Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 496 din 17 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 496 din 17 septembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 496 din 17 septembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 976 din 4 decembrie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Mihail Dionisie în Dosarul nr. 5.650/120/2017 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 158D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise, prin care dezvoltă motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţei judecătoreşti.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii şi ca atare respingerea, ca nefondată, a excepţiei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 9 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.650/120/2017, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de către Mihail Dionisie într-o cauză având ca obiect asigurări sociale.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia se raportează la neconstituţionalitatea art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, care modifică unele dispoziţii din Legea nr. 223/2015. Arată că prin adoptarea acestora a fost micşorat, restrâns dreptul la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fără să fi fost respectate exigenţele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie.
    7. Se încalcă, în opinia autorului, art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu se justifică urgenţa actului normativ criticat, contrar celor inserate în preambulul acestuia. Sunt menţionate, în sprijinul acestei susţineri, considerente din decizii ale Curţii Constituţionale prin care se stabilesc condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă. În argumentarea acestei critici, autorul arată că proiectul Legii nr. 223/2015 a fost dezbătut public, cu toate instituţiile interesate, o lungă perioadă de timp, peste 2 ani. De asemenea arată că Legea nr. 223/2015 a fost adoptată de Parlament cu cvasiunanimitate de voturi în data de 24 iulie 2015, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015 şi a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2016, precum şi faptul că din 27 iulie 2015 şi până la 1 ianuarie 2016 s-a scurs un interval de 5 luni, mai mult decât suficient pentru ca legea să poată fi modificată pe calea obişnuită de legiferare.
    8. În susţinerea criticii întemeiate pe dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, autorul precizează că, deşi în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 se arată că „în textul Legii nr. 223/2015 există prevederi arbitrare în interpretare care pot determina diferenţieri de tratament aplicabil pensionarilor în etapa de stabilire, recalculare şi/sau actualizare a pensiilor militare de stat“, Guvernul nu a prezentat niciun articol din legea modificată care să determine această diferenţiere. De asemenea nu s-a indicat modalitatea prin care modificările aduse Legii nr. 223/2015 prin punctele 4, 5 şi 6 ale art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 conduc la stabilirea „stării de normalitate“ şi nici nu se precizează vreun element cuantificabil, independent de voinţa Guvernului, prin care să se demonstreze că activitatea casei de pensii sectoriale ar fi perturbată în absenţa modificărilor conţinute în art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. O asemenea omisiune este, în opinia autorului, contrară jurisprudenţei Curţii Constituţionale pe care o menţionează.
    9. În continuare, autorul arată că sunt încălcate prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât dispoziţiile criticate, stabilind reducerea cu cel puţin 30% a cuantumului pensiilor, afectează dreptul fundamental la pensie, în sensul dat expresiei afectează în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În plus, dispoziţiile criticate afectează şi dreptul la un nivel de trai decent menţionat în art. 47 din Constituţie.
    10. Sunt încălcate, potrivit autorului, şi prevederile art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie. Astfel, cuantumul pensiei, drept stabilit printr-o lege organică, a fost redus cu cel puţin 30%. Or, în condiţiile creşterii preţurilor care antrenează cheltuieli suplimentare cu tratamentele medicale, este imposibilă creşterea calităţii vieţii. Autorul evocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 421 din 9 mai 2007, în sensul că viciul de neconstituţionalitate al unei ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de Parlament a ordