Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 501 din 17 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 501 din 17 septembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 501 din 17 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 334 din 24 aprilie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma ulterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, excepţie ridicată de Societatea IAC Management - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 44.371/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 242D/2019.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Adelina Petcu, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 263D/2019 şi nr. 415D/2019 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61^1 din Legea nr. 101/2016, în forma ulterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, excepţie ridicată de Societatea IAC Management - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 43.504/3/2018 şi nr. 44.912/3/2018 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Adelina Petcu, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    4. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 415D/2019 partea Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 263D/2019 şi nr. 415D/2019 la Dosarul nr. 242D/2019.
    6. Atât partea prezentă, cât şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 263D/2019 şi nr. 415D/2019 la Dosarul nr. 242D/2019, care este primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că prin instituirea sancţiunii ce presupune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii în cazul nedepunerii cauţiunii prevăzute de lege se încalcă principiul egalităţii în faţa legii. De asemenea, în contextul în care se formulează mai multe contestaţii, se poate ajunge la plata unor sume foarte mari. Mai mult decât atât, se încalcă accesul liber la justiţie, ajungându-se la situaţia în care acesta devine teoretic şi iluzoriu. Se mai arată că autoritatea contractantă nu este obligată să constituie cauţiune.
    8. În continuare, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în parte, ca inadmisibilă, şi în parte, ca neîntemeiată. Astfel, se arată că autoarea excepţiei solicită modificarea şi completarea legii. În opinia sa, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate solicită adăugarea autorităţii contractante în rândul subiectelor de drept care trebuie să plătească o cauţiune. De asemenea, indică jurisprudenţa relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015. În ceea ce priveşte cuantumul cauţiunii, se arată că valoarea cauţiunii este un procent dintr-o singură cifră, absolut rezonabilă. Cel care doreşte să obţină un contract oricum se obligă să efectueze nişte cheltuieli, să avanseze o sumă de bani.
    9. Având cuvântul, în replică, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate arată că nu a solicitat modificarea legii, ci să se constate că există un tratament diferit aplicat unei situaţii similare.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    10. Prin Sentinţa civilă nr. 221 din 17 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 44.371/3/2018, Sentinţa civilă nr. 102 din 11 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 43.504/3/2018, şi prin Încheierea din 6 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 44.912/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma ulterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, excepţie ridicată de Societatea IAC Management - S.R.L. din Bucureşti în cauze având ca temei Legea nr. 101/2016.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că textul legal criticat este neconstituţional deoarece îngrădeşte accesul liber la justiţie, posibilitatea persoanei vătămate de a contesta actele autorităţii contractante fiind iluzorie şi doar la îndemâna marilor participanţi la procedurile de atribuire, care îşi permit să depună cauţiuni într-un cuantum exorbitant, creându-se astfel un tratament diferenţiat şi discriminatoriu, în funcţie de resursele băneşti de care dispun contestatorii.
    12. În acest context, textul criticat încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, pentru că se aplică unor operatori economici aflaţi în situaţii diferite, ce ar trebui să beneficieze de un tratament juridic diferit. Astfel, textul criticat permite formularea contestaţiei în materia achiziţiilor publice numai operatorilor economici care dispun efectiv de sume foarte mari, pe care le indisponibilizează pe perioade îndelungate, înlăturând operatorii economici care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de documentaţia de atribuire, dar nu pot indisponibiliza sume exorbitante. Aşadar, principiul egalităţii este încălcat prin crearea unui regim privilegiat operatorilor economici care dispun de resurse financiare substanţiale.
    13. Cel de-al doilea aspect sub care este neconstituţional textul criticat este plasarea autorităţii contractante pe un plan superior operatorului economic, aceasta fiind scutită de la plata cauţiunii. Autoritatea contractantă ar fi fost pusă în situaţia de a achita cauţiune în ipoteza în care aceasta ar fi formulat cale de atac împotriva hotărârii pronunţate de Consiliu sau instanţă. În această ipoteză, cauţiunea este în cuantum de 50% din cauţiunea prevăzută la alin. (1), respectiv 1% din valoarea estimată/stabilită a contractului.
