Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, excepţie ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A., din municipiul Bucureşti, în Dosarul nr. 33.016/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.397D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.399D/2020, nr. 1.400D/2020, nr. 1.406D/2020, nr. 1.410D/2020, nr. 1.411D/2020, nr. 1.526D/2020, nr. 1.527D/2020, nr. 1.551D/2020, nr. 1.574D/2020, nr. 1.575D/2020, nr. 1.579D/2020, nr. 1.580D/2020, nr. 1.612D/2020, nr. 1.655D/2020, nr. 1.657D/2020, nr. 1.658D/2020, nr. 1.659D/2020, nr. 1.660D/2020, nr. 1.672D/2020, nr. 1.767D/2020, nr. 1.822D/2020, nr. 1.823D/2020, nr. 1.824D/2020, nr. 1.825D/2020, nr. 1.826D/2020, nr. 2.000D/2020, nr. 2.008D/2020, nr. 2.009D/2020, nr. 2.010D/2020, nr. 2.039D/2020, nr. 2.040D/2020, nr. 2.064D/2020, nr. 2.075D/2020, nr. 2.076D/2020, nr. 2.086D/2020, nr. 2.103D/2020, nr. 2.104D/2020, nr. 2.106D/2020, nr. 2.132D/2020, nr. 2.135D/2020, nr. 2.136D/2020, nr. 2.376D/2020, nr. 2.390D/2020, nr. 2.411D/2020, nr. 2.412D/2020, nr. 2.413D/2020, nr. 2.414D/2020, nr. 2.447D/2020, nr. 2.448D/2020, nr. 2.465D/2020, nr. 2.468D/2020, nr. 2.469D/2020, nr. 2.507D/2020, nr. 1D/2021, nr. 7D/2021 şi nr. 8D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, excepţie ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A. din municipiul Bucureşti în dosarele nr. 2.098/299/2020, nr. 11.150/299/2020, nr. 10.083/299/2020, nr. 19.612/299/2020, nr. 11.828/299/2020, nr. 17.854/299/2020, nr. 1.217/299/2020, nr. 14.968/299/2020, nr. 15.869/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, în dosarele nr. 4.344/299/2020, nr. 10.309/299/2020, nr. 11.111/299/2020, nr. 38.630/299/2019, nr. 11.845/299/2020, nr. 11.829/299/2020, nr. 11.820/299/2020, nr. 17.143/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 4.440/325/2019, nr. 19.854/325/2019, nr. 23.894/325/2019, nr. 9.858/325/2019, nr. 18.016/325/2019*, nr. 23.666/325/2019, nr. 21.837/325/2019, nr. 21.850/325/2019, nr. 22.982/325/2019, nr. 27.304/325/2019, nr. 35.375/325/2019, nr. 24.621/325/2019, nr. 21.477/325/2019 şi nr. 24.519/325/2019 ale Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 8.696/299/2019, nr. 31.865/299/2018, nr. 2.017/299/2019, nr. 4.297/299/2019, nr. 30.161/299/2018, nr. 5.587/299/2019, nr. 35.538/299/2018, nr. 30.543/299/2019, nr. 34.691/299/2018 şi nr. 9.507/299/2019 ale Tribunalului Bucureşti -– Secţia a VI-a civilă, în dosarele nr. 10.843/325/2020, nr. 4.618/325/2020, nr. 4.901/325/2020, nr. 25.346/325/2019, nr. 4.821/325/2020, nr. 25.812/325/2020 ale Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, în dosarele nr. 14.150/325/2020, nr. 12.599/325/2020, nr. 30.549/325/2019, nr. 16.190/325/2020, nr. 19.123/325/2020 şi nr. 14.799/325/2020 ale Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 1.076/208/2020 şi nr. 1.081/208/2020 ale Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 34.549/215/2019 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele menţionate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.399D/2020, nr. 1.400D/2020, nr. 1.406D/2020, nr. 1.410D/2020, nr. 1.411D/2020, nr. 1.526D/2020, nr. 1.527D/2020, nr. 1.551D/2020, nr. 1.574D/2020, nr. 1.575D/2020, nr. 1.579D/2020, nr. 1.580D/2020, nr. 1.612D/2020, nr. 1.655D/2020, nr. 1.657D/2020, nr. 1.658D/2020, nr. 1.659D/2020, nr. 1.660D/2020, nr. 1.672D/2020, nr. 1.767D/2020, nr. 1.822D/2020, nr. 1.823D/2020, nr. 1.824D/2020, nr. 1.825D/2020, nr. 1.826D/2020, nr. 2.000D/2020, nr. 2.008D/2020, nr. 2.009D/2020, nr. 2.010D/2020, nr. 2.039D/2020, nr. 2.040D/2020, nr. 2.064D/2020, nr. 2.075D/2020, nr. 2.076D/2020, nr. 2.086D/2020, nr. 2.103D/2020, nr. 2.104D/2020, nr. 2.106D/2020, nr. 2.132D/2020, nr. 2.135D/2020, nr. 2.136D/2020, nr. 2.376D/2020, nr. 2.390D/2020, nr. 2.411D/2020, nr. 2.412D/2020, nr. 2.413D/2020, nr. 2.414D/2020, nr. 2.447D/2020, nr. 2.448D/2020, nr. 2.465D/2020, nr. 2.468D/2020, nr. 2.469D/2020, nr. 2.507D/2020, nr. 1D/2021, nr. 7D/2021 şi nr. 8D/2021 la Dosarul nr. 1.397D/2020, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că nu pot fi primite criticile referitoare la neclaritatea legii deoarece există obligaţia asigurătorului de a formula ofertă de despăgubire luând în considerare toate elementele necesare, iar în situaţia în care ajunge la dezacord cu persoana prejudiciată cu privire la cuantumul despăgubirilor, se poate adresa instanţei de judecată. De asemenea, trebuie luat în considerare specificul contractului de asigurare, respectiv un contract de risc prin care asigurătorul se obligă să plătească unor terţi despăgubiri şi care este un contract de adeziune în care clauzele sunt impuse de asigurător. Apreciază că asigurătorul dispune de suficiente mijloace pentru a-şi proteja interesele. