Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 500 din 17 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36, 38, 39 şi art. 41 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 500 din 17 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36, 38, 39 şi art. 41 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 932 din 20 noiembrie 2019
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36, 38, 39 şi art. 41 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Vlad-Ciprian Bozeşan în Dosarul nr. 10.203/197/2018/a2 al Judecătoriei Braşov şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.502D/2018.
    2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosarul cauzei, autorul excepţiei a transmis prin poşta electronică cereri înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 6.771 din 2 septembrie 2019, nr. 6.910 din 6 septembrie 2019, nr. 7.054 din 17 septembrie 2019 şi nr. 7.055 din 17 septembrie 2019, prin care solicită retransmiterea sub semnătură electronică a citaţiei emise în Dosarul nr. 1.502D/2018, pentru termenul de judecată din 17 septembrie 2019, comunicarea sub semnătură electronică a punctelor de vedere ale autorităţilor publice, formulează „recurs/apel“ împotriva deciziei Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate ridicată în prezenta cauză şi solicită declararea ca neconstituţională a Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, deoarece nu prevede căi de atac împotriva deciziilor Curţii Constituţionale. De asemenea susţine admiterea criticilor de neconstituţionalitate şi solicită comunicarea deciziei Curţii Constituţionale, precum şi a punctelor de vedere ale părţilor adverse, în cauză, invocând, totodată, recuzarea judecătorilor Curţii Constituţionale.
    4. Cu privire la cererile formulate de autorul excepţiei, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susţine respingerea acestora. Arată că, în cauză, citarea a fost îndeplinită potrivit regulilor procedurale aplicabile conform Legii nr. 47/1992 şi Regulamentului de organizare şi funcţionarea a Curţii Constituţionale. Cu privire la solicitarea unor acte şi înscrisuri aflate la dosarul cauzei, arată că, potrivit Legii nr. 47/1992, autorul excepţiei poate consulta oricând lucrările dosarului. Cu privire la formularea unei căi de atac în cauză, arată că, potrivit Legii nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive, nefiind susceptibile a fi supuse unei căi de atac. Cu privire la cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 47/1992 direct în faţa Curţii Constituţionale arată că aceasta este inadmisibilă, deoarece excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate doar în faţa instanţelor judecătoreşti ori de arbitraj comercial. De asemenea, în procedura jurisdicţională desfăşurată în faţa Curţii Constituţionale nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă privind recuzarea judecătorilor.
    5. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 532 din 14 iulie 2015, Decizia nr. 267 din 27 aprilie 2017 şi Decizia nr. 700 din 15 noiembrie 2018.
    6. Deliberând asupra cererilor formulate, Curtea decide respingerea acestora, având în vedere următoarele considerente:
    7. Cu privire la solicitarea de comunicare a citaţiei sub semnătură electronică, Curtea reţine că, în cauză, citarea autorului excepţiei s-a realizat potrivit dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2012, dispoziţiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică nefiind aplicabile în procedura jurisdicţională în faţa Curţii.
    8. În ceea ce priveşte cererea de declarare a unei căi de atac împotriva deciziei Curţii Constituţionale pronunţate în Dosarul nr. 1.502D/2018, Curtea precizează că Legea nr. 47/1992 nu prevede căi de atac împotriva deciziilor instanţei de contencios constituţional.
    9. Referitor la cererea prin care se invocă neconstituţionalitatea Legii nr. 47/1992, deoarece nu prevede căi de atac împotriva deciziilor Curţii Constituţionale, Curtea subliniază că instanţa de contencios constituţional nu poate hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa sa, întrucât ar încălca art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, conform căruia părţile trebuie să îşi exprime punctele de vedere în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecătoreşti, depunând dovezile pe care le consideră necesare, iar instanţa de judecată este obligată să îşi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Aşadar, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin actul de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 476 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 7 septembrie 2017, paragraful 24).
    10. Cât priveşte cererea de comunicare a deciziei Curţii Constituţionale şi a altor acte şi înscrisuri aflate la dosar, Curtea arată că, în calitate de parte, autorul excepţiei are dreptul de a consulta dosarul la grefa Curţii, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, şi, de asemenea, că instanţa de contencios constituţional nu are obligaţia de a elibera, gratuit, copii ale documentelor din dosar.
