Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Marin Tudorică în Dosarul nr. 5.234/105/2016 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.098D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 243 din 6 aprilie 2017, nr. 700 din 7 noiembrie 2017 şi nr. 402 din 6 iunie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.234/105/2016, Tribunalul Prahova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţia a fost ridicată de Marin Tudorică cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind săvârşirea, printre altele, a unor infracţiuni prevăzute de dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale privind statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, principiul legalităţii, universalitatea drepturilor şi îndatoririlor, legalitatea pedepsei şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât sintagma „operaţiuni financiare, ca acte de comerţ“ este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, nepermiţând determinarea exactă a conţinutului constitutiv al infracţiunii reglementate, care este una asimilată infracţiunilor de corupţie. În acest sens, arată că Legea nr. 78/2000 nu defineşte sintagma „operaţiuni financiare, ca acte de comerţ“ şi nu există o atare definiţie nici în cuprinsul prevederilor art. 172-187 din Codul penal. Invocă, totodată, considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015, paragrafele 20 şi 22, şi nr. 363 din 7 mai 2015, paragrafele 24 şi 25. 6. Tribunalul Prahova - Secţia penală apreciază că textul de lege criticat este constituţional. Astfel, arată că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 sunt clare şi neechivoce, întrucât destinatarul normei de incriminare are posibilitatea să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea ei şi să îşi adapteze conduita în mod corespunzător, apelând la nevoie la sfatul unui specialist. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 243 din 6 aprilie 2017 şi nr. 700 din 7 noiembrie 2017. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta vizează prevederile art. 12 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins: „(1) Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană [...];“. 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi principiul legalităţii, ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor şi îndatoririlor, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie - invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare. 13. Astfel, prin Decizia nr. 252 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 14 iunie 2019, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că sintagma „operaţiuni financiare, ca acte de comerţ“, deşi are o formulare generică, este clară şi previzibilă, întrucât înglobează toate elementele necesare pentru identificarea existenţei infracţiunii, astfel că destinatarul normei penale de incriminare are posibilitatea să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea acesteia şi să îşi adapteze conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea a invocat jurisprudenţa sa cu privire la principiul legalităţii, consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, jurisprudenţă potrivit căreia un act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre care se numără şi previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi de clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, date fiind circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, este dificil să se redacteze legi de o precizie totală, iar o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, şi Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012). 14. Prin Decizia nr. 252 din 23 aprilie 2019, mai sus menţionată, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000, este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, dacă este săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fapta care constă în efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană. Astfel, pentru ca efectuarea de operaţiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii, norma criticată impune realizarea a două condiţii/cerinţe esenţiale: operaţiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerţ şi aceste operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte respectiva persoană. Interzicerea unor asemenea operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, are ca finalitate atât asigurarea respectării principiilor economiei de piaţă şi a libertăţii economice, cât şi protejarea demnităţii persoanelor care ocupă anumite funcţii/atribuţii/însărcinări publice, obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 constituindu-l ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la onestitatea persoanelor care, în considerarea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării primite, trebuie să se abţină de la efectuarea de astfel de operaţiuni. 15. În continuare, prin decizia citată anterior, Curtea a reţinut că efectuarea de operaţiuni financiare înseamnă realizarea de tranzacţii referitoare la bani şi credite, activităţi care presupun o plată, implicând circulaţia banilor sau a creditelor. Totodată, având în vedere exigenţele prevăzute în anexa la Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 3 mai 2007), Curtea a constatat că, din multitudinea de intermedieri şi tranzacţii financiare, numai cele care se circumscriu activităţilor şi domeniilor limitativ enumerate în prevederile art. 1 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pot intra în categoria operaţiunilor financiare avute în vedere de legiuitor la incriminarea faptelor prevăzute de dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) teza întâi din aceeaşi lege, iar acestea vizează „operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale“. De asemenea, Curtea a observat că norma criticată cere ca operaţiunea financiară să fie efectuată ca act de comerţ, deci să constituie un act de speculă sau o acţiune de intermediere în circulaţia bunurilor, făcută în mod organizat. De aceea, retragerile de numerar şi operaţiunile de emitere a ordinelor de plată, chiar dacă sunt operaţiuni financiare, nu constituie, în acelaşi timp, şi acte de comerţ. 16. De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 (pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 60/2012), la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, sintagma „contract comercial“ sau „contracte comerciale“ se înlocuieşte cu sintagma „contract civil“ sau, după caz, „contracte civile“, iar sintagma „contracte sau acte de comerţ“, cu termenul „contracte“. Clarificări de ordin terminologic au adus şi dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 71/2011 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011), în sensul că noţiunea de „profesionist“ prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil, iar expresiile „acte de comerţ“, respectiv „fapte de comerţ“ se înlocuiesc în toate actele normative în vigoare cu expresia „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii“. Înlocuirea sintagmelor „acte de comerţ“ şi „fapte de comerţ“ are meritul de a stabili conţinutul juridic actual al noilor noţiuni care vizează sensul economic al noţiunii de comerţ, adică acela de interpunere în schimbul şi circulaţia mărfurilor, astfel că, în accepţiunea actuală a legiuitorului, actele de comerţ, respectiv activitatea comercială, sunt alcătuite din operaţiunile ce privesc activităţile de producţie, comerţ sau prestări de servicii. Totodată, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, noţiunea de profesionist include şi calitatea de comerciant, ceea ce înseamnă că legiuitorul a introdus un sistem subiectiv de reglementare a raporturilor comerciale. În plus, având în vedere conţinutul normativ al art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, legiuitorul, în completarea sistemului subiectiv de reglementare prin raportarea normelor juridice la calitatea de profesionist comerciant, a avut în vedere normele referitoare la activităţile de producţie, prestări servicii şi comerţ, adică un sistem obiectiv de reglementare. În acelaşi timp, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Codul civil, sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere şi constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. Prin urmare, Curtea a statuat că legiuitorul a prevăzut în mod expres care este înţelesul sintagmei „acte de comerţ“, critica de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată. 17. Tot prin Decizia nr. 252 din 23 aprilie 2019, precitată, Curtea a mai reţinut că o altă condiţie pentru existenţa infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 este reprezentată de scopul pentru care se efectuează operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, şi anume acela de a obţine pentru sine sau pentru altul bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fără a avea relevanţă dacă scopul a fost sau nu atins. Prin urmare, simpla efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, nu determină, prin ea însăşi, existenţa elementului material al infracţiunii, ci efectuarea de operaţiuni financiare are relevanţă penală şi poate constitui elementul material al infracţiunii analizate numai dacă fapta este săvârşită ca act de comerţ, dacă operaţiunile financiare sunt incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană şi dacă sunt săvârşite în scopul determinat de legiuitor. 18. În acelaşi timp, prin Decizia nr. 252 din 23 aprilie 2019, mai sus menţionată, Curtea a observat că aspectele semnalate de autorul excepţiei pun în discuţie modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate. Or, faptul că există interpretări şi aplicări diferite ale înţelesului unei norme nu conduce automat la neconcordanţa acesteia cu Legea fundamentală, ci constituie un element care justifică promovarea unui recurs în interesul legii. 19. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 243 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 6 iulie 2017, şi Decizia nr. 700 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Pentru motivele mai sus arătate, dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 nu aduc atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei şi nici celor ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind statul de drept şi principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor şi îndatoririlor. 22. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin dispoziţiile de lege criticate, a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, nici această critică nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, restrângere care nu s-a constatat însă în cauza de faţă. 23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Tudorică în Dosarul nr. 5.234/105/2016 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