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin sentinţele civile nr. 5.054 şi 5.057 din 10 august 2020 şi încheierile din 17 septembrie 2020, 21 septembrie 2020, 6 octombrie 2020, 13 octombrie 2020, 30 octombrie 2020 şi 3 noiembrie 2020 pronunţate în dosarele nr. 11.150/299/2020, nr. 2.098/299/2020, nr. 11.828/299/2020, nr. 10.083/299/2020, nr. 17.854/299/2020, nr. 1.217/299/2020, nr. 15.869/299/2020, nr. 19.612/299/2020 şi nr. 14.968/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie. 10. Prin încheierile din 25 iunie 2020, 18 august 2020, 19 august 2020, 23 septembrie 2020, 11 noiembrie 2020, 12 noiembrie 2020, 27 noiembrie 2020 şi Sentinţa civilă nr. 3.923 din 10 iulie 2020 pronunţate în dosarele nr. 33.016/299/2019, nr. 10.309/299/2020, nr. 11.111/299/2020, nr. 4.344/299/2020, nr. 17.143/299/2020, nr. 11.845/299/2020, nr. 11.829/299/2020, nr. 11.820/299/2020 şi nr. 38.630/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie. 11. Prin încheierile din 30 iunie 2020, 18 septembrie 2020, 21 septembrie 2020, 25 septembrie 2020, 6 octombrie 2020, 12 octombrie 2020, 21 octombrie 2020, 2 noiembrie 2020, deciziile civile nr. 912/A şi nr. 914/A din 16 iulie 2020 şi Decizia nr. 1.714/A din 26 noiembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 4.440/325/2019, nr. 19.854/325/2019, nr. 27.304/325/2019, nr. 23.666/325/2019, nr. 18.016/325/2019*, nr. 21.837/325/2019, nr. 21.850/325/2019, nr. 22.982/325/2019, nr. 24.621/325/2019, nr. 35.375/325/2019, nr. 21.477/325/2019, nr. 23.894/325/2019, nr. 9.858/325/2019 şi nr. 24.519/325/2019, Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie. 12. Prin încheierile din 15 iulie 2020, 28 iulie 2020, 8 septembrie 2020, 9 septembrie 2020, 7 octombrie 2020, 21 octombrie 2020, 2 decembrie 2020 şi 17 decembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 8.696/299/2019, nr. 2.017/299/2019, nr. 31.865/299/2018, nr. 4.297/299/2019, nr. 30.161/299/2018, nr. 5.587/299/2019, nr. 34.691/299/2018, nr. 9.507/299/2019, nr. 35.538/299/2018 şi nr. 30.543/299/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie. 13. Prin încheierile din 17 septembrie 2020, 18 septembrie 2020, 23 septembrie 2020, nr. 11.837 din 15 octombrie 2020 şi Sentinţa civilă nr. 14.006 din 9 decembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 4.618/325/2020, nr. 4.901/325/2020, nr. 25.346/325/2019, nr. 10.843/325/2020, nr. 4.821/325/2020 şi nr. 25.812/325/2020, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie. 14. Prin încheierile din 16 septembrie 2020, 9 decembrie 2020 şi 15 decembrie 2020 şi sentinţele civile nr. 12.268 din 17 noiembrie 2020, nr. 10.381 din 12 octombrie 2020 şi nr. 12.144 din 12 noiembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 14.150/325/2020, nr. 19.123/325/2020, nr. 14.799/325/2020, nr. 12.599/325/2020, nr. 30.549/325/2019 şi nr. 16.190/325/2020, Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie. 15. Prin încheierile din 7 decembrie 2020 şi 14 decembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 1.076/208/2020 şi nr. 1.081/208/2020, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie. 16. Prin Sentinţa civilă nr. 7.528 din 1 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 34.549/215/2019, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie. 17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A., cu sediul în municipiul Bucureşti, cu prilejul soluţionării unor cauze civile având ca obiect pretenţii derivând din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor. 18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, că atât în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă şi de previzibilă, încât să permită cetăţeanului să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat, astfel încât acesta să fie capabil să prevadă, în mod rezonabil, consecinţele care pot apărea. Or, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea potrivit căreia unitatea reparatoare „poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată“ permite stabilirea în mod arbitrar şi abuziv de către unităţile reparatoare a unui preţ pe oră de manoperă mult peste preţurile de referinţă din piaţa specifică. Norma de drept criticată este lipsită de predictibilitate, întrucât lasă la dispoziţia unităţii reparatoare posibilitatea de a stabili orice valoare a reparaţiei, neexistând nici măcar obligaţia legală de raportare la anumite criterii, cum ar fi, spre exemplu, preţurile de referinţă din piaţă sau preţurile recomandate de producător, împrejurare de natură a crea premisele comportamentului abuziv al unităţilor reparatoare. Se susţine, de asemenea, că o altă gravă deficienţă a textului incriminat constă şi în faptul că legiuitorul lasă la totala dispoziţie a unităţii reparatoare să opteze pentru una „sau“ pentru alta dintre modalităţile de stabilire a valorii reparaţiei, şi anume fie folosind sistemele de evaluare specializate, fie prin documente emise, în condiţiile legii, în care unitatea reparatoare îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată, redactare ce conferă textului de lege criticat un caracter neconstituţional, întrucât nu se prevede criteriul legal de stabilire a cuantumului orei de manoperă. 19. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 44 alin. (2) din Constituţie coroborat cu art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aceasta este dedusă din împrejurarea că sunt favorizate unităţile reparatoare care, invocând principiile pieţei libere, stabilesc preţuri arbitrare şi abuzive în relaţia contractuală directă cu persoana prejudiciată, în detrimentul societăţilor de asigurare al căror patrimoniu este mai puţin ocrotit de legiuitor. 20. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece se critică opţiunea legiuitorului de a lăsa la aprecierea unităţilor reparatoare stabilirea valorii manoperei, ceea ce nu semnifică faptul că textul de lege supus controlului este neclar şi imprevizibil. Împrejurarea că unitatea reparatoare îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă corespunde principiului libertăţii economice, iar această valoare nu poate fi impusă deoarece s-ar aduce atingere principiului liberei circulaţii a serviciilor şi dreptului de proprietate. Încheierea contractului de asigurare presupune şansa unui câştig, dar şi riscul unei pierderi, astfel că asigurătorul trebuie să suporte riscul asigurat. 21. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.104D/2020, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 22. Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece textele de lege criticate sunt accesibile şi previzibile, fiind suficient de clar redactate pentru a putea fi aplicate. Textul criticat stabileşte un criteriu legal de evaluare a despăgubirii fără a aduce atingere dreptului de proprietate privată. 23. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece argumentele vizează oportunitatea reglementării, iar nu calitatea legii, iar autoarea nu deţine un bun în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru a se susţine încălcarea dreptului de proprietate. 24. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, în dosarele nr. 1.574D/2020, nr. 1.575D/2020 şi nr. 1.579D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, arătând, în esenţă, că stabilirea valorii reparaţiei folosind documentele emise în condiţiile legii potrivit căreia unitatea reparatoare îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată fără stabilirea unor criterii obiective prin intermediul cărora să poată fi apreciat caracterul rezonabil al despăgubirilor prin raportare la costul manoperei poate duce la denaturarea scopului legii. Aplicarea dispoziţiilor textului de lege criticat obligă asigurătorul să achite despăgubiri care pot depăşi prejudiciul efectiv suferit de terţul prejudiciat, fiind încălcat dreptul de proprietate al societăţii de asigurări. 25. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă şi Judecătoria Timişoara - Secţia II civilă opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată deoarece se critică opţiunea legiuitorului de a lăsa la aprecierea unităţilor reparatoare stabilirea valorii manoperei, ceea ce nu semnifică faptul că textul de lege supus controlului este neclar şi imprevizibil. Nu se poate impune unităţilor care efectuează reparaţiile o altă valoare a orei de manoperă deoarece s-ar aduce atingere principiului liberei circulaţii a serviciilor şi dreptului de proprietate. 26. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.009D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată deoarece textul de lege criticat nu prevede un criteriu legal de stabilire a cuantumului orei de manoperă. Lipsa de previzibilitate a normei legale permite stabilirea unui preţ de manoperă peste preţurile de referinţă din piaţă. 27. Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 2.469D/2020, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 28. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată deoarece este competenţa exclusivă a legiuitorului să stabilească criteriile de cuantificare a valorii reparaţiilor. Nu se aduce atingere nici dreptului de proprietate al societăţii de asigurări deoarece în faţa instanţei se poate dovedi presupusul abuz al unităţilor reparatoare. Contractul de asigurare este esenţialmente aleatoriu, asigurătorul dobândind şansa unui câştig, dar suportând şi riscul unei pierderi. 29. Judecătoria Craiova - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece se critică opţiunea legiuitorului de a lăsa la aprecierea unităţilor reparatoare stabilirea valorii manoperei, ceea ce nu semnifică faptul că textul de lege supus controlului este neclar şi imprevizibil. 30. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 31. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 32. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 33. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 12 iunie 2017, potrivit cărora „Valoarea reparaţiei se stabileşte folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare auto îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată.“ 34. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii, ale art. 44 alin. (2) care consacră dreptul de proprietate privată, precum şi prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii. 35. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare prin Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut, în esenţă, că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate formulată din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta referitoare la calitatea normei juridice, deoarece autoarea excepţiei deduce pretinsa neconstituţionalitate a art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 din faptul că unitatea reparatoare „poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată“, redactare care lasă la dispoziţia unităţii reparatoare posibilitatea de a stabili orice valoare a reparaţiei, neexistând obligaţia legală de raportare la anumite criterii, cum ar fi, spre exemplu, preţurile de referinţă din piaţă sau preţurile recomandate de producător. O atare împrejurare ar fi de natură a crea premisele comportamentului abuziv al unităţilor reparatoare, care utilizează preţuri pe ora de manoperă cu mult peste preţurile ce se practică pe piaţa de profil. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 583/2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 6 februarie 2023. 