Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 5.989 din 11 decembrie 2024 referitoare la art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 5.989 din 11 decembrie 2024 referitoare la art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 858 din 18 septembrie 2025

Comenteaza legea

Dosar nr. 211/64/2023


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Preşedinte: Maria  │- judecător       │
│Hrudei             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristinel Grosu    │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Alina Pohrib       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ionel Ciprian      │-                 │
│Burlacu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    La data de 28 noiembrie 2024 s-au luat în examinare recursurile declarate de recurenta-reclamantă A.A.C.A. şi de recurentul-pârât M.M.A.P., prin M., împotriva Sentinţei civile nr. 169 din 8 noiembrie 2023 a Curţii de Apel B. - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Dezbaterile cauzei au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a permite părţilor să depună concluzii scrise, Înalta Curte a amânat pronunţarea hotărârii la data de 11 decembrie 2024, când, în aceeaşi compunere, a dispus următoarele:
    ÎNALTA CURTE,
    asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
    1. Obiectul cererii de chemare în judecată
    Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 aprilie 2023 pe rolul Curţii de Apel B. - Secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.A.C.A., în contradictoriu cu pârâtul M.M.A.P., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
    1. anularea în parte a prevederilor art. 1 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada iunie 2022-14 mai 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iunie 2022, cu modificările ulterioare, în sensul anulării aprobării cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru perioada iunie 2022-14 mai 2023, prevăzute în anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3 - coloanele verticale nr. 6, 7 şi 8 aferente speciilor iepure, fazan şi potârniche, de la poziţia 1 şi până la poziţia 2.175, anexa nr. 4 şi anexa nr. 5;
    2. anularea prevederilor art. 4 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022;
    3. anularea prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022;
    4. anularea prevederilor art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022;
    5. anularea prevederilor art. 14 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022;
    6. anularea prevederilor art. 15 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022;
    7. anularea prevederilor anexei nr. 1 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022, intitulată „Centralizatorul nr. 1 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2022/2023, la speciile cerb comun, cerb lopătar şi capră neagră“;
    8. anularea prevederilor anexei nr. 2 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022, intitulată „Centralizatorul nr. 2 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2022/2023, la specia muflon“;
    9. anularea prevederilor coloanelor verticale nr. 6, 7 şi 8 aferente speciilor iepure, fazan şi potârniche, de la poziţia 1 şi până la poziţia 2.175, din anexa nr. 3 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022, intitulată „Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 2022/2023, la speciile mistreţ, iepure, fazan şi potârniche“;
    10. anularea prevederilor anexei nr. 4 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022, intitulată „Centralizatorul nr. 4 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2022/2023, la speciile marmotă, viezure, vulpe, câine enot, şacal, jder de copac, jder de piatră, dihor comun, nevăstuică, hermelină, bizam“;
    11. anularea prevederilor anexei nr. 5 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022, intitulată „Centralizatorul nr. 5 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2022/2023, la speciile: stăncuţă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă, guguştiuc, ieruncă şi cormoran mare“, cu excepţia coloanei nr. 12, aferentă speciei cormoranul mare, de la poziţia 1 până la poziţia 2.175.

    La data de 28 iunie 2023, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul în care a arătat că înţelege să modifice cererea de chemare în judecată după cum urmează:
    Completează cele şase argumente din acţiunea introductivă, pe care şi-a fondat justificarea interesului promovării acţiunii (punctul A din cererea introductivă), prin adăugarea argumentului cu nr. VII), cu următorul conţinut: în temeiul art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, înţelege ca în prezentul litigiu să opună lucrul anterior judecat, în litigiul care a făcut obiectul Dosarului nr. 565/64/2021 soluţionat prin Sentinţa nr. 29/23.02.2023, menţinută prin Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2.482/11.05.2023, sub aspectul dezlegărilor pe care le-a dat instanţa de judecată prin motivarea respingerii excepţiei lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii.
    La data de 11 octombrie 2023, reclamanta A.A.C.A. a depus concluzii scrise prin care a formulat precizări cu privire la interesul promovării acţiunii şi la excepţia lipsei de interes ridicată de pârât prin întâmpinare.
    În esenţă, a arătat că a justificat temeinic interesul promovării acţiunii de anulare şi a demonstrat că este nefondată excepţia lipsei de interes a reclamantei, ridicată de pârât.

    2. Hotărârea instanţei de fond
    Prin Sentinţa civilă nr. 169 din 8 noiembrie 2023, Curtea de Apel B. - Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
    - a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei;
    – a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A.A.C.A. în contradictoriu cu pârâtul M.M.A.P.;
    – a anulat în parte prevederile art. 1 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de faună de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă, pentru perioada iunie 2022- 14 mai 2023, în ceea ce priveşte anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3 - coloanele verticale nr. 6, 7 şi 8 aferente speciilor iepure, fazan şi potârniche, de la poziţia 1 şi până la poziţia 2.175, anexa nr. 4 şi anexa nr. 5;
    – a anulat prevederile art. 4, art. 6 alin. (1), art. 14 şi 15 din acelaşi ordin;
    – a anulat prevederile anexei nr. 1, anexei nr. 2, anexei nr. 3 - coloanele verticale nr. 6, 7 şi 8 aferente speciilor iepure, fazan şi potârniche, de la poziţia 1 şi până la poziţia 2.175, anexei nr. 4 şi anexei nr. 5 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de faună de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă, pentru perioada iunie 2022-14 mai 2023;
    – a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de anulare a prevederilor art. 7 din acelaşi ordin.

