Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 499 din 17 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 499 din 17 septembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 499 din 17 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 931 din 19 noiembrie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, excepţie ridicată de David Ioan Ciceo, Gabriela Zanc, Corina-Paula Florian, Florica Mureşan, Iuliu Pop şi Vasile Opriş în Dosarul nr. 7.270/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 993D/2018.
    2. La apelul nominal răspund, pentru autorii excepţiei, domnul Ovidiu Podaru, avocat din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Consiliul Judeţean Cluj, domnul Cătălin Pangratie, avocat din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că dosarul se află la al doilea termen de judecată, când Curtea, prin Încheierea din 11 iulie 2019, a dispus acordarea unui nou termen.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care susţine admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Face referire la notele scrise depuse la dosarul cauzei şi arată, în esenţă, că prevederile art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 109/2011, supuse controlului de constituţionalitate, instituie posibilitatea de revocare a directorilor unei regii autonome, chiar fără justă cauză. Într-o asemenea situaţie, aceştia nu se pot adresa unei instanţe judecătoreşti de contencios administrativ pentru a contesta măsura revocării, ci au doar posibilitatea de a solicita despăgubiri, care se achită din bani publici. Arată că dreptul de revocare este unul discreţionar, de natură să afecteze interesul public. Referitor la prevederile art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, susţine că acestea au o redactare ambiguă, care conduce la vătămarea interesului public şi la încălcarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din Constituţie. Subliniază că, în speţă, este necesar ca atribuţiile de conducere a aeroportului să fie exercitate de o persoană care dovedeşte o calificare profesională adecvată domeniului aviatic.
    5. Avocatul părţii Consiliul Judeţean Cluj solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care precizează că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, departe de a reglementa posibilitatea revocării directorilor fără justă cauză, creează posibilitatea directorului destituit fără just temei de a obţine despăgubiri. Arată că tocmai interesul public invocat este cel care dictează posibilitatea lăsată de lege autorităţii tutelare de a stabili delegarea atribuţiilor de conducere de către consiliul de administraţie către unul sau mai mulţi directori.
    6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, reţinând că, în realitate, criticile de neconstituţionale tind la modificarea legii, ceea ce este atributul puterii legislative. Referitor la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că normele legale criticate nu instituie posibilitatea revocării fără justă cauză a directorilor, ci permit acestora să obţină despăgubiri în ipoteza în care măsura revocării a fost dispusă în asemenea condiţii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    7. Prin Încheierea din 24 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.270/117/2017, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice. Excepţia a fost ridicată de David Ioan Ciceo, Gabriela Zanc, Corina-Paula Florian, Florica Mureşan, Iuliu Pop şi Vasile Opriş într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative - Hotărârea Consiliului Judeţean Cluj nr. 220/2017 privind numirea Consiliului de administraţie al Aeroportului Internaţional Avram Iancu Cluj - R.A. şi Hotărârea Consiliului Judeţean Cluj nr. 235/2017 pentru modificarea Hotărârii Consiliului Judeţean Cluj nr. 220/2017.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 109/2011, potrivit cărora, prin actul de înfiinţare sau, ulterior înfiinţării, prin decizie a autorităţii publice tutelare, se poate stabili dacă atribuţiile de conducere executivă a regiei autonome pot fi delegate de consiliul de administraţie unuia sau mai multor directori, sunt neconstituţionale, deoarece această posibilitate trebuie să fie acordată în orice situaţie consiliului de administraţie, şi nu doar atunci când autoritatea tutelară decide acest lucru prin actul de înfiinţare sau ulterior înfiinţării. În caz contrar, s-ar încălca principiul care interzice autorităţii tutelare să intervină în deciziile administrative sau de conducere, principiu stabilit prin Convenţia Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltarea Economică. De asemenea, textul de lege menţionat este neconstituţional prin ambiguitatea şi lipsa lui de claritate, fiind în contradicţie cu art. 4 din acelaşi act normativ, potrivit căruia „Autoritatea publică tutelară şi Ministerul Finanţelor Publice nu pot interveni în activitatea de administrare şi conducere a întreprinderii publice“.
    9. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate considerente din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul securităţii juridice (spre exemplu, Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza De Geouffre de la Pradelle împotriva Franţei, şi Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României), potrivit cărora „odată ce a fost adoptată o soluţie de către Stat ea trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluţii; în această privinţă trebuie subliniat faptul că incertitudinea - fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorităţi - este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita Statului“.
    10. În opinia autorilor excepţiei, neconstituţionalitatea rezultă şi din aceea că este afectată siguranţa, din perspectiva respectării interesului public. Astfel, delegarea atribuţiilor de conducere executivă se face fără a se stabili unele criterii şi fără a se avea în vedere dacă măsura este în interesul public sau nu, încălcându-se astfel, prevederile art. 135 alin. (2) din Constituţie.