36. Curtea a observat că autoarea critică opţiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acţiune unităţilor reparatoare, care îşi pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, ceea ce nu reprezintă însă o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Împrejurarea că unitatea reparatoare auto îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişate corespunde principiului libertăţii economice şi al liberei circulaţii a serviciilor, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi să aleagă un alt cocontractant, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporţionată. În acest sens sunt, de altfel, prevederile art. 19 alin. (5) lit. k) şi alin. (12) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 privind asigurările auto din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 1 august 2017, precum şi cele ale art. 6 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 132/2017, care conferă persoanei prejudiciate dreptul ca, în cazul producerii unui prejudiciu, să se poată adresa, pentru efectuarea reparaţiei, oricărei unităţi reparatoare auto, fără nicio restricţie sau constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unităţii reparatoare auto, care ar putea să îi influenţeze opţiunea. 37. De asemenea, Curtea a reţinut că, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, o altă deficienţă a textului supus controlului constă în faptul că legiuitorul lasă la dispoziţia unităţii reparatoare să opteze pentru una „sau“ alta dintre modalităţile de stabilire a valorii reparaţiei. Curtea a apreciat însă că textul de lege criticat este redactat într-o manieră clară, lipsită de orice echivoc, de natură să satisfacă criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate pe care normele juridice trebuie să le îndeplinească, evidenţiind explicit cele două modalităţi de cuantificare a despăgubirilor datorate de asigurător, şi anume prin folosirea sistemelor de evaluare specializate (precum Audatex, Autovista, DAT, GT Motive) şi prin documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată. 38. Curtea a făcut referire şi la art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (6) şi (9) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 20/2017, concluzionând că evaluarea despăgubirilor se face pe baza preţurilor de referinţă pe piaţă, în stabilirea acestora folosindu-se sisteme de evaluare specializate, acestea reprezentând un punct de pornire, de evaluare estimativă a daunelor, luându-se în calcul piese şi materiale noi care pot fi utilizate legal în procesele de reparaţie, la care se adaugă manopera aferentă reparaţiei şi operaţiunilor necesare, din punct de vedere tehnic şi tehnologic, conform tehnologiei producătorului. De asemenea, dacă pentru anumite părţi componente sau piese ale vehiculului lipsesc preţurile de piaţă practicate pe piaţa din România, valoarea acestora se stabileşte pe baza preţurilor de piaţă din alte state membre, dovedite prin orice mijloc de probă. 39. Astfel, Curtea a reţinut că, tocmai pentru a preîntâmpina situaţii în care evaluarea estimativă poate fi diferită în funcţie de utilizatorul sistemului de evaluare specializat, legiuitorul a instituit obligaţia asigurătorului de a formula oferta de despăgubire luând în calcul toate elementele necesare aducerii autovehiculului la starea anterioară evenimentului rutier şi posibilitatea persoanei prejudiciate de a alege în mod liber o unitate reparatoare auto în vederea efectuării reparaţiei, urmând ca în cazul în care există diferenţe de costuri, indiferent de modalitatea de stabilire a valorii reparaţiei, acestea să fie reglate după depunerea documentelor de reparaţie din care să rezulte costurile certe. Or, procedând într-o atare manieră, Curtea a apreciat că nu se aduce atingere drepturilor asigurătorului RCA, răspunderea de care este ţinut acesta fiind una limitată de contractul de asigurare şi de lege. 40. Prin urmare, din perspectiva conţinutului său normativ, reglementarea de lege criticată este clară, sub aspectul caracterului neechivoc al obiectului reglementării, precisă, sub aspectul soluţiei legislative alese şi al limbajului folosit, şi previzibilă, sub aspectul scopului şi al consecinţelor pe care le antrenează. Aşadar, Curtea a constatat nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 41. Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie coroborate cu cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale deoarece prin încheierea contractului de asigurare, care este esenţialmente aleatoriu, asigurătorul dobândeşte şansa unui câştig, fiind expus, totodată, şi la riscul unei pierderi, iar existenţa şi întinderea acestuia depind de hazard, adică de un eveniment viitor şi incert. Riscul, adică şansa de câştig sau posibilitatea de pierdere, este un atribut esenţial al economiei de piaţă liberă, funcţională, atribut care justifică libera concurenţă. Totodată, nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, persoana vinovată, în temeiul principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, pentru diferenţa de despăgubire nesuportată de asigurător. Eventualele disfuncţionalităţi apărute în practică referitoare la modalitatea în care unităţile reparatoare auto înţeleg să aplice art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, cu ocazia desfăşurării activităţilor specifice acestora, nu pot fi însă convertite în vicii de neconstituţionalitate de natură să antreneze controlul de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional. 42. Referitor la susţinerile potrivit cărora unitatea reparatoare îşi poate folosi propria valoare a orei de manoperă, fără ca asigurătorul să o poată contesta, indiferent de cuantumul acesteia, Curtea a subliniat că, aşa cum prevede art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, valoarea reparaţiei se stabileşte folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare auto îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată. Întrucât legislaţia nu stabileşte dacă un mod de evaluare primează în defavoarea celuilalt, în cazul în care părţile nu pot conveni în mod amiabil asupra modului de calcul al sumei cuvenite drept despăgubire, litigiul poate fi soluţionat fie prin mecanisme alternative de soluţionare [de exemplu, prin Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN) sau prin mediere], fie pe baza hotărârii definitive a instanţei, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 132/2017. În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluţionării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă [art. 23 alin. (6) din Legea nr. 132/2017]. Totodată, în situaţia constatării unor eventuale neregularităţi/abuzuri din partea unităţilor reparatoare auto (cu privire la stabilirea valorii proprii a orei de manoperă), Curtea a apreciat că acestea pot fi sancţionate prin mecanisme instituite la nivel legal, preponderent de natură jurisdicţională, dar şi prin sesizarea instituţiilor cu atribuţii în acest domeniu (spre exemplu, Consiliul Concurenţei sau Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor), care pot interveni pentru remedierea neregularităţilor/abuzurilor constatate. 43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A. din municipiul Bucureşti în dosarele nr. 2.098/299/2020, nr. 11.150/299/2020, nr. 10.083/299/2020, nr. 19.612/299/2020, nr. 11.828/299/2020, nr. 17.854/299/2020, nr. 1.217/299/2020, nr. 14.968/299/2020, nr. 15.869/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, în dosarele nr. 33.016/299/2019, nr. 4.344/299/2020, nr. 10.309/299/2020, nr. 11.111/299/2020, nr. 38.630/299/2019, nr. 11.845/299/2020, nr. 11.829/299/2020, nr. 11.820/299/2020, nr. 17.143/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 4.440/325/2019, nr. 19.854/325/2019, nr. 23.894/325/2019, nr. 9.858/325/2019, nr. 18.016/325/2019*, nr. 23.666/325/2019, nr. 21.837/325/2019, nr. 21.850/325/2019, nr. 22.982/325/2019, nr. 27.304/325/2019, nr. 35.375/325/2019, nr. 24.621/325/2019, nr. 21.477/325/2019 şi nr. 24.519/325/2019 ale Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 8.696/299/2019, nr. 31.865/299/2018, nr. 2.017/299/2019, nr. 4.297/299/2019, nr. 30.161/299/2018, nr. 5.587/299/2019, nr. 35.538/299/2018, nr. 30.543/299/2019, nr. 34.691/299/2018 şi nr. 9.507/299/2019 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, în dosarele nr. 10.843/325/2020, nr. 4.618/325/2020, nr. 4.901/325/2020, nr. 25.346/325/2019, nr. 4.821/325/2020, nr. 25.812/325/2020 ale Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, în dosarele nr. 14.150/325/2020, nr. 12.599/325/2020, nr. 30.549/325/2019, nr. 16.190/325/2020, nr. 19.123/325/2020 şi nr. 14.799/325/2020 ale Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 1.076/208/2020 şi nr. 1.081/208/2020 ale Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 34.549/215/2019 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă, Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă, Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