    3. Recursurile exercitate în cauză
    Împotriva Sentinţei civile nr. 169 din 8 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel B. - Secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs recurentul-pârât M.M.A.P., prin M. şi recurenta-reclamantă A.A.C.A.
    3.1. Recurentul-pârât M.M.A.P. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, în principal ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca nefondată.
    Hotărârea instanţei de fond privind justificarea pretinsului interes al reclamantei nu este motivată prin hotărârea instanţei de fond.
    Ministerul a arătat faptul că perioada de valabilitate a ordinului a fost 9.06.2022-14.05.2023. Prin urmare, ordinul contestat a expirat la data de 14.05.2023, astfel că de la această data ordinul privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, şi-a încetat aplicabilitatea, aspect care nu a fost analizat de instanţa de fond.
    Cerinţa interesului de a fi actual trebuie să existe nu numai la momentul introducerii acţiunii, ci pe tot parcursul procesului. În speţă, întrucât pe parcursul procesului acţiunea promovată de reclamantă a rămas fără interes, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia adoptată de jurisprudenţă în astfel de situaţii este aceea a respingerii acţiunii ca rămasă fără interes.
    Prin urmare, interesul de a promova acţiunea de anulare a Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 nu mai subzista în momentul pronunţării hotărârii.
    Cu privire la excepţia lipsei de interes a A.A.C.A., în mod eronat instanţa de fond a apreciat că reclamanta a justificat un interes legitim privat, aşa cum a fost acesta explicitat prin Decizia nr. 8 din 2 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
    Cu privire la Decizia ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 10.152/1995, instanţa de fond în mod eronat a reţinut că nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, fiind căzută în desuetudine, la baza emiterii stând Legea nr. 26/1976. Tot în mod eronat, instanţa de fond a reţinut faptul că „instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nu pot fi considerate a fi în vigoare, astfel încât să fundamenteze emiterea ordinului în discuţie“.
    Decizia ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 10.152/1995 a subzistat din anul 1995 până în anul 2022, când a fost abrogată expres prin art. 4 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.847/2022 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare şi pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea (adoptat în data de 2.11.2022 şi intrat în vigoare la data de 14.11.2022).
    Practic, Decizia ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 10.152/1995 a fost aplicată o perioadă îndelungată de timp (27 de ani), motiv pentru care, prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.847/2022, legiuitorul a înţeles să menţină prevederile acestei decizii într-o proporţie covârşitoare. Astfel, lipsa publicităţii Deciziei ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 10.152/1995 rămâne, prin raportare la vechimea acesteia, un motiv care nu poate crea absolut niciun fel de îndoială asupra legalităţii Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 912/2022.
    Prin urmare, această practică administrativă a pârâtului, de a continua aplicarea unei proceduri de evaluare cu caracter tehnic anterioare noii legi a vânătorii, nu poate fi pur şi simplu invalidată, pe aspectul formal al neadoptării unui nou act administrativ, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 407/2006 şi fără a se dovedi caracterul lor nelegal derivat din alte aspecte de fond.
    Această concluzie este susţinută şi de faptul că Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.847/2022 care a aprobat ulterior Instrucţiunile pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare şi pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea, aplicabil după data de 14.11.2022, a preluat aproape în totalitate aspectele tehnice aplicate anterior, în fapt, în baza instrucţiunilor din Decizia ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 10.152/1995, aşa cum rezultă din art. 22-29 din anexa la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.847/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1094 bis din 4 noiembrie 2022 (pagina 25).
    Drept urmare, instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut faptul că „aceste cote au fost stabilite în temeiul unor instrucţiuni care nu mai erau în vigoare şi nu puteau emiterea ordinului în discuţie, cu privire la cotele stabilite“.
    Cu privire la posibilitatea gărzilor forestiere de a aproba/reaproba cotele de recoltă, prevăzută în art. 4 din ordinul contestat, conform prevederilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 407/2006, administratorul este definit ca fiind „autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare şi asigură administrarea faunei cinegetice“.
    În cazul de faţă, administratorul fondului cinegetic este M.M.A.P. în integralitatea sa, incluzând structurile aflate în subordinea acestuia şi a structurilor teritoriale ale acestora, respectiv gărzile forestiere.
    Ministerul, în temeiul art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare, are posibilitatea emiterii de ordine şi instrucţiuni.
     Art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, nu interzice aprobarea modificării cotelor de recoltă în mod direct de către structurile teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice, această reaşezare a cotelor de recoltă fiind reglementată şi de alte acte cu caracter normativ în vigoare, necontestate şi care permit structurilor teritoriale ale ministerului, respectiv gărzilor forestiere, astfel de modificări.
    Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2021 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere:
    "Principalele atribuţii ale Gărzilor forestiere sunt următoarele: (…)
    b) monitorizează, implementează şi controlează aplicarea regimului cinegetic în fondul cinegetic naţional;"

    Conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 46/2023 privind organizarea, funcţionarea şi repartizarea numărului de posturi pentru Garda Forestieră Naţională şi gărzile forestiere:
    "(1) Garda Forestieră Naţională este instituţie publică ce funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale care răspunde de silvicultură, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorităţii publice centrale pentru silvicultură, cu atribuţii în controlul aplicării regimului silvic în fondul forestier naţional şi în vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional şi în aplicarea controlului cinegetic pentru întreg teritoriul naţional.
(2) Garda Forestieră Naţională are în subordine gărzile forestiere, denumite în continuare Gărzi, prevăzute în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2021 privind înfiinţarea Gărzii Forestiere Naţionale, cu completările ulterioare, instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate integral de la bugetul de stat, cu atribuţii în implementarea, monitorizarea şi controlul aplicării regimului silvic în fondul forestier naţional şi în vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional şi cu atribuţii în implementarea, monitorizarea şi controlul activităţii cinegetice la nivel teritorial."

    Prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 456/2016 a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzilor forestiere („ROF“), acesta stabilind atribuţiile structurilor teritoriale, inclusiv în domeniul managementului şi implementării activităţii cinegetice.
    Potrivit art. 8 din ROF:
    "Conducerea fiecărei Gărzi este asigurată de un inspector-şef, funcţionar public, având studii superioare de specialitate în domeniul silvicultură."

    Potrivit art. 9 alin. (2) pct. III lit. e) din ROF:
    "Inspectorul-şef are următoarele atribuţii principale: (...)
III. De management al activităţii cinegetice: (...)
    e) avizează, în vederea aprobării, solicitările gestionarilor fondurilor cinegetice referitoare la suplimentări de cotă de recoltă, recoltarea în afara perioadei legale şi în situaţii excepţionale, şi aprobă reaşezarea cotelor de recoltă în condiţiile legii;"

    Aşadar, din analiza coroborată a tuturor actelor cu caracter normativ menţionate anterior, aflate în vigoare, rezultă faptul că printre atribuţiile structurilor teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice se numără şi cele referitoare la avizarea, în vederea aprobării solicitărilor gestionarilor fondurilor cinegetice referitoare la suplimentarea cotelor de recoltă, recoltarea în afara perioadei legale şi în situaţii excepţionale, fiind împuternicit în mod expres de către minister în acest sens.
    Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, „La încredinţarea gestiunii, administratorul încheie cu gestionarul un contract de gestionare pentru o perioadă de 16 ani“. Prin Regulamentul privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.020/2016, la art. 14 alin. (1) se prevede faptul că „Rezultatele finale ale atribuirii directe sau prin licitaţie realizată conform art. 13 se afişează pe site-ul administratorului şi se comunică structurilor teritoriale ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi vânătoare, pentru încheierea contractelor de gestionare în cazul fondurilor cinegetice atribuite“.
    Prin urmare, prevederile art. 4 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 nu încalcă prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că astfel de prevederi se regăsesc şi în alte acte cu caracter normativ care nu au fost invalidate prin pronunţarea unor hotărâri de către instanţele judecătoreşti sau prin declararea lor ca neconstituţionale printr-o decizie a instanţei de contencios constituţional.
    Această prevedere este necesară pentru crearea posibilităţii aprobării în regim de urgenţă a unei cote de recoltă care să aibă ca efect reducerea/limitarea pagubelor la culturile agricole, în special livezi şi culturi de viţă-de-vie, fermele piscicole în anumite perioade din an, pagube pentru care răspunderea revine ministerului, plata despăgubirilor realizându-se din bugetul consolidat al României.
    Cu privire la prevederile art. 6 alin. (1) din ordinul contestat, acesta transpune în practică prevederile art. 36 din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
    Art. 36 din Legea nr.407/2006 stabileşte că: „Exemplarele din speciile de mamifere admise la vânătoare, care produc pagube culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice, pot fi vânate şi în afara perioadei legale de vânătoare, în condiţiile aprobării administratorului.“
    Astfel, pentru aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în anumite situaţii se pot recolta exemplarele care produc pagube.
    Art. 6 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 stabileşte procedura în care se aprobă numărul de exemplare ce se pot recolta pentru situaţiile prezentate anterior.
    Aprobarea recoltării de exemplare de păsări în temeiul art. 6 din ordin, în situaţii bine justificate, nu reprezintă o nouă aprobare de cote de recoltă, în sensul art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006, ci reprezintă o situaţie specială care poate să apară la un moment dat pe suprafaţa unui fond cinegetic şi pentru care autorităţile statului trebuie să ia măsuri rapide pentru diminuarea efectelor acesteia.
    Mai mult decât atât, instanţa de fond nu arată motivele pentru care anexa nr. 5 trebuie anulată, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, fiind aplicabil şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă.
    Speciile de păsări sedentare cuprinse în anexa nr. 5 la ordinul criticat sunt specii admise la vânătoare conform Directivei 2009/147/CE şi se regăsesc în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care cuprinde speciile de păsări admise la vânătoare. Contrar celor susţinute de reclamantă, prin Referatul de aprobare DMRC/147.684 din 30.03.2022 au fost prezentate informaţii cu privire la nivelul cotelor de recoltă şi realizările acestora pe ultimele 5 perioade de vânătoare.
    Conform informaţiilor oferite de portalul Uniunii Europene cu privire la raportarea în temeiul art. 12 din Directiva păsări, invocat de reclamantă, niciuna dintre speciile de păsări sedentare nu figurează, pe teritoriul României, ca fiind într-o stare de conservare nefavorabilă.
    Ţinând cont de nivelul populaţiilor speciilor de păsări sedentare prevăzute în anexa nr. 5 la ordin, prezentate pe portalul Uniunii Europene fhttps://nature-artl2.eionet. europa.eu/ articlel2/summarv?period=3&subiect), nu se impune aplicarea prevederilor art. 37 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
    Ministerul nu a încălcat nicio prevedere a Directivei păsări cu privire la speciile menţionate de reclamantă motivat de faptul că în România statutul acestor specii este altul decât cel la nivel european, iar aceste specii sunt sedentare şi nu sunt influenţate de populaţiile din alte ţări. Faptul că în România sunt încă populaţii viabile, aşa cum reiese din datele furnizate de acelaşi portal, se datorează managementului adecvat adoptat de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare.
    Cu privire la prevederile art. 15 din ordinul contestat, instanţa de fond, în mod eronat, a dispus anularea lui, motivând faptul că necesitatea acestui articol nu este fundamentată şi nu rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea nr. 407/2006.
     Art. 34 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 stipulează faptul că „În interesul protejării faunei şi florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătăţii şi securităţii publice sau pentru alte raţiuni de interes public major, pe suprafeţele din perimetrul intravilan construit sau împrejmuit, aeroporturi, gări, unităţi militare, recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică, a pisicilor şi a câinilor hoinari se realizează în condiţiile prezentei legi şi ale cotelor de recoltă sau ale derogărilor aprobate de gestionarul fondului cinegetic limitrof, pe baza unui contract de prestări servicii, cu respectarea prevederilor legale în domeniul achiziţiilor publice, la solicitarea consiliului local sau a administraţiei suprafeţei împrejmuite, după caz, şi cu acordul prealabil al proprietarului de teren“.
    Prin urmare, conform prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru situaţiile prevăzute de acesta, „recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică, a pisicilor şi a câinilor hoinari se realizează în condiţiile prezentei legi şi ale cotelor de recoltă sau ale derogărilor aprobate“.
    Astfel, pentru speciile admise la vânătoare recoltarea se realizează în condiţiile Legii nr. 407/2006, iar pentru speciile protejate, în baza derogărilor aprobate conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007. Recoltarea exemplarelor în temeiul art. 34 din Legea nr. 407/2006 se realizează în condiţii speciale, respectiv „pe baza unui contract de prestări servicii, cu respectarea prevederilor legale în domeniul achiziţiilor publice, la solicitarea consiliului local sau a administraţiei suprafeţei împrejmuite, după caz, şi cu acordul prealabil al proprietarului de teren“.

