzându-se reciproc. Legea nu defineşte exact termenii şi situaţiile în care se aplică, nu sunt reglementate limite şi interpretări ale sintagmei „înscris reţinut“, iar revizuirea devine inadmisibilă atât timp cât se bazează pe documente reţinute de partea potrivnică.
    9. Se susţine, cu privire la art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, că sintagma „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii [...]“ este neconstituţională deoarece acţionează ca o barieră în calea exercitării dreptului la un remediu efectiv şi a dreptului la un proces echitabil, iar în situaţiile mai sus menţionate ar trebui ca revizuirea să fie admisibilă în principiu în toate cazurile.
    10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Braşov - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu conţin reglementări de natură să încalce prevederile constituţionale invocate.
    11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul, în dosarele nr. 1.338D/2021 şi nr. 1.339D/2021, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, conform cărora procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite numai prin lege, iar legiuitorul are libertatea de a decide asupra condiţiilor în care se pot exercita căile de atac.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865. Din actele Dosarului nr. 80D/2021 rezultă că autoarea a vizat şi dispoziţiile art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, iar instanţa judecătorească nu a respins în mod expres cererea de sesizare a Curţii cu această excepţie de neconstituţionalitate. În considerarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional cu privire la stabilirea obiectului excepţiei în funcţie de voinţa reală a părţii, Curtea va analiza excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată (pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 24 iulie 2025, paragraful 11, sau Decizia nr. 201 din 9 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 27 august 2024, paragraful 23). Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 322 alin. 1 pct. 5 şi ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul conţinut:
    - Art. 322 alin. 1 pct. 5:
    "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]
    5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;"

    – Art. 326 alin. 3: „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.“

    16. Dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în prezent în vigoare, Codul de procedură civilă din 1865 fiind abrogat expres prin art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, însă soluţia legislativă criticată în speţă, cuprinsă în art. 322 alin. 1 pct. 5 şi art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, se regăseşte, în prezent, cu un conţinut normativ similar, în cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 5 şi, respectiv, al art. 513 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispoziţiile de lege criticate, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în litigiile în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
    17. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează potrivit art.20 din Constituţie şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, invocate de aceeaşi autoare, Curtea respingând, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 505 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2019, şi Decizia nr. 626 din 7 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 15 mai 2025.
    19. Spre exemplu, prin Decizia nr. 626 din 7 noiembrie 2024, paragraful 20, Curtea a reţinut, în esenţă, că aspectele criticate, referitoare, pe de o parte, la ipoteza în care se descoperă înscrisuri noi şi, pe de altă parte, la înţelesul unor termeni prevăzuţi de textele legale criticate, reprezintă chestiuni de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti şi nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Cu privire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa judecătorească este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 16 mai 2022). Aşa fiind, raportat la cauzele deduse în concret judecăţii, modul în care instanţele care au judecat cererile de revizuire au înţeles să interpreteze şi să aplice textele de lege criticate nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, aplicarea şi interpretarea legii reprezentând atributul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
    20. Aşadar, modul în care instanţele au judecat cererile de revizuire, interpretând şi aplicând textele de lege criticate, excedează controlului exercitat de Curtea Constituţională, astfel că, pentru identitate de raţiune, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 1 pct. 5 şi ale art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 2.781/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în dosarele nr. 5/62/2020 şi nr. 229/62/2020 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela-Carmen Munteanu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016