Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI pct. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Teodora Gabriela Petrea şi Andreea Sabina Spătariu, de Mihai Sebastian Mirea şi Costina Bianca Ursache, de Denisa Mocanu şi Ştefania Cristina Roibu şi de Andrei Mihai Tănase în dosarele nr. 142/36/2022, nr. 127/36/2022, nr. 143/36/2022 şi nr. 126/36/2022 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Aida-Adriana Stan în Dosarul nr. 146/44/2022 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29 iunie 2023, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, şi în prezenţa autorilor excepţiei Mihai Sebastian Mirea, Denisa Mocanu şi Andrei Mihai Tănase, acesta din urmă asistat de Alexandru Bajdechi, avocat din cadrul Baroului Bucureşti, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a dispus conexarea dosarelor nr. 1.672D/2022, nr. 1.673D/2022, nr. 1.805D/2022 şi nr. 2.228D/2022 la Dosarul nr. 1.430D/2022, care a fost primul înregistrat. De asemenea, Curtea, în temeiul art. 57 şi 58 din Legea nr. 47/1992, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea pentru data de 13 iulie 2023. La această dată, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, Curtea, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 3 octombrie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 16 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 142/36/2022, prin încheierile din 21 iunie 2022, pronunţate în dosarele nr. 127/36/2022 şi nr. 143/36/2022, şi prin Încheierea din 30 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 126/36/2022, Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI pct. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Teodora Gabriela Petrea şi Andreea Sabina Spătariu, de Mihai Sebastian Mirea şi Costina Bianca Ursache, de Denisa Mocanu şi Ştefania Cristina Roibu, precum şi de Andrei Mihai Tănase în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri privind suspendarea executării/anularea unui act administrativ - Hotărârea Guvernului nr. 341/2021 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind acordarea facilităţilor de transport intern feroviar şi cu metroul pentru elevi şi studenţi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 42/2017. 4. Prin Încheierea din 19 august 2022, pronunţată în Dosarul nr. 146/44/2022, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI pct. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021. Excepţia a fost ridicată de Aida-Adriana Stan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind suspendarea executării/anularea unui act administrativ - Hotărârea Guvernului nr. 341/2021. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că, la data de 18 februarie 2021, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021, prin care s-a modificat art. 205 alin. (2) şi (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, eliminându-se gratuitatea studenţilor la transportul feroviar, clasa a II-a, acordată prin art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative. Sunt invocate motive de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă. 6. Sub aspect extrinsec, cu privire la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, sunt invocate aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi se susţine că studenţii din România beneficiază, începând din anul 2017, de gratuitate la transportul feroviar, ca măsură de politică socială şi economică asumată de Guvern şi de Parlament, care au menţinut această facilitate prin Legea nr. 137/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative. Din punct de vedere social, de gratuitatea la transportul feroviar au beneficiat în perioada februarie 2017- februarie 2021 studenţi care au efectuat, în total, peste 27.000.000 de călătorii gratuite. Mulţi dintre aceştia sunt persoane cu o situaţie materială precară, aflaţi în risc de sărăcie şi excluziune socială. Măsura a fost de natură să contribuie la scăderea abandonului universitar şi la creşterea mobilităţii tinerilor români. De asemenea, aceasta a favorizat participarea studenţilor la competiţii, manifestări ştiinţifice, culturale, sportive naţionale şi la schimburi de experienţă. Nu în ultimul rând, facilitatea a promovat încurajarea transportului feroviar ca politică de mediu. 7. Din punct de vedere economic, subvenţia acordată studenţilor a fost un venit constant pentru Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători“ - S.A, care astfel a primit o formă echivalentă unui ajutor de stat, pentru creşterea calităţii serviciilor sale. Prin urmare, măsura gratuităţii la transportul feroviar a avut doar un impact pozitiv pentru stat şi pentru beneficiar, iar aceste efecte au continuat să subziste până la eliminarea acestei măsuri. 