    14. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază, în dosarele nr. 242D/2019 şi nr. 263D/2019, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    15. În acest sens se arată că dispoziţiile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, având în vedere că valoarea cauţiunii este aceeaşi pentru toţi operatorii economici care înţeleg să formuleze contestaţii în condiţiile prevăzute de art. 49 din Legea nr. 101/2016. Opţiunea de a participa la una sau la mai multe proceduri de achiziţie publică şi de a formula una sau mai multe contestaţii aparţine fiecărui operator economic. Susţinerea conform căreia valoarea cauţiunii este exorbitantă este neîntemeiată, aceasta fiind de doar 2% din valoarea estimată a celui mai mare contract subsecvent ce se intenţionează a se atribui în baza acordului-cadru, dar nu mai mult de 220.000 lei.
    16. Participarea la o procedură de achiziţie publică presupune o capacitate economică şi financiară adecvată, iar în măsura în care operatorul economic participant la procedură pretinde că are capacitatea de a executa un contract de o anumită valoare, se presupune că acesta poate indisponibiliza, pentru o perioadă de timp, 2% din valoarea contractului.
    17. Este neîntemeiat şi argumentul reclamantei referitor la necesitatea indisponibilizării unor sume de bani. Astfel cum se arată în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018, modalitatea de depunere a cauţiunii şi forma acesteia sunt variate, fiind permisă depunerea ei atât la Trezorerie, CEC Bank, cât şi la orice altă instituţie de credit, precum şi constituirea cauţiunii prin instrumente financiare care pot servi ca instrumente de plată cu acordul autorităţii contractante. În acest sens este art. 1.058 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă.
    18. Obligaţia de plată a cauţiunii nu contravine nici dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii urmăreşte un scop legitim, respectiv reducerea riscului depunerii unor contestaţii neîntemeiate, „având în vedere numărul ridicat de contestaţii neîntemeiate depuse de operatorii economici interesaţi, atât pe cale administrativ-jurisdicţională la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (C.N.S.C.), cât şi pe cale judiciară la instanţele judecătoreşti competente, care au condus la prelungirea sau anularea unor proceduri de atribuire cu impact negativ atât asupra derulării activităţii autorităţilor contractante, cât şi asupra derulării unor proiecte de investiţii majore finanţate atât de la bugetul de stat, cât şi din fonduri europene“, astfel cum se menţionează în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018.
    19. Scutirea autorităţilor contractante de obligaţia de depunere a cauţiunii nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât acestea din urmă prevăd egalitatea în drepturi a cetăţenilor, nu egalitatea în drepturi între cetăţeni şi autorităţile publice. Nici nu s-ar justifica obligarea autorităţilor contractante la plata cauţiunii, din moment ce obligaţia de plată a cauţiunii a fost instituită tocmai pentru protejarea autorităţilor contractante, în vederea reducerii riscului formulării unor contestaţii neîntemeiate care să conducă la tergiversarea procedurilor de atribuire.
    20. În Dosarul nr. 415D/2019, instanţa apreciază că prevederile legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, dar şi art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie. Dispoziţiile legale criticate stabilesc numai în sarcina persoanei care se consideră vătămată şi care a formulat contestaţie în condiţiile art. 8 sau art. 49 din Legea nr. 101/2016 obligaţia de achitare a cauţiunii, în timp ce autoritatea contractantă este scutită de la plata cauţiunii, conform art. 61^1 alin. (9) din aceeaşi lege.
    21. Aşadar, legiuitorul creează o situaţie favorabilă autorităţilor contractante, deşi în litigiile dintre stat (prin autorităţile şi instituţiile publice) şi particular acesta din urmă niciodată nu va beneficia de aceleaşi instrumente pentru probarea susţinerilor. Or, principiul consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie este respectat doar atunci când părţile care se găsesc în situaţii identice sau egale beneficiază de acelaşi tratament juridic.