    3.2. Recurenta-reclamantă A.A.C.A. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
    Respingerea de către instanţa de fond a cererii de anulare a art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 s-a făcut cu greşita aplicare a normelor de drept material incidente, fiind şi parţial nemotivată după cum urmează:
    Art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 are următorul conţinut: „Pentru diminuarea efectelor negative pe care speciile de pradă le au asupra efectivelor de căprior, iepure, fazan şi potârniche, se recomandă ca gestionarii fondurilor cinegetice să organizeze şi să desfăşoare lunar, în perioada legală de vânare, acţiuni având ca scop realizarea integrală a cotelor de recoltă aprobate pentru speciile vulpe şi şacal, precum şi combaterea câinilor hoinari şi a pisicilor sălbăticite.“
    Pentru motivele arătate în acţiune, prevederile art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 încalcă prevederile art. 6, 7, 20, 30, 31 şi 36 din Legea nr. 24/2000, în sensul că nu conţin norme necesare cu caracter dispozitiv, ci norme de recomandare, total nenecesare.
    Instanţa de fond a reţinut în esenţă că nu constituie un motiv de nelegalitate argumentul potrivit căruia art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 nu ar fi o normă necesară.
    Contrar reţinerii instanţei de fond, lipsa necesităţii unei norme constituie un motiv de nelegalitate, în condiţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, privind tehnica legislativă.
    Or, reclamanta a demonstrat că art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 nu este o normă necesară în contextul în care este, în principiu, o normă administrativă care recomandă ceea ce legea dispune prin norme imperative.
    Recurenta-reclamantă a invocat şi nefundamentarea art. 7, încălcându-se astfel art. 6, 7, 20, 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000 raportate la prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, raportat la prevederile art. 37 şi anexa nr. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, în contextul în care speciile de vulpe şi şacal sunt tratate anormal ca nişte dăunători care creează prin simpla lor existenţă un pericol de dezechilibru ecologic. Or, în cele două referate de aprobare ale Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 nu există nici măcar o frază care să justifice aprobarea art. 7 sau invocarea unor studii sau cercetări care să demonstreze „efectele negative ale speciilor de vulpe sau şacal asupra speciilor căprior, fazan, potârniche sau iepure“, mai ales că acest art. 7 nu este într-o legătură de dependenţă nici cu art. 1 şi nici cu anexele nr. 1-5 la acelaşi ordin.
    Însă, instanţa de fond nu a motivat şi respingerea acestui argument de nelegalitate al nefundamentării art. 7 din Ordinul nr. 1.571/2022, astfel încât este incident şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă.

    4. Apărările formulate în cauză
    4.1. Recurentul-pârât M.M.A.P. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de partea adversă, ca fiind nefondat.
    4.2. Recurenta-reclamantă A.A.C.A. a formulat, la rândul ei, întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de pârât, ca nefondat.