    11. Referitor la art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 109/2011 se arată că acesta încalcă prevederile art. 135 alin. (2) din Constituţie. Astfel, se susţine că prevederea invocată este neconstituţională din perspectiva sintagmei „fără justă cauză“. Având în vedere că este vorba despre o întreprindere publică, revocarea nu ar trebui să se facă în orice condiţii şi chiar „fără justă cauză“, pentru că alegerea directorului se face în considerarea necesităţii satisfacerii unui interes public (legat de prestarea serviciului public de transport aerian etc.). Prin urmare, revocarea nu ar trebui să se poată face oricând, în orice condiţii (astfel cum se întâmplă în dreptul societar), ci ar trebui să se aibă în vedere, în mod prioritar, interesul public. Prin posibilitatea unei revocări chiar şi fără justă cauză se încalcă interesul public şi astfel şi prevederile art. 135 alin. (2) din Constituţie.
    12. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia invocată este neîntemeiată. Arată că, din perspectiva art. 16 din Constituţie, astfel cum acesta a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu se poate reţine neconstituţionalitatea art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011. De asemenea, instanţa apreciază că posibilitatea recunoscută autorităţii tutelare ca prin actul de înfiinţare să stabilească dacă atribuţiile de conducere executivă a regiei autonome pot fi delegate de consiliul de administraţie unuia sau mai multor directori generali nu valorează netranspunerea în legislaţia naţională a principiilor Convenţiei Organizaţiei de Cooperare Economică şi Dezvoltare. Precizează că în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 se arată că actul normativ menţionat a fost adoptat „dat fiind că, în lumina principiilor guvernanţei corporative a întreprinderilor de stat, dezvoltate de Organizaţia de Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) pe baza celor mai avansate standarde legislative şi de bune practici a corporaţiilor, este necesar a fi instituite pârghii de garantare a obiectivităţii şi transparenţei selecţiei managementului şi a membrilor organelor de administrare, de asigurare a profesionalismului şi responsabilităţii deciziei manageriale, mecanisme suplimentare de protecţie a drepturilor acţionarilor minoritari şi o transparenţă accentuată faţă de public atât a activităţii societăţilor de stat, cât şi a politicii de acţionariat a statului“. În privinţa invocării art. 23 alin. (1) din Constituţie, instanţa arată că autorii excepţiei nu au argumentat această susţinere. Instanţa mai reţine că prevederile art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 nu prevăd/permit revocarea fără justă cauză a directorului de către consiliul de administraţie, ci instituie o procedură reparatorie în situaţia ipotetică în care o astfel de revocare s-ar produce, şi prin urmare nu se poate reţine încălcarea interesului public în sensul textului constituţional invocat. Cât priveşte art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 reţine că posibilitatea recunoscută autorităţii tutelare de a stabili dacă atribuţiile de conducere executivă a regiei autonome pot fi delegate de consiliul de administraţie unuia sau mai multor directori generali nu este de natură a aduce atingere principiului protejării intereselor naţionale în activitatea economică, consacrat de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorilor excepţiei, susţinerile avocatului părţii Consiliul Judeţean Cluj, notele scrise depuse la dosar de autorii excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 18 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 14 decembrie 2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 1 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
    - Art. 18 alin. (1): „Prin actul de înfiinţare sau, ulterior înfiinţării, prin decizie a autorităţii publice tutelare se poate stabili dacă atribuţiile de conducere executivă a regiei autonome pot fi delegate de consiliul de administraţie unuia sau mai multor directori.“;
    – Art. 21 alin. (3): „Directorii pot fi revocaţi de către consiliul de administraţie, conform legii, în condiţiile stabilite în contractul de mandat. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul în cauză este îndreptăţit la plata unor daune-interese, potrivit contractului de mandat. Pentru desemnarea noilor directori se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 18.“

    17. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 privind libertatea individuală şi art. 135 alin. (2) lit. b) privind obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, Curtea observă că acestea stabilesc posibilitatea autorităţii tutelare de a decide dacă atribuţiile de conducere executivă a regiei autonome pot fi delegate de consiliul de administraţie unuia sau mai multor directori.
    19. Astfel, Curtea observă că prevederile legale criticate corespund scopului enunţat al actului normativ din care fac parte, prin concretizarea mecanismelor de „guvernanţă corporativă“, care, potrivit art. 2 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, implică ansamblul de reguli care guvernează sistemul de administrare şi control în cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară şi organele întreprinderii publice, dintre consiliul de administraţie sau de supraveghere, directori sau directorat, acţionari şi alte persoane interesate.