    22. Mai mult, cauţiunea datorată de persoană se raportează la valoarea estimată sau stabilită a contractului de achiziţie publică (2% din această valoare), ceea ce reprezintă în fapt o sumă considerabilă. Nedepunerea acesteia este sancţionată cu respingerea cererii ca inadmisibilă.
    23. În consecinţă, tribunalul apreciază că prin reglementarea instituţiei cauţiunii în maniera prevăzută de art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 se împiedică accesul la justiţie, deoarece neplata cauţiunii împiedică instanţa să analizeze cererea dedusă judecăţii.
    24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, susţinerile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 4 iunie 2018, şi care au următorul conţinut:
    "(1) Pentru soluţionarea contestaţiei formulate în condiţiile art. 8 sau art. 49, sub sancţiunea respingerii acesteia, persoana care se consideră vătămată trebuie să constituie în prealabil o cauţiune stabilită după cum urmează:
    a) 2% din valoarea estimată a contractului, în cazul în care aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de 35.000 lei;
    b) 2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de 88.000 lei;
    c) 2% din valoarea estimată a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de 220.000 lei;
    d) 2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de 880.000 lei.
(2) În cazul unei proceduri de atribuire a acordului-cadru, prevederile alin. (1) se raportează la valoarea estimată a celui mai mare contract subsecvent ce se intenţionează a se atribui în baza acordului-cadru respectiv.
(3) În cazul în care contestaţia a fost respinsă de către Consiliu, persoana care se consideră vătămată care utilizează calea de atac în condiţiile art. 29 sau art. 51 alin. (3), după caz, nu trebuie să constituie o cauţiune suplimentară.
(4) În cazul în care calea de atac reglementată de art. 29 sau art. 51 alin. (3) este utilizată de o altă persoană decât cea care a constituit cauţiunea conform alin. (1), pentru soluţionarea plângerii sau recursului, după caz, trebuie constituită în prealabil o cauţiune egală cu 50% din cauţiunea prevăzută la alin. (1).
(5) Cauţiunea depusă se restituie, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a plângerii, respectiv după încetarea efectelor suspendării procedurii de atribuire şi/sau a executării contractului.
(6) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o, nu mai devreme de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor suspendării procedurii de atribuire şi/sau a executării contractului.
(7) Consiliul sau instanţa, după caz, se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii cu citarea părţilor, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare.
(8) În situaţia în care nu sunt aplicabile prevederile de la alin. (5)-(7), cauţiunea se constituie venit la bugetul de stat la împlinirea termenului de 3 ani calculat de la data la care aceasta putea fi solicitată.
(9) Sunt scutite de la depunerea cauţiunii autorităţile contractante."

    28. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind principiul egalităţii în faţa legii şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
    29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, şi Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016, paragrafele 25 şi 26) s-a mai pronunţat asupra unei soluţii legislative similare celei supuse controlului de constituţionalitate.
    30. Astfel, în ceea ce priveşte raportarea la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Stabilirea unei asemenea condiţionări, prin instituirea unei garanţii de bună conduită, nu încalcă art. 21 din Constituţie, având în vedere necesitatea fluidizării procedurii de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi protejării autorităţilor contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive care tind să modifice scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achiziţiilor publice.
    31. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ca urmare a faptului că prevederile legale criticate impun obligaţia constituirii garanţiei de bună conduită doar pentru una dintre părţile litigiului în materie de achiziţie publică, anume operatorul economic participant, nu şi în sarcina autorităţii contractante, Curtea, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată, a constatat că această critică este neîntemeiată, întrucât, astfel cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create. Principiul egalităţii în drepturi prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalităţii decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. De altfel, o eventuală comparaţie între contestator şi autoritatea contractantă nici nu s-ar putea susţine câtă vreme garanţia de bună conduită a fost instituită tocmai pentru a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al participantului la procedură, respectiv al contestatorului.
    32. Statul are obligaţia să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional, aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene. Totodată, funcţionarea economiei de piaţă şi aplicarea principiilor care îi sunt proprii nu exclud, ci, dimpotrivă, presupun stabilirea şi respectarea anumitor reguli de natură să îi protejeze pe toţi participanţii la circuitul economic. În acelaşi sens este Decizia nr. 211 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 8 iunie 2004.
