Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 502 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 502 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 177 din 6 martie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Florin Săndulescu în Dosarul nr. 11.129/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.196D/2021.
    2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia nr. 126 din 21 martie 2023.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 10 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 11.129/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Excepţia a fost ridicată de Florin Săndulescu în cauza în care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi deţinerea fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate, câtă vreme legiuitorul nu a reglementat cantitatea de droguri în raport cu sintagma „deţinerea de droguri de risc pentru consumul propriu“. Cu alte cuvinte, susţine că legiuitorul nu a specificat o cantitate de droguri în raport cu care se reţine infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, apreciind că este esenţial să existe o dispoziţie clară şi previzibilă cu privire la o cantitate determinată de droguri în raport cu care să se poată delimita infracţiunea de trafic de droguri de risc faţă de infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu. Arată că, dacă s-ar fi menţionat un prag valoric al cantităţii de droguri, acesta ar fi permis inculpatului să prevadă care sunt consecinţele faptelor sale şi riscul la care se expune prin încălcarea normelor juridice ce rezultă dintr-un act determinat.
    6. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu a formulat opinia sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.“
    11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile criticate sunt contrare atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, cât şi dispoziţiilor art. 5 privind dreptul la libertate şi siguranţă şi ale art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea va reţine ca normă de referinţă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 23 privind libertatea individuală, precum şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 5 privind dreptul la libertate şi siguranţă şi ale art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 au mai fost suspuse examinării instanţei de control constituţional cu referire la sintagma „fără drept“ din conţinutul textului de lege criticat, fiind pronunţate Decizia nr. 259 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 5 iunie 2019, Decizia nr. 748 din 21 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 12 februarie 2020, şi Decizia nr. 126 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 10 iulie 2023, prin care excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca neîntemeiată. În considerentele deciziilor precitate, Curtea a reţinut că legiuitorul a prevăzut elementul material al laturii obiective a infracţiunii prin enumerarea, în cuprinsul normei criticate, a unor fapte din care acesta poate fi constituit. Această enumerare este una exhaustivă şi nu imprimă normei contestate vreo lipsă de claritate şi previzibilitate, deoarece conduita prohibită se desprinde cu uşurinţă din ansamblul dispoziţiei legale căreia îi aparţine. Astfel, interpretând sistematic norma, Curtea a constatat că aceasta are în vedere acele operaţiuni, efectuate fără drept, care privesc circulaţia drogurilor de risc şi care constau în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea acestora.
    13. Totodată, în contextul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Curtea a observat, prin Decizia nr. 126 din 21 martie 2023, paragraful 19, că toate aceste operaţiuni se circumscriu unui singur scop, şi anume „pentru consum propriu“. Astfel, în cazul infracţiunii reglementate de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, subiectul activ este circumstanţiat şi este întotdeauna un consumator de droguri, simplu sau dependent, astfel cum acesta este definit în art. 1 lit. h) şi i) din aceeaşi lege, iar împrejurarea că legiuitorul nu a incriminat ca infracţiune distinctă consumul ilicit de droguri constituie o problemă de politică penală. Prin urmare, Curtea a reţinut că întreaga filosofie ce a generat şi a guvernat adoptarea Legii nr. 143/2000 este legată - aşa cum însăşi denumirea legii o consacră - nu numai de prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri, ci şi de prevenirea şi combaterea consumului de droguri, în considerarea faptului că acestea sunt substanţe periculoase pentru viaţa şi sănătatea oamenilor. În aceste condiţii, Curtea a constatat că formularea textului de lege nu este de natură să genereze dificultăţi de interpretare, termenii folosiţi având înţelesul curent în limba română, aceştia indicând activităţi concrete, a căror detaliere nu este necesară pentru a fi înţelese. Pentru ca destinatarul normei penale să îşi poată adapta conduita cerinţelor legii nu este necesară descrierea în detaliu a activităţii interzise, nominalizarea acesteia cu claritate şi precizie fiind suficientă.