8. Raportat la situaţia faptică, se poate reţine că nu a intervenit nicio situaţie obiectivă, independentă de voinţa Guvernului, care să reclame o urgenţă în eliminarea măsurii printr-o ordonanţă de urgenţă. De asemenea, nu poate fi reţinută nicio situaţie extraordinară aflată în relaţie de cauzalitate directă cu măsura luată care să acţioneze ca un remediu la problemă. Se susţine că Guvernul a acţionat eminamente pentru a îndeplini, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021, o viziune politică a faptului că studenţii nu „merită“ acest drept, neargumentând în niciun moment şi în niciun mod relevanţa acestui act normativ prin raportare la elemente care să justifice promovarea măsurii printr-un asemenea instrument legislativ. Mai degrabă, măsura anulării gratuităţii pentru studenţi a acţionat ca o vătămare adusă atât beneficiarilor învăţământului superior, cât şi CFR Călători. 9. În privinţa reglementării care nu poate fi amânată, deşi se invocă, aparent, un buget de stat şi o strategie fiscală neadoptate la acea dată, nimic nu împiedica Guvernul să îşi exercite dreptul de iniţiativă legislativă şi să propună Parlamentului dezbaterea şi adoptarea măsurii, cu atât mai mult având în vedere că nu s-a putut demonstra în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 şi în nota de fundamentare că gratuitatea ar fi produs o vătămare sau un prejudiciu statului român sau bunului mers al serviciului public de transport. 10. De asemenea, se susţine că în nota de fundamentare nu a fost evidenţiat impactul bugetar al măsurii şi nu a fost prezentat impactul bugetar drept element care să determine necesitatea adoptării ordonanţei de urgenţă a Guvernului. Prin urmare, este imposibil de admis că Guvernul ar putea pretinde măcar că adoptarea ordonanţei de urgenţă este justificată de realizarea bugetului de stat pentru anul 2021, câtă vreme nici măcar nu a calculat care este impactul reglementării care era în vigoare, respectiv al modificării propuse. 11. Un element important al viciului de constituţionalitate îl constituie faptul că Guvernul, în preambulul ordonanţei de urgenţă şi în nota de fundamentare, nu a motivat deloc existenţa unei situaţii extraordinare şi necesitatea reglementării ce nu putea fi amânată. Guvernul s-a limitat la a invoca situaţia economico-financiară generată de pandemia de COVID-19 ca motiv absolut şi suficient de eliminare a unei forme de protecţie socială care garanta securitatea unor relaţii sociale fundamentale (educaţia şi serviciile publice de transport). Chiar Consiliul Legislativ, în Avizul nr. 56 din 18 februarie 2021, reclamă faptul că proiectul ordonanţei de urgenţă nu este însoţit de avizul de oportunitate al Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul din cadrul Secretariatului General al Guvernului, în sensul motivării situaţiei extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, precum şi al prezentării consecinţelor neadoptării proiectului de act normativ în regim de urgenţă, şi nici de avizul Ministerului Justiţiei, deşi actul normativ conţine modificări de fond faţă de forma anterioară. Acest fapt demonstrează că Guvernul nu şi-a dorit niciodată să motiveze situaţia extraordinară şi urgenţa reglementării, cauzele generatoare ale ordonanţei de urgenţă fiind total dependente de voinţa Guvernului şi de noua sa politică socială. După cum remarcă şi Consiliul Legislativ în avizul mai sus menţionat, motivarea urgenţei are un conţinut vag, căruia îi lipseşte proprietatea termenilor. Sintagme de tipul „crearea de spaţiu fiscal“ sunt lipsite de unitate terminologică şi consacrare normativă şi nu pot reprezenta motiv de urgenţă pentru promovarea unei ordonanţe de urgenţă. 12. În ceea ce priveşte criteriul afectării interesului public, Guvernul nu a putut demonstra cum gratuitatea pentru studenţi la transportul feroviar şi subvenţionarea implicită a CFR Călători aduc atingere gravă interesului public. Aceste măsuri au fost instituite tocmai în ideea reducerii abandonului şcolar, a creşterii mobilităţii tinerilor şi a asigurării bunei funcţionări a unui serviciu public de transport strategic. 13. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 657 din 17 octombrie 2019, prin care Curtea a statuat că facilităţile la transport pentru elevi reprezintă o formă de garantare a dreptului constituţional la învăţătură şi a regimului special de protecţie a tinerilor, şi se susţine că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021, Executivul a afectat dreptul la învăţătură şi regimul special de protecţie a tinerilor, în sensul suprimării şi vătămării dreptului legal câştigat la gratuitate al studenţilor. Soluţia propusă de Guvern prin ordonanţa de urgenţă este similară celei vechi, care restrângea exerciţiul dreptului la un tarif redus cu 50% doar pentru studenţii de până la 26 de ani. Dreptul studenţilor la transport intern feroviar gratuit a fost instituit prin art. 4 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2017. Se apreciază că, de la acel moment, acesta a devenit o garanţie a protecţiei speciale a copiilor şi a tinerilor, consacrată de art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală, fiind un mijloc de realizare a acesteia. 14. Un viciu intrinsec al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 este reprezentat de încălcarea limitelor materiale instituite de dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (6), deoarece prin art. VI pct. 2 din acest act normativ, Guvernul a dispus eliminarea, în cazul studenţilor, a gratuităţii la transportul feroviar intern, oferind o reducere de 50%. Oferirea unei reduceri nu este per se o consecinţă negativă asupra unor drepturi şi libertăţi, însă, raportat la scopul urmărit de legiuitor, reprezintă o măsură care impune plata unui serviciu de care studenţii au beneficiat gratuit până la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021, conferită de stat ca o formă de protecţie socială raportată la art. 32 şi 49 din Constituţie. 15. Constituţia nu instituie ea însăşi un regim de protecţie, ci doar temeiul fundamental pe care statul trebuie să îl urmeze pentru a asigura copiilor şi tinerilor condiţiile necesare dezvoltării armonioase a aptitudinilor lor fizice şi intelectuale. În plus, protecţia copiilor îşi găseşte fundamentul în situaţia specială a acestora, determinată de vulnerabilitatea şi nevoia lor de ocrotire. Tinerii, deşi au atins maturitatea biologică, se confruntă cu mai mari dificultăţi decât adulţii, în principal, în ceea ce priveşte: inserţia profesională, participarea la viaţa comunităţii, depăşirea pragului de sărăcie, prevenirea unor factori de risc specifici. Protecţia socială a tinerilor se realizează inclusiv prin facilităţi de ordin economic, în domeniul educaţional-cultural şi al stimulării activităţii de cercetare. Prin cele două texte constituţionale, art. 32 şi 49, s-au urmărit implicit şi diminuarea abandonului şcolar, şi facilitarea parcursului tinerilor care provin din medii defavorizate la forme de învăţământ superior. În doctrina de drept constituţional, s-a apreciat că dreptul copiilor şi al tinerilor de a li se asigura un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea aspiraţiilor lor legitime desemnează de fapt un sistem de drepturi care sunt consacrate disparat în diverse legi substanţiale şi procedurale. 16. Se arată că gratuitatea pentru studenţi la mijlocul de transport feroviar nu reprezintă un drept fundamental şi nu este nici enumerat printre prevederile art. 32 sau 49. Intenţia legiuitorului constituant a fost tocmai aceea de a nu enumera în mod exhaustiv măsurile pe care statul trebuie să le adopte, pentru a-l îndreptăţi pe acesta din urmă să adopte orice măsuri necesare şi oportune în vederea acordării pentru copii şi tineri a şansei de a-şi depăşi condiţiile în care s-au născut şi de a-şi urmări aspiraţiile educaţionale, ca să devină oameni de bază ai societăţii. Atunci când sunt analizate măsurile pe care statul le-a luat de-a lungul timpului, nu se poate face abstracţie de condiţiile sociale şi economice din România, inclusiv de faptul că, pentru a urma o formă de învăţământ superior, majoritatea tinerilor trebuie să parcurgă o distanţă însemnată faţă de localităţile în care locuiesc, tineri proveniţi în egală măsură din medii urbane, dar şi din medii rurale, unde posibilităţile financiare ale acestora sunt restrânse. Prin urmare, este adevărat că nici art. 32 şi nici art. 49 din Constituţie nu consacră dreptul la gratuitate pentru studenţi la mijlocul de transport feroviar, dar la fel de adevărat este şi faptul că măsurile consacrate în Constituţie pentru a garanta acest drept nu sunt limitative. Normele prin care legiuitorul a încorporat măsuri de protecţie a copiilor şi a tinerilor pentru a le facilita parcursul educaţional s-au constituit într-un sistem de drepturi şi măsuri care au valenţă constituţională, iar orice modificare a acestora în detrimentul categoriilor protejate reprezintă o limită materială în adoptarea ordonanţelor de urgenţă, peste care Guvernul nu poate trece. Interpretarea în sens contrar ar însemna deturnarea scopului urmărit de legiuitorul constituant şi ar nega, în egală măsură, şi caracterul social al statului român. De aceea, art. VI pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 este afectat de un viciu intrinsec de constituţionalitate prin depăşirea limitelor materiale impuse Guvernului în exercitarea competenţei sale de a adopta ordonanţe de urgenţă. 