    20. De asemenea, Curtea reţine că prevederile legale criticate nu fac altceva decât să dea expresie rolului autorităţii publice tutelare (statul sau unitatea administrativ-teritorială care a înfiinţat regia autonomă) de a coordona şi de a avea în subordine sau sub autoritate o întreprindere publică (regie autonomă), rol consacrat de art. 2 pct. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011. În acelaşi sens sunt, spre exemplu, şi dispoziţiile art. 3 lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, care stabilesc că: autoritatea tutelară are competenţe să monitorizeze şi să evalueze performanţa consiliului de administraţie, pentru a se asigura, în numele statului sau al unităţii administrativ-teritoriale fondatoare, că sunt respectate principiile de eficienţă economică şi profitabilitate în funcţionarea regiei autonome.
    21. Totodată, Curtea observă că dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale instituie regula potrivit căreia relaţiile din cadrul regiei autonome şi cu terţii sunt stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare al regiei autonome, elaborat de consiliul de administraţie şi aprobat de organul care a înfiinţat regia respectivă (statul sau unitatea administrativ-teritorială).
    22. În aceste condiţii, Curtea constată că prerogativele pe care legea le conferă autorităţii tutelare nu interferează asupra modului concret de exercitare a atribuţiilor consiliului de administraţie în activitatea efectivă de administrare şi conducere a întreprinderii publice.
    23. Sub acest aspect, Curtea reţine că stabilirea printr-un act normativ cu forţă juridică de lege a unor prerogative de control ale statului sau unităţii administrativ-teritoriale asupra întreprinderilor publice nu poate reprezenta prin ea însăşi o nesocotire a principiilor economiei de piaţă statuate de dispoziţiile art. 135 din Constituţie. Această concluzie este întărită de o altă prevedere a Legii fundamentale, şi anume aceea a art. 137 alin. (1), potrivit căreia „Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege“.
    24. Prin urmare, Curtea constată că prevederile legale criticate, interpretate în ansamblul dispoziţiilor referitoare la guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, sunt în deplină concordanţă cu cele ale art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, care stabilesc obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică.
    25. Cu privire la invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea precizează că normele din Legea fundamentală enunţate vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni. Prin urmare, dispoziţiile constituţionale antereferite nu au incidenţă în ceea ce priveşte raporturile juridice dintre autoritatea publică tutelară, pe de o parte, şi consiliul de administraţie, respectiv directorii întreprinderii publice, pe de altă parte, sub aspectul conducerii întreprinderii publice.
    26. Referitor la criticile vizând încălcarea prin dispoziţiile legale criticate a Convenţiei Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, invocată prin prisma art. 20 din Constituţie, Curtea observă că norma din Legea fundamentală evocată reglementează tratatele internaţionale privind drepturile omului. Or, Convenţia Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, la care fac referire autorii excepţiei, nu face parte din această categorie. Actul juridic internaţional evocat nu este un tratat ratificat de Parlament, nu face parte din ordinea juridică internă, ci reprezintă un act care reglementează scopul, organizarea şi funcţionarea acestei organizaţii internaţionale. Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 20 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. De altfel, în prezent, statul român nu este membru al acestei asociaţii internaţionale, având statutul de stat candidat.
    27. Referitor la dispoziţiile art. 23 din Constituţie privind libertatea individuală, a căror încălcare o invocă autorii excepţiei, Curtea reţine că acestea vizează libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se putea comporta şi mişca liber, de a nu fi ţinută în sclavie, arestată sau deţinută decât în cazurile şi după formele expres prevăzute de Constituţie şi legi. Prin urmare, ipoteza normativă a textelor legale criticate fiind distinctă faţă de dreptul reglementat prin dispoziţiile constituţionale invocate, Curtea constată că prevederile art. 23 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză.
    28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, Curtea reţine că acestea reglementează cu privire la posibilitatea consiliului de administraţie de a revoca directorii, conform legii, în condiţiile stabilite în contractul de mandat, şi stabilesc că, în cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese, potrivit contractului de mandat. Or, întrucât, în cauză, nu s-a ridicat problema revocării directorilor de către consiliul de administraţie, ci se solicită anularea unor hotărâri ale consiliului judeţean, prevederile legale invocate nu au nicio incidenţă în privinţa soluţionării cauzei.
    29. Cu privire la condiţia de admisibilitate referitoare la „legătura cu soluţionarea cauzei“ în cazul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a statuat că aceasta presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le stabilesc dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014). Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate referitoare la „legătura cu soluţionarea cauzei“ prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale este inadmisibilă.
    30. În fine, Curtea precizează că aspectele referitoare la modul de aplicare a legii excedează controlului de constituţionalitate, fiind de resortul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de David Ioan Ciceo, Gabriela Zanc, Corina-Paula Florian, Florica Mureşan, Iuliu Pop şi Vasile Opriş în Dosarul nr. 7.270/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016