    5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
    Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recurenţii susţin teza încălcării art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta este nemotivată ori cuprinde motive contradictorii.
    Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care cuprinde considerente contradictorii, precum şi în cazul în care lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.
    Astfel, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
    Motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, aceste cerinţe înlăturând arbitrarul şi făcând posibil controlul judiciar în căile de atac.
    Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele recurentului-pârât fac vorbire despre neanalizarea, de către instanţa de fond, a susţinerilor sale referitoare la faptul că, la data pronunţării hotărârii, actul administrativ contestat nu mai era în vigoare (perioada de valabilitate a ordinului fiind între 9.06.2022 şi 14.05.2023), respectiv la lipsa argumentelor juridice care au condus la anularea anexei nr. 5 la ordin.
    Pe de altă parte, recurenta-reclamantă susţine că respingerea, de către instanţa de fond, a cererii de anulare a art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 este parţial nemotivată.
    Prin raportare la dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativităţii instanţelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observaţiilor şi argumentelor prezentate de părţi şi de a motiva hotărârea pronunţată prin prisma acestor elemente, precum şi la jurisprudenţa constantă a Curţii europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock şi Palade), instanţa de recurs constată că abordarea instanţei de fond a fost una sistematică, de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei, grupând susţinerile părţilor în funcţie de finalitatea urmărită, fără însă ca prin aceasta să se înţeleagă necesitatea unui răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de acestea, reuşind însă să examineze în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.
    Înalta Curte arată că motivarea este suficient de concisă pentru a oferi părţilor certitudinea unei analize reale a cererii, iar eventuala insuficienţă a motivării, astfel cum este clamată de către recurenţi, precum şi omisiunea analizării unei realităţi faptice esenţiale, în opinia acestora, nu pot fi asimilate unei nemotivări astfel cum se susţine.
    Pe de altă parte, trebuie avut în vedere şi faptul că motivarea unei hotărâri judecătoreşti ridică o problemă de conţinut, relevantă fiind consistenţa analizei juridice şi pertinenţa argumentelor aduse de instanţă în susţinerea soluţiei pronunţate, şi nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecinţă, calitatea unei motivări şi, implicit, respectarea exigenţelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă nu sunt determinate de volumul considerentelor, ci de valoarea juridică a argumentelor şi de corectitudinea raţionamentului care a stat la baza pronunţării soluţiei.
    Referitor la lipsa de motivare a soluţiei privind anularea anexei nr. 5 la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022, contrar acestor alegaţii, instanţa de fond a motivat anularea anexei prin prisma faptului că aprobarea cotelor de recoltă s-a făcut conform unor evaluări efectuate în baza Deciziei ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 10.152/1995, act ieşit din vigoare.
    Există de asemenea o motivare implicită raportat la susţinerile recurentului-pârât privitoare la încetarea efectelor actului administrativ contestat, precum şi argumente suficiente expuse de instanţă cu privire la susţinerile reclamantei referitoare la respingerea cererii de anulare a art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022, faptul că părţile nu au fost în acord deplin cu raţionamentul judecătorului fondului neputând echivala cu o nemotivare.
    Înalta Curte constată că recursurile declarate de părţi se impun a fi analizate şi din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.
    Cu referire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte reţine că în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei, dar fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.
    Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu este suficient ca recurenţii să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.
    Din perspectiva situaţiei de fapt se reţine că limitele învestirii instanţei, aşa cum au fost stabilite la fond, vizează următoarele:
    La data de 7 iunie 2022 pârâtul M.M.A.P. a emis Ordinul nr. 1.571/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada iunie 2022-14 mai 2023.
    Conform preambulului, acest ordin a fost emis în temeiul Referatului de aprobare nr. DMRC/147.684 din 25.03.2022 şi Referatului de aprobare nr. DMRC/147.812 din 31.05.2022 ale Direcţiei managementul resurselor cinegetice, ambele făcând trimitere la Instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 10.152/1995, precum şi la dispoziţiile transmise de către M.M.A.P. prin Scrisoarea nr. 55.005 din 17.01.2022.
    Decizia ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 10.152/1995 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel cum rezultă din Adresa nr. 6.369 din 6.09.2022 a Regiei Autonome „Monitorul Oficial“.
    În acelaşi timp, art. 50 alin. 2 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 27 septembrie 1996, dispune în sensul că „Actualele regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice privind vânatul şi vânătoarea, emise în baza Legii nr. 26/1976, rămân valabile până la înlocuirea acestora, dar nu mai târziu de 2 ani de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României“.
    Raportat la aceste împrejurări, în privinţa recursului declarat de către pârât, este corectă constatarea instanţei de fond în sensul că instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 10.152/1995 nu mai erau în vigoare la emiterea ordinului în discuţie, neputând astfel să fundamenteze emiterea lui (ca urmare a scoaterii exprese din circuitul civil, începând cu septembrie 1998).
    Judecătorul fondului a subliniat judicios faptul că, la data de 5 februarie 2021, M.M.A.P. a postat pe site-ul propriu, în vederea consultării publice, proiectul de Ordin privind aprobarea Instrucţiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare, împreună cu Referatul de aprobare nr. 149.148 din 27.07.2020.
    În referatul respectiv, pârâtul M.M.A.P. justifică necesitatea adoptării proiectului mai sus menţionat arătând că: „în prezent, evaluarea efectivelor din fauna cinegetică admisă la vânătoare se realizează anual de către gestionarii fondurilor cinegetice sub coordonarea gărzilor forestiere (structuri teritoriale de specialitate ale M.M.A.P.), pentru fiecare fond cinegetic, în conformitate cu prevederile Deciziei Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calcul al propunerilor de cote de extras. Însă, acestea, pe lângă faptul că nu au un caracter normativ, nu mai pot fi aplicate în contextul actual al administrării şi gestionării faunei cinegetice“. Pârâtul a mai menţionat că se doreşte implementarea unor reglementări suficiente, fără echivoc, adaptate legislaţiei în vigoare.
    Concluzia la care instanţa de fond ajunge nu poate fi decât validată, în sensul în care chiar pârâtul apreciază că Decizia ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 10.152/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calculare a propunerilor de cote de extras nu mai poate fi aplicată.
    În cazul de faţă, art. 50 din Legea nr. 103/1996 prevedea un termen clar si neechivoc de ieşire din vigoare a actelor administrative secundare emise în baza Legii nr. 26/1976, respectiv a regulamentelor, instrucţiunilor şi normelor tehnice privind vânatul şi vânătoarea, el nepreluând nicio reglementare a temeiului primar al instrucţiunilor aprobate prin Decizia ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 10.152/1995.
    În condiţiile în care la adoptarea actului administrativ contestat au fost avute în vedere instrucţiuni care nu mai erau în vigoare, ele nu puteau fundamenta emiterea ordinului în discuţie.
    Pe de altă parte, faptul că, la rândul lui, ordinul contestat îşi încetase aplicabilitatea la momentul pronunţării instanţei de fond nu echivalează cu o lipsă de interes în susţinerea acţiunii întrucât, în cazul acţiunii în contencios administrativ, legalitatea actului se analizează prin raportare la circumstanţele de fapt şi de drept relevante la data emiterii acestuia, iar abrogarea/ încetarea efectelor acestuia nu înlătură eventualele prejudicii ce ar fi putut fi cauzate în perioada în care el a fost în vigoare.
    Aşadar, acţiunea în justiţie poate fi îndreptată şi împotriva unui act care a fost deja pus în aplicare, epuizându-şi efectele, acestea nefiind înlăturate prin simpla lui ieşire din vigoare sau ducere la îndeplinire, scopul acţiunii putând fi inclusiv obţinerea unei hotărâri de anulare ce constituie premisa în baza căreia emitentul să fie obligat să readucă într-o stare adecvată situaţia reclamantului, să înlăture consecinţele vătămătoare produse asupra acestuia sau să evite adoptarea unui act identic (paragraful 41 al Hotărârii din 25 martie 1999 a Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene, Cauza T-l 02/96 Gencor/Comisia).
    Corect subliniază intimata-reclamantă că este irelevantă invocarea de către recurentul-pârât a considerentelor dintr-o decizie pronunţată într-un dosar având ca obiect suspendarea unui act administrativ, interesul aplicării măsurii provizorii a suspendării actului subzistând în acel caz, într-adevăr, atât timp actul este în vigoare şi produce efecte, ceea ce nu este cazul în speţă.
    Recurentul-pârât mai susţine că, în mod eronat, instanţa de fond a justificat un interes legitim privat, aşa cum acesta este explicitat în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 8/2020, pentru că în statutul reclamantei „vânătoarea sportivă sau creşterea animalelor în vederea recoltării prin împuşcare în exploataţii împrejmuite“ sunt considerate abuzuri, în timp ce practicarea acestei „vânători sportive“ a fost reglementată prin art. 4 din Legea nr. 26/1976.
    Contrar acestor susţineri, art. 4 din Legea nr. 26/1976 nu conţine o reglementare propriu-zisă a „vânătorii sportive/sportiv-recreative“, ci o reglementare a „gospodăririi vânatului“, cu referiri la „ocrotirea vânatului“.
    Nu există aşadar o lipsă de corelare între scopul statutar al reclamantei şi Legea nr. 26/1976 (abrogată prin Legea nr. 103/1996) care să justifice o lipsă de interes în promovarea acţiunii de anulare a Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022.
    Cu referire la Decizia civilă nr. 3.984/20.09.2023, pronunţată în Dosarul nr. 696/1/2023, considerentele pe care se întemeiază instanţa pentru a respinge acţiunea ca rămasă fără obiect vizează ieşirea din vigoare a unui act administrativ (Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 912/2022) la momentul judecării recursului, iar nu lipsa de interes a promotorilor acţiunii.
    În speţa de faţă, cererea de chemare în judecată a fost promovată de asociaţia reclamantă, organizaţie neguvernamentală constituită în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, având ca scop, conform statutului ataşat la dosar, prevenirea şi combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător (protecţia mediului) şi a animalelor (protecţia animalelor), aceasta desfăşurând activităţi şi acţiuni de combatere a abuzurilor în realizarea acestor scopuri declarate. Conform statutului, sunt considerate abuzuri împotriva animalelor: „(...) adoptarea şi/sau neabrogarea unor acte normative care încalcă Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, articolul 13 din Tratatul de la Lisabona, precum şi recomandările comunitare, în sensul că promovează, favorizează sau tolerează relele tratamente şi cruzimile faţă de animale; supunerea animalelor la rele tratamente şi cruzimi aşa cum sunt acestea definite în Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, în legislaţia comunitară şi în legislaţia naţională privind protecţia animalelor; vânătoarea sportivă (...)“, „orice act de încălcare a legislaţiei de mediu naţionale, a legislaţie şi recomandărilor comunitare, precum şi a prevederilor Protocolului de la Kyoto“, precum şi „distrugerea şi/sau exploatarea excesivă a fondului forestier, a fondului cinegetic, fondului piscicol a florei şi faunei; periclitarea prin orice metodă a existenţei unor ecosisteme; neluarea măsurilor pentru refacerea ecosistemelor respective“.
    Art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabileşte că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
    Efectuând, în concret, o verificare referitoare la legătura dintre scopul asociaţiei reclamante, astfel cum este el dezvoltat în statut şi ordinul ministrului apelor, pădurilor şi mediului contestat, se constată că aceasta există, de vreme ce scopul declarat al asociaţiei nu are un caracter generic, ci, dimpotrivă, se referă la combaterea abuzurilor împotriva animalelor şi protecţia mediului, la protecţia fondului cinegetic şi combaterea vânătorii sportive, iar obiectul de reglementare al actului administrativ contestat se referă la acţiunile de vânătoare sportivă şi limitele desfăşurării acesteia.
    Nu se poate spune că instanţa de fond ar fi justificat existenţa interesului în promovarea acţiunii exclusiv pe baza scopului statutar care o autoriza să combată vânătoarea sportivă, fiind citate şi alte scopuri din statut (exploatarea excesivă a fondului cinegetic şi a faunei, încălcarea normelor naţionale şi comunitare de mediu).
    Sunt nefondate şi apărările prin care recurentul-pârât argumentează posibilitatea gărzilor forestiere de a aproba/ reaproba cotele de recoltă, prevăzută de art. 4 din ordinul contestat.
    Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că art. 4 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 instituie în sarcina structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare (Gărzile forestiere) posibilitatea, contrară legii, de a modifica/reaproba cotele de recoltă aprobate de pârâtul M.M.A.P. prin anexele la Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022.
    În acord cu soluţia recurată, prin art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 a fost instituită în sarcina administratorului faunei cinegetice [definit la art. 1 lit. a) din Legea nr. 407/2006 ca fiind autoritate publică centrală care răspunde de vânătoare şi administrează fauna] atribuţia de a aproba cotele de recoltă la speciile de interes cinegetic, administratorul neputând delega această atribuţie structurilor teritoriale de specialitate reprezentate de Gărzile forestiere.
    Legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea ca, după aprobarea cotelor, administratorul să delege structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare posibilitatea de modificare a acestora.
    Or, de vreme ce legiuitorul a stabilit titularul obligaţiei de determinare a cotelor de recoltă, pentru a putea fi admise derogări de la această regulă cu privire la eventualele modificări ulterioare, acest drept trebuia conferit explicit, modificarea trebuind să fie efectuată de cel care are competenţa de stabilire/întocmire.
    Nu poate fi primită apărarea pârâtului în sensul că, de vreme ce legiuitorul nu interzice delegarea de competenţă, aceasta este permisă conform art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere.
    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2015 stabileşte, între principalele atribuţii ale Gărzilor, monitorizarea, implementarea şi controlul aplicării regimului cinegetic în fondul cinegetic naţional, or aceste acţiuni nu implică modificarea deciziei adoptate la nivelul pârâtului, ca organ ierarhic superior Gărzilor forestiere.
    În plus, dispoziţiile din Hotărârea Guvernului nr. 743/2015 şi Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 456/2016, acte normative de rang inferior legii, nu pot duce la o interpretare contrară a art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, unde legiuitorul a fost explicit în desemnarea autorităţii competente să stabilească aceste cote de recoltă.
    Pe de altă parte, Gărzile forestiere nu pot fi asimilate autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, administratorul faunei cinegetice fiind exclusiv autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare şi asigură administrarea faunei cinegetice, şi nicidecum Gărzile forestiere.
    De altfel, legiuitorul primar face o distincţie clară între autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi Gărzile forestiere prin chiar textul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere (instituţii publice cu personalitate juridică, în subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, prin preluarea atribuţiilor activităţilor, a posturilor şi a personalului de la comisariatele de regim silvic şi cinegetic, care se desfiinţează). Prin urmare, Gărzile forestiere nu pot fi confundate cu autoritatea centrală care se ocupă de silvicultură şi vânătoare şi, evident, nu se pot subroga acestei autorităţi centrale.
    În acelaşi sens dispune şi art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2021 privind înfiinţarea Gărzii Forestiere Naţionale (actul normativ primar aflat în vigoare la data emiterii Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022):
    "(1) Se înfiinţează Garda Forestieră Naţională, instituţie publică care funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale care răspunde de silvicultură, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorităţii publice centrale pentru silvicultură.
(2) Garda Forestieră Naţională are în subordine Gărzile forestiere, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, care sunt instituţii publice cu personalitate juridică."