    33. Considerentele din deciziile menţionate care se referă la prevederi legale care instituiau o garanţie de bună conduită sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în privinţa prevederilor Legii nr. 101/2016 care instituie o cauţiune. Cuantumul cauţiunii prevăzute de lege este rezonabil, legiuitorul impunând şi un prag maxim până la care poate fi fixată cauţiunea, iar opţiunea acestuia este pe deplin justificată. Contractele de achiziţii publice presupun, de cele mai multe ori, efectuarea de lucrări publice cu un anumit grad de complexitate. Nu orice operator economic are capacitatea logistică şi financiară de a efectua aceste lucrări, mai ales că, de cele mai multe ori, mecanismul de efectuare a lucrărilor presupune investiţii iniţiale ale operatorului economic ce sunt decontate ulterior de stat. Aşadar, operatorii economici nu se află în aceeaşi situaţie juridică, ei neavând toţi aceeaşi capacitate economică de realizare a obiectivelor vizate de contractele de achiziţii publice.
    34. Or, dinamica raporturilor juridice existente în domeniul achiziţiilor publice demonstrează că intervenţia legiuitorului era necesară, în condiţiile în care drepturile procesuale au fost exercitate frecvent cu rea-credinţă de către operatori economici care nu aveau capacitatea efectivă de a-şi executa obligaţiile ce rezultau din încheierea contractelor de achiziţii publice. Interesul naţional impune ca statul să poată realiza cu celeritate obiectivele propuse în vederea îmbunătăţirii vieţii cetăţenilor săi, cu respectarea, bineînţeles, a drepturilor şi a intereselor legitime ale eventualilor participanţi la procedurile de achiziţie publică.
    35. Aşadar, Curtea constată că prin instituirea cauţiunii legiuitorul a urmărit, pe de o parte, descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanţie destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părţii împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condiţiile în care cererea celui ce plăteşte cauţiunea se respinge. Astfel, aceste obiective urmărite prin adoptarea de către legiuitor a măsurii criticate se circumscriu unui scop legitim.
    36. De asemenea, Curtea constată că instituirea acestei obligaţii de consemnare a cauţiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general protejate de legiuitor - prevenirea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale - şi interesul individual al justiţiabilului de a avea acces efectiv la instanţă în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziţia sa (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014).
    37. În aceste condiţii, pentru argumentele mai sus arătate, instanţa de contencios constituţional constată că nu sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 şi 21.
    38. Distinct de cele de mai sus, instanţa de contencios constituţional reţine că, la nivel european, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a avut ocazia să se pronunţe cu privire la compatibilitatea dintre legislaţia Uniunii Europene şi art. 271^1 şi 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în ceea ce priveşte instituirea unei garanţii de bună conduită.
    39. Astfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în Hotărârea din 15 septembrie 2016, pronunţată în cauzele C-439/14 şi C-488/14, S.C. Star Storage - S.A. Împotriva Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI)(C-439/14), şi S.C. Max Boegl România - S.R.L., S.C. UTI Grup - S.A., Astaldi Sp.A., S.C. Construcţii Napoca - S.A. împotriva R.A. Aeroportul Oradea, S.C. Porr Construct - S.R.L., Teerag-Asdag Aktiengesellschaft, S.C. Col-Air Trading - S.R.L., AVZI - S.A., Trameco - S.A., Iamsat Muntenia - S.A. (C-488/14), că articolul 1 alineatele (1)-(3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007, şi articolul 1 alineatele (1)-(3) din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, citite în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naţionale precum cea în discuţie în litigiile principale, care condiţionează admisibilitatea oricărei căi de atac împotriva unui act al autorităţii contractante de obligaţia reclamantului de a constitui garanţia de bună conduită pe care o prevede în beneficiul autorităţii contractante, din moment ce această garanţie trebuie să îi fie restituită reclamantului indiferent de soluţia pronunţată în calea de atac.
    40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea IAC Management - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 44.371/3/2018, nr. 43.504/3/2018 şi nr. 44.912/3/2018 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016