17. Se mai apreciază că invocarea pandemiei de SARS-CoV-2 ca laitmotiv care să justifice adoptarea unei ordonanţe de urgenţă în peste 9 domenii de reglementare simultane este excesivă şi generează dreptul discreţionar al Guvernului de a abuza de delegarea legislativă pe toată durata pandemiei, care se poate întinde şi până la 3 ani. 18. Sub aspect intrinsec, se susţine încălcarea art. 16 din Constituţie şi se arată că art. VI pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 limitează dreptul la tariful redus cu 50% la mijloacele de transport numai pentru studenţii cu vârsta de până în 26 de ani. Invocând principiul nediscriminării, se susţine că, din interpretarea art. 118 alin. (2) şi a art. 202 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011, rezultă că studenţii din România, indiferent de vârstă, se bucură de aceleaşi drepturi prevăzute de lege. Astfel, este discriminatorie acordarea unor facilităţi la transport numai studenţilor cu vârsta de până în 26 de ani, din moment ce şi cei peste 26 de ani pot dobândi calitatea de student. Mai mult, această vârstă pare aleasă în mod pur aleatoriu de Guvern, având în vedere că Legea tinerilor nr. 350/2006 încadrează în categoria tinerilor toţi cetăţenii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 35 de ani. Reglementând astfel, Guvernul a restrâns sfera persoanelor tinere care beneficiază de un regim constituţional de protecţie. 19. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la art. 16 din Constituţie şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 14 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi se arată că sintagma „în vârstă de până la 26 de ani“ încalcă art. 16 din Constituţie. Condiţia impusă prin sintagma „în vârstă de până la 26 de ani“ este de natură să determine o diferenţă de tratament juridic, pe criterii independente de voinţa beneficiarilor normei, care, pentru motivele ce au fost expuse, nu îşi găsesc o justificare obiectivă şi rezonabilă. 20. De asemenea, se susţine încălcarea art. 32 şi 49 din Constituţie. Gratuitatea pentru studenţi la transportul feroviar a reprezentat o măsură socială şi economică menită să ridice calitatea vieţii studenţilor şi mobilitatea pe teritoriul României şi reducerea poverii financiare a familiilor pentru susţinerea tinerilor la studii. Măsura a venit şi în ajutorul companiei naţionale de căi feroviare, care şi-a crescut exponenţial calitatea serviciilor prin subvenţiile primite de stat pentru transportul studenţilor. Această măsură are aşadar o componenţă bivalentă, generată de caracterul de stat social al României şi de caracterul de serviciu public al învăţământului superior. Ea a urmărit, pe de o parte, satisfacerea dimensiunii extinse a dreptului constituţional la învăţătură (împreună cu dreptul la bursă şi la locuri finanţate de la buget, subvenţia de cămin şi cantină, tabere studenţeşti etc.), iar, pe de altă parte, contribuie la regimul constituţional special de protecţie a tinerilor, ce are în conţinut obligaţia autorităţilor publice de a asigura condiţiile pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării. Datorită caracterului profund social şi umanist al statului român, această măsură a gratuităţii la transportul feroviar nu are doar simpla valenţă a unei decizii de politică şi oportunitate guvernamentală, ci reprezintă o adevărată dimensiune constituţională a conţinutului celor două drepturi fundamentale. Suprimarea ei presupune suprimarea implicită a celor două drepturi şi naşterea unei insecurităţi juridice privind viitorul sistemului de protecţie a tinerilor din România. Sunt evidenţiate impactul profund asupra creşterii abandonului şcolar, afectarea dreptului la educaţie de calitate al studenţilor şi a şansei lor de integrare mai rapidă în societate, în calitate de persoane cu studii superioare. De asemenea, schimbările inopinate privind regimul de protecţie socială a studenţilor lipseşte de conţinut valoarea constituţională dată acestui regim de art. 49 din Constituţie. 21. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, se mai arată că în Decizia nr. 657 din 17 octombrie 2019 Curtea Constituţională a stabilit că decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu constituie o formă de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor stabilită prin lege şi că măsura astfel reglementată (cu referire la gratuitatea elevilor la transport) este menită, aşadar, să dea substanţă drepturilor constituţionale menţionate, respectiv obligaţiilor pozitive asumate de stat pentru garantarea dreptului la învăţătură şi a regimului special de protecţie a copiilor şi a tinerilor. 22. Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că din analiza conţinutului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 s-ar putea reţine că în preambulul acestui act normativ Guvernul a identificat situaţiile extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată şi a motivat urgenţa legiferării cu privire la materiile modificate. În ceea ce priveşte principiul egalităţii, pretins încălcat prin normele criticate, instanţa invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi reţine că legiuitorul nu a stabilit o distincţie în cadrul categoriei de persoane protejate, astfel că, teoretic, toţi studenţii înmatriculaţi la forma de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, beneficiază de tarif redus cu 50% pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, cu metroul, precum şi pentru transportul intern feroviar, la toate categoriile de trenuri, la clasa a II-a, şi naval, pe tot parcursul anului calendaristic, şi toţi studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru aceste categorii de transport. 23. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 25. Guvernul, în Dosarul nr. 1.805D/2022, a comunicat punctul său de vedere prin care consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Raportat la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, invocă aspecte de natură bugetară reţinute în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 şi consideră că sunt îndeplinite exigenţele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie pentru adoptarea soluţiilor avute în vedere prin intermediul ordonanţei de urgenţă. 26. Referitor la critica privind încălcarea dreptului la învăţătură, invocă dispoziţiile art. 32 alin. (4) din Constituţie şi arată că dreptul la călătoria gratuită cu trenul nu reprezintă un drept fundamental, iar eliminarea acestuia nu poate fi interpretată ca o afectare a dreptului la educaţie. De altfel, în ceea ce priveşte acordarea facilităţilor de transport, principiul constituţional al sprijinirii categoriilor defavorizate din punct de vedere social, consacrat în cuprinsul textului constituţional mai sus menţionat îşi găseşte aplicarea şi în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, care, la art. 205 alin. (2), prevede că „studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru aceste categorii de transport“. 27. În ceea ce priveşte obligaţia statului de a adopta măsuri de protecţie a copiilor şi a tinerilor, Guvernul arată că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă măsurile prin care va asigura îndeplinirea acestor obligaţii, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 662 din 8 noiembrie 2016. Consideră că reglementarea nu este discriminatorie nici prin raportare la situaţia studenţilor cu vârsta de peste 26 de ani, statul adoptând măsuri de protecţie socială pentru anumite categorii de destinatari, pe care le consideră vulnerabile. Invocă, în acest sens, aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind principiul egalităţii cetăţenilor, spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, Decizia nr. 280 din 10 mai 2016. 28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile orale, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 29. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. VI pct. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 18 februarie 2021, care au următorul cuprins: „Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 123, alineatul (2^1) va avea următorul cuprins: "(2^1) Prin derogare de la prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, se autorizează universităţile ca, pentru creditele bugetare din sold la finanţarea de bază, pentru sumele rămase neconsumate şi reportate din anii precedenţi la obiectivele de investiţii noi, precum şi pentru sumele rămase necheltuite din investiţii finalizate, să le redistribuie pentru obiective de investiţii noi, pentru obiective de investiţii în continuare, precum şi alte cheltuieli de natura investiţiilor. Sumele rămase în sold pentru facilităţi transport studenţi pot fi utilizate în anii următori şi pentru acordarea de burse pentru studenţi." 2. La articolul 205, alineatul (2) va avea următorul cuprins: "(2) Studenţii înmatriculaţi la forma de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, beneficiază de tarif redus cu 50% pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, cu metroul, precum şi pentru transportul intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a şi naval, pe tot parcursul anului calendaristic. Studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru aceste categorii de transport." 3. La articolul 205, alineatul (2^1) se abrogă.