    În continuare, Hotărârea Guvernului nr. 46/2023 privind organizarea, funcţionarea şi repartizarea numărului de posturi pentru Garda Forestieră Naţională şi gărzile forestiere reglementează, în sarcina gărzilor forestiere aflate în subordinea Gărzii Naţionale de Mediu, atribuţii de implementare, monitorizare şi control al regimului cinegetic, iar nu de stabilire a cotelor de recoltă.
    O interdicţie explicită a stabilirii/modificării cotelor de recoltă nu este necesar a fi cuprinsă în lege câtă vreme această dispoziţie reiese în mod implicit chiar din caracterul prescriptiv al normei de la art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006. Astfel, din moment ce legiuitorul a instituit atribuţia aprobării normelor în sarcina administratorului, cu avizul autorităţii care răspunde de protecţia mediului, rezultă, per a contrario, că nimeni altcineva nu are această atribuţie.
    Contrar susţinerilor recurentului-pârât, prevederile ROF al Gărzilor forestiere (care fac referire la atribuţiile gărzilor forestiere in ceea ce priveşte aprobarea suplimentarii cotelor de recoltă) sunt adoptate printr-un act normativ de nivel inferior în raport cu Legea nr. 407/2006.
    Sunt de asemenea nefondate apărările prin care recurentul-pârât susţine legalitatea art. 6 alin. (1) din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022, cu următorul cuprins: „Exemplarele din speciile admise la vânătoare care produc pagube culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice se recoltează în orice perioadă a anului, la solicitarea scrisă a gestionarului, de către vânători, sub coordonarea personalului de specialitate angajat al gestionarului, precum şi de către acesta din urmă, după cum urmează:
    a) în baza aprobării conducerii structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare în raza căreia se află fondul cinegetic, în situaţia în care cota de recoltă aprobată prin prezentul ordin nu a fost realizată;
    b) în baza aprobării conducerii autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, prin referat de aprobare, la propunerea structurilor sale teritoriale de specialitate pe fondurile cinegetice pe care nu au fost aprobate cote de recoltă, precum şi în situaţia în care cota de recoltă aprobată prin prezentul ordin a fost realizată.“