    11. Referitor la invocarea recuzării judecătorilor Curţii Constituţionale, Curtea, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respinge cererea de recuzare formulată, ca inadmisibilă, având în vedere că în procedura din faţa instanţei de contencios constituţional nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă privind recuzarea judecătorilor.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    12. Prin Încheierea din 4 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 10.203/197/2018/a2, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36, 38, 39 şi art. 41 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petentul Vlad-Ciprian Bozeşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru într-un dosar civil.
    13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituţionale, întrucât permit soluţionarea cererii de reexaminare în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Faptul că încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare este definitivă încalcă dreptul de acces la o instanţă, iar necomunicarea către petent a rezoluţiei judecătorului prin care a fost stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru este de natură a afecta dreptul la apărare. În aceste condiţii, prevederile legale criticate aduc atingere caracterului previzibil al legii, de vreme ce art. 36 nu prevede o cale de atac şi nici obligativitatea motivării modului de calcul al suplimentului de taxă. Se susţine, de asemenea, că este încălcat caracterul echitabil al procedurii, deoarece judecătorii sunt prestatori ai serviciilor publice şi reprezentanţi ai instanţelor judecătoreşti în procesele cu părţile beneficiare ale serviciilor publice.
    14. Judecătoria Braşov consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, sens în care reţine, în esenţă, că însăşi cererea de reexaminare, în sine, este o veritabilă cale de atac ce dă posibilitatea justiţiabilului de a supune atenţiei unui alt complet de judecată modalitatea stabilirii timbrajului, al cărui cuantum rezidă din lege şi nu este opera discreţionară, subiectivă a judecătorului. Ca atare, într-o asemenea împrejurare nu este necesară comunicarea rezoluţiei de stabilire a cuantumului taxei către justiţiabil. Totodată, referitor la posibilitatea instanţei de a stabili un timbraj suplimentar, potrivit art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, respectiv, în calea de atac, potrivit art. 38 din acelaşi act normativ, aceste texte de lege apar ca fiind constituţionale, reglementând, de fapt, tocmai caracterul legal al taxei de timbru aferente cererii de chemare în judecată prin aplicarea sa în mod nediferenţiat cererilor similare, suplinind astfel, pe parcursul procedurii judiciare, remedierea unor eventuale omisiuni sau erori de calcul. În ansamblul acestora, textele legale a căror neconstituţionalitate se invocă nu prezintă vicii de constituţionalitate în raport cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate sau cu principiile de drept enunţate.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 36, 38, 39 şi art. 41 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
    - Art. 36:
    "(1) Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanţa va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată suplimentar până la termenul stabilit de instanţă.
(2) Dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţă reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, acţiunea ori cererea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.;"

    – Art. 38: „În situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.“;
    – Art. 39:
    "(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
(2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai după soluţionarea cererii de reexaminare.
(3) În cazul admiterii integrale sau parţiale a cererii de reexaminare, instanţa va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporţional cu reducerea sumei contestate.
(4) În cazul taxelor datorate pentru cereri adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionarea cererii de reexaminare este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.;"

    – Art. 41 alin. (3): „În vederea executării creanţelor având ca obiect taxa judiciară de timbru, instanţele judecătoreşti vor comunica de îndată hotărârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, către organele prevăzute la alin. (1) şi (2)“.

    19. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - Dreptul la un proces echitabil.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea reţine că aceste dispoziţii au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 671 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 10 februarie 2017, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. De asemenea, Curtea observă că soluţia legislativă criticată cuprinsă de art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 era prevăzută de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, abrogată, potrivit art. 58 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, şi că prevederile art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 au format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens, pot fi menţionate, de exemplu, Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010, Decizia nr. 250 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, Decizia nr. 627 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012.
    21. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985, paragraful 57), că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.
    22. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de înfăptuirea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.
    23. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia de plată anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.
    24. De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, îi revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de instanţele judecătoreşti.
    25. De altfel, contribuţia justiţiabilului poate fi recuperată, la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care cade în pretenţii. Aşadar, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în măsură să facă faţă cheltuielilor pe care le determină declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009, Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, şi Decizia nr. 358 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 decembrie 2013).
    26. Având în vedere considerentele expuse, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate respectă exigenţele prevăzute de art. 1 alin. (5) şi art. 21 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, permiţând păstrarea unui just echilibru între interesele individuale şi cele care privesc administrarea justiţiei.