    14. De altfel, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 126 din 21 martie 2023, paragraful 18, că raţiunea normei legale criticate constă în sancţionarea mai blândă a deţinătorului dependent care le foloseşte pentru sine faţă de deţinătorul de droguri care le trafichează. O atare orientare este justificată şi prin faptul că un consumator, fie că este dependent sau nu, este o persoană vulnerabilă pentru a cărei reinserţie socială pot fi necesare servicii de sănătate, asistenţă psihologică şi socială ce implică un anumit program terapeutic în vederea întreruperii consumului, a înlăturării dependenţei psihice şi/sau fizice şi/sau a reducerii riscurilor asociate consumului. Legiuitorul român nu incriminează consumul de droguri ca infracţiune distinctă, în schimb, sancţionează deţinerea de droguri indiferent de cantitate şi de scop, inclusiv pentru consumul propriu.
    15. Considerentele care au fundamentat soluţia pronunţată în deciziile precitate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    16. Distinct de cele constatate în deciziile precitate, în raport cu criticile formulate în prezenta cauză, Curtea reţine că Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, defineşte la art. 1 lit. b) drogurile ca fiind plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele nr. I-III din aceeaşi lege, şi prevede la lit. c) şi d) ale aceluiaşi art. 1 că drogurile de mare risc sunt cele înscrise în tabelele nr. I şi II, iar drogurile de risc sunt cele înscrise în tabelul nr. III. Aşadar, dispoziţiile art. 1 lit. a) - e) din Legea nr. 143/2000 prevăd sensul noţiunilor de „substanţe aflate sub control naţional“, „droguri“, „droguri de mare risc“, „droguri de risc“ şi „precursori“, în vederea utilizării lor, în cuprinsul normelor de incriminare reglementate prin legea anterior menţionată. Astfel, pentru a sancţiona penal faptele enumerate în ipoteza normei de la art. 4 din Legea nr. 143/2000, legiuitorul a procedat la definirea noţiunilor şi a sintagmelor mai sus enumerate, arătând sensul conferit acestora în contextul juridic analizat. Prin urmare, cu prilejul determinării conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute la art. 4 din Legea nr. 143/2000, stabilirea elementului material al laturii obiective poate fi făcută doar prin raportare la prevederile art. 1 din aceeaşi lege. Curtea reţine că această modalitate de definire a infracţiunii anterior precizate este de natură să asigure claritatea, precizia şi previzibilitatea dispoziţiei legale criticate, standarde impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, Curtea reţine că trimiterile din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 lit. a)-e) din Legea nr. 143/2000 la tabelele nr. I-IV din acest act normativ, tabele care cuprind denumiri ale substanţelor ce intră în categoriile de droguri astfel reglementate, sunt determinate de caracterul strict tehnic al conţinutului respectivelor tabele, care face imposibilă enumerarea respectivelor substanţe în cuprinsul textului criticat.
    17. În aceste condiţii, având în vedere sfera largă a substanţelor ce intră în categoriile de droguri astfel reglementate, Curtea constată că, în mod obiectiv, legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al cantităţii de droguri (de risc sau de mare risc) ori un prag valoric al cantităţii de droguri drept cerinţă esenţială cu privire la elementul material al laturii obiective în cazul infracţiunii reglementate de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Aşa fiind, legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta independent de reglementarea unui nivel minim al cantităţii de droguri/al unui prag valoric, prin consum ilicit de droguri înţelegându-se consumul de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală [art. 1 lit. g) din Legea nr. 143/2000], consumatorul fiind persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism [art. 1 lit. g) din Legea nr. 143/2000], în timp ce consumatorul dependent este definit drept consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat şi sub necesitate ori nevoie, prezintă consecinţe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale [art. 1 lit. i) din Legea nr. 143/2000].
    18. De altfel, Curtea observă că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul invocă existenţa unei ipoteze juridice care aduce în discuţie un vid legislativ, care, în opinia sa, este de natură să încalce dispoziţiile constituţionale invocate. Or, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Aşadar, soluţionarea acestui aspect nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale, întrucât implică un act de legiferare, care ţine de competenţa Parlamentului. Astfel că, în completarea considerentelor menţionate la paragrafele anterioare ale prezentei decizii, având în vedere art. 61 din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că nu poate modifica sau completa un text de lege în sensul celor invocate de autorul excepţiei.
    19. Totodată, cu privire la pretinsa încălcare, prin textele legale criticate, a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât dispoziţiile legale criticate au în vedere conţinutul constitutiv al unei infracţiuni, vizând, prin urmare, aplicarea unor norme de drept penal substanţial. Or, garanţiile specifice dreptului de la un proces echitabil se asigură prin mijloace juridice specifice dreptului procesual penal.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Săndulescu în Dosarul nr. 11.129/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 502 din 21 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016