    Instanţa de fond a reţinut că acest articol nu este fundamentat şi nu există nicio justificare a adoptării sale, fapt ce contravine prevederilor art. 6 şi 30 din Legea nr. 24/2000.
    Pe de altă parte, prin art. 6 sus-menţionat se permite aprobarea unui număr suplimentar din speciile admise la vânătoare faţă de cel stabilit prin cota de recoltă pentru motivul „provocării de pagube“ fără ca această noţiune să fie definită, astfel că textul articolului nu este clar, precis şi suficient pentru aplicarea sa. Totodată, lipsa de claritate a textului legal face imposibilă verificarea respectării prevederilor art. 14 din Legea nr. 24/2000, care prescriu regula unicităţii reglementării în materie prin raportare la prevederile art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 care stabileşte condiţiile procedurii speciale a derogărilor.
    În acord cu argumentele primei instanţe, Înalta Curte observă de asemenea că în referatele de aprobare ale ordinului contestat nu există vreo fundamendare/justificare a adoptării prevederilor acestui articol, în contextul în care obiectul ordinului contestat este aprobarea cotelor de recoltă prevăzute în anexele nr. 1-5, şi nu crearea unui cadru juridic pentru aprobarea ulterioară a unor cote de recoltă suplimentare, ori de câte ori se consideră că speciile de mamifere sau păsări ar provoca pagube.
    Referitor la art. 14 din ordinul contestat, acesta are următorul cuprins:
    "Numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător pentru speciile din anexa nr. 5 la prezentul ordin este de 25 de exemplare, excepţie făcând specia ieruncă care se poate recolta doar un exemplar/zi/vânător."