“ 31. Prevederile art. 205 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2011, abrogate prin art. VI pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021, aveau următorul cuprins: „Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în tot cursul anului calendaristic, studenţii înmatriculaţi la forma de învăţământ cu frecvenţă, în instituţiile de învăţământ superior acreditate, beneficiază de gratuitate la transport intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a.“ 32. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 32 privind dreptul la învăţătură, în art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi în art. 115 alin. (4) şi (6) privind adoptarea şi limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. 33. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate formulată vizează eliminarea gratuităţii la transportul intern feroviar pentru studenţi. 34. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă ce vizează încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte condiţiile de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005). De asemenea, Curtea a reţinut că, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009). 35. În cauză, din analiza notei de fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate, Curtea observă că Guvernul a motivat intervenţia sa pe calea delegării legislative invocând „necesitatea adoptării de măsuri care să limiteze cheltuielile bugetare, în contextul evoluţiei pandemiei SARS-CoV-2, ţinând cont de condiţiile deosebite în care trebuie să se deruleze activitatea didactică pentru studenţi (...)“, reţinând că „sunt necesare măsuri suplimentare de protecţie pentru studenţi. Se creează posibilitatea ca sumele rămase în sold pentru facilităţile de transport destinate utilizării pentru studenţi să poată fi alocate în anii următori pentru acordarea de burse tot pentru studenţi, ca măsuri de protecţie socială şi în sprijinul acestora, avându-se astfel în vedere necesitatea utilizării acestor sume în mod judicios“. De asemenea, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 se menţionează că aceasta a fost adoptată având în vedere că „situaţia prezentată întruneşte premisele unei situaţii urgente şi extraordinare care impune adoptarea de măsuri imediate în vederea stabilirii cadrului normativ potrivit, neadoptarea acestor măsuri cu celeritate putând avea consecinţe negative“, în sensul că ar genera, printre altele, „un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând sustenabilitatea finanţelor publice“. 36. Ţinând de rolul Guvernului de a asigura funcţionarea echilibrată a sistemului economic şi social, se va ţine seama de aprecierea Guvernului cu privire la caracterul extraordinar al situaţiei care l-a determinat să adopte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021, cu scopul de a concilia politica legislativă de protecţie pentru studenţi cu resursele bugetare existente, precum şi cu privire la urgenţa în reglementarea acestei situaţii, astfel cum rezultă din preambulul acestui act normativ şi din nota sa de fundamentare. 37. În consecinţă, reţinând că, în contextul complex al situaţiei economice şi sociale a statului, argumentele Guvernului expuse în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 şi în nota de fundamentare susţin emiterea actului normativ menţionat în condiţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată că aceste dispoziţii constituţionale nu sunt încălcate. 38. Cât priveşte critica de constituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) cu referire la art. 32 şi 49 din Constituţie, susţinută prin faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 afectează dreptul la învăţătură şi dreptul tinerilor la un regim special de protecţie şi asistenţă, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată. Curtea reţine că, potrivit art. 49 alin. (2) teza întâi din Constituţie, „statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap“, în timp ce teza a doua a art. 49 alin. (2) din Legea fundamentală deleagă legiuitorului competenţa de a stabili alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor. De asemenea, potrivit art. 49 alin. (5) din Constituţie, „autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării“. Caracteristic tuturor acestor forme de protecţie socială este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional care sunt măsurile concrete prin care să se asigure formele de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor şi să stabilească limitele şi condiţiile acordării lor. 39. Dreptul la acordarea gratuităţii la transportul feroviar pentru studenţi reprezintă o componentă a măsurilor de protecţie pe care statul le acordă tinerilor, fără a constitui însă un drept fundamental. De asemenea, observând că, potrivit art. 32alin. (4) din Constituţie, învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii, Curtea precizează că respectarea dreptului fundamental la învăţătură al studenţilor nu implică acordarea gratuităţii la transportul feroviar, aceasta fiind în marja de apreciere a legiuitorului. 40. De altfel, Curtea observă că soluţia legislativă, în prezent în vigoare, cuprinsă la art. 128 alin. (3) din Legea învăţământului superior nr. 199/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 5 iulie 2023, este în sensul că studenţii înmatriculaţi la forma de învăţământ cu frecvenţă în instituţiile de învăţământ superior acreditate beneficiază de tarif redus cu 90% pentru transportul intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a, pe tot parcursul anului calendaristic, până la împlinirea vârstei de 30 de ani. 41. În consecinţă, nefiind identificată afectarea unor drepturi fundamentale, Curtea constată că dispoziţiile art. 115 alin. (6) cu referire la art. 32 şi 49 din Constituţie nu sunt încălcate. 42. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, susţinută prin faptul că dispoziţiile criticate instituie un tratament discriminatoriu între studenţi, pe criteriul vârstei, Curtea reţine că fixarea vârstei de acordare a unei facilităţi la transportul feroviar pentru studenţi ţine de opţiunea legiuitorului (a se vedea, spre exemplu,Decizia nr. 339 din 21 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 29 iunie 2023, paragraful 127). Astfel, stabilirea, în cazul studenţilor, a vârstei maxime de 26 de ani drept condiţie pentru a beneficia de facilităţile de transport se află în marja de apreciere a legiuitorului, permisă de Constituţie, fiind justificată prin prisma unor raţiuni legate de posibilitatea finalizării studiilor şi de obţinerea unor venituri din muncă. De altfel, Curtea observă că, sub aspectul limitei maxime de vârstă, prevederile legale criticate se integrează viziunii legiuitorului în materia protecţiei tinerilor, fiind corelate cu alte reglementări legale privind tinerii [a se vedea, spre exemplu, art. 499 alin. (3) din Codul civil, potrivit căruia „părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.“ sau art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, care stabileşte că „la cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.“] 43. Cu privire la invocarea, în susţinerea acestei critici de neconstituţionalitate, a Legii tinerilor nr. 350/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 27 iulie 2006, Curtea reiterează că acest act normativ stabileşte prin art. 2 alin. (2) lit. b) limitele minime şi maxime de vârstă corespunzătoare încadrării cetăţenilor în categoria tinerilor, şi anume între 14 şi 35 de ani. Legile speciale pot să particularizeze însă, în interiorul acestui interval, anumite vârste, în funcţie de domeniul de reglementare (a se vedea Decizia nr. 339 din 21 iunie 2023, precitată, paragraful 128). O asemenea particularizare este realizată prin prevederile art. VI pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021. 44. De asemenea, Curtea constată că, din perspectiva raţiunilor şi condiţiilor de acordare a facilităţilor la transport, situaţia juridică în care se află studenţii nu este identică cu cea a elevilor, astfel că şi tratamentul juridic este diferit. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 45. Din această perspectivă, reţinând că, sub aspectul regimului juridic, elevii constituie o categorie juridică distinctă de cea a studenţilor, Curtea constată regulile aplicabile unei categorii nu pot fi translatate de plano în cazul celeilalte categorii. De aceea, referitor la invocarea, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 657 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 1 noiembrie 2019, prin care, referitor la transportul elevilor, instanţa de contencios constituţional a constatat că sintagma „pe bază de abonament“, cuprinsă în art. 84 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, este neconstituţională, Curtea observă că aceasta nu prezintă relevanţă în cauză, deoarece vizează o ipoteză juridică distinctă. 46. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Teodora Gabriela Petrea şi Andreea Sabina Spătariu, de Mihai Sebastian Mirea şi Costina Bianca Ursache, de Denisa Mocanu şi Ştefania Cristina Roibu şi de Andrei Mihai Tănase în dosarele nr. 142/36/2022, nr. 127/36/2022, nr. 143/36/2022 şi nr. 126/36/2022 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Aida-Adriana Stan în Dosarul nr. 146/44/2022 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. VI pct. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