    27. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că soluţia legislativă cuprinsă de acestea, similară celei cuprinse de art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/2007 (în prezent, abrogată), a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 90 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 26 februarie 2007, Decizia nr. 46 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, şi Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut că, potrivit textului de lege criticat, atunci când constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare va dispune obligarea părţii care a căzut în pretenţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.
    28. Curtea a constatat că obligativitatea achitării taxelor judiciare de timbru, fără a mai exista posibilitatea neîndeplinirii acestei obligaţii de plată, cu consecinţa anulării acţiunii sau a cererii, este rezultatul firesc al derulării procesului, fiind echitabil ca, la finalul unui proces judiciar, partea care a căzut în pretenţii să fie obligată la plata taxelor judiciare de timbru.
    29. Instanţa de judecată controlează, din oficiu, cuantumul taxei judiciare de timbru, obligând partea să plătească valoarea acesteia. Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că timbrarea acţiunii este o cerinţă imperativă a legii, judecătorul neputând soluţiona o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plăţii taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată.
    30. De altfel, Curtea a constatat că actul normativ criticat reglementează în mod simetric posibilitatea modificării cuantumului taxelor judiciare de timbru, atât în faţa primei instanţe, instituind posibilitatea reexaminării acestora, cât şi în cadrul fazei procesuale a căilor de atac, când instanţa de judecată poate dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, atunci când constată că în fazele procesuale anterioare cuantumul taxei de timbru nu a fost plătit în mod legal.
    31. Referitor la prevederile art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens sunt, spre exemplu: Decizia nr. 700 din 15 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 21 iunie 2019, Decizia nr. 267 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 14 iulie 2017, Decizia nr. 164 din 16 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 7 iulie 2017, Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 august 2016.
    32. Curtea a reţinut că art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reprezintă o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, aşadar, un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanţa de judecată. Întrucât în discuţie este o chestiune prealabilă, soluţionarea acesteia este guvernată de principiul celerităţii, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, a obligativităţii citării părţilor, precum şi a posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare. Curtea a mai observat că raţiuni ce ţin de necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti justifică în mod obiectiv soluţia legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - şi mijloacele procedurale utilizate. Totodată, Curtea a statuat că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanţei judecătoreşti să examineze circumstanţele specifice fiecărui caz şi să realizeze un just echilibru între interesele individuale şi cele privind administrarea justiţiei, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiţie.
    33. Referitor la prevederile art. 41 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, care stabilesc că, în vederea executării creanţelor având ca obiect taxa judiciară de timbru, instanţele judecătoreşti vor comunica de îndată hotărârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, către organele de executare ale unităţilor administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (1) din actul normativ menţionat, Curtea observă că şi acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 722 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 martie 2019, Curtea Constituţională a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reglementează, în ansamblul său, una dintre condiţiile exercitării dreptului de acces la justiţie, condiţie ce vizează, ca regulă, plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, precum şi de către Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În mod excepţional, atunci când legea prevede în mod expres, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru [art. 1 alin. (3)].
    34. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, exceptând cazurile prevăzute de lege [art. 33 alin. (1)]. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii (art. 197 din Codul de procedură civilă). De asemenea, în cazul în care se dispune amânarea sau eşalonarea plăţii taxei de timbru, hotărârea instanţei de judecată constituie titlu executoriu, fiind comunicată organelor de executare ale unităţilor administrativ-teritoriale, în vederea executării creanţelor.
    35. Curtea a statuat că, prin învestirea hotărârilor judecătoreşti cu titlu executoriu în ceea ce priveşte serviciile deja prestate de instanţele judecătoreşti ori în privinţa obligaţiilor reclamantului de a plăti în viitor taxa judiciară, legiuitorul a urmărit facilitarea executării creanţelor vizând această taxă. Acest fapt nu impietează în niciun fel asupra dreptului persoanelor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime şi nici asupra libertăţii de a renunţa la judecată, în virtutea principiului disponibilităţii.
    36. Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
    37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vlad-Ciprian Bozeşan în Dosarul nr. 10.203/197/2018/a2 al Judecătoriei Braşov şi constată că prevederile art. 36, 38, 39 şi art. 41 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 500 din 17 septembrie 2019

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016