    Cum aceste dispoziţii, în legătură directă cu prevederile anexei nr. 5, nu pot avea o existenţă de sine stătătoare, în lipsa unor cote de recoltă admise la vânătoare în fiinţă, s-a impus anularea şi a art. 14 din ordinul contestat.
    Sunt nefondate şi susţinerile recurentului-pârât cu privire la legalitatea art. 15 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022, acesta contravenind dispoziţiilor art. 6 şi 77 din Legea nr. 24/2000, raportat la dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 407/2006, pentru că nu instituie o regulă necesară şi suficientă care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă, iar necesitatea emiterii/adoptării acestui articol nu rezultă din cuprinsul textului de lege menţionat.
    Referitor la recursul reclamantei, art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 cuprinde norme de recomandare cu privire la ceea ce legea dispune prin norme imperative şi are următorul conţinut: „Pentru diminuarea efectelor negative pe care speciile de pradă le au asupra efectivelor de căprior, iepure, fazan şi potârniche, se recomandă ca gestionarii fondurilor cinegetice să organizeze şi să desfăşoare lunar, în perioada legală de vânătoare, acţiuni având ca scop realizarea integrală a cotelor de recoltă aprobate pentru speciile vulpe şi şacal, precum şi combaterea câinilor hoinari şi a pisicilor sălbăticite.“
    Instanţa de fond a reţinut în esenţă că nu constituie un motiv de nelegalitate susţinerea potrivit căreia art. 7 sus-menţionat nu ar fi o normă necesară, respingând argumentul că art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 impune realizarea obligatorie a cotelor de recoltă aprobate, iar art. 19 alin. (3) şi (4) face vorbire despre împuşcarea câinilor hoinari şi a pisicilor sălbăticite.
    În acord cu jurisprudenţa invocată de către reclamantă, Înalta Curte apreciază că se impun a fi satisfăcute rigorile prevederilor Legii nr. 24/2000, respectiv art. 6 alin. (1) care prevede că „Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte (...)“, art. 30 potrivit căruia proiectul de act normativ trebuie să fie însoţit de instrumente de prezentare şi motivare şi art. 20 care impune ca elaborarea proiectelor de acte normative să fie precedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, rezultatele studiilor de cercetare şi referirile la sursele de informaţii suplimentare relevante pentru dezbaterea proiectelor de acte normative fiind incluse în instrumentul de prezentare şi motivare a proiectului de act normativ.
    Recurenta reclamantă a invocat şi nefundamentarea art. 7 din ordinul contestat, susţinere care se dovedeşte şi ea corectă, fiind încălcate dispoziţiile art. 6, 7, 20, 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000, raportat la prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, art. 37 şi anexa nr. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, în contextul în care speciile de vulpe si şacal sunt tratate ca nişte dăunători care creează prin simpla lor existenţă un pericol de dezechilibru ecologic. Or, în cele două referate de aprobare ale Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 nu există o justificare, nu sunt invocate argumente, studii sau cercetări care să demonstreze efectele negative ale speciilor de vulpe sau şacal asupra speciilor a căror protejare se doreşte.

    6. Temeiurile de drept ale soluţiei pronunţate în recurs
    Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, va casa, în parte, sentinţa civilă recurată şi, în rejudecare, va anula şi prevederile art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada iunie 2022-14 mai 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iunie 2022, urmând a fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

    PENTRU ACESTE MOTIVE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge recursul declarat de recurentul-pârât M.M.A.P. împotriva Sentinţei civile nr. 169 din 8 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
    Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A.A.C.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.
    Casează, în parte, sentinţa civilă recurată şi, în rejudecare:
    Anulează prevederile art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada iunie 2022-14 mai 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iunie 2022.
    Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
    Definitivă.
    Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei astăzi, 11 decembrie 2024.

                    Judecător,
                    Maria Hrudei
                    Magistrat-asistent,
                    Ionel Ciprian Burlacu

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 5.989 din 11 decembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 5.989 din 11 decembrie 2024 referitoare la art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 5.989 din 11 decembrie 2024 referitoare la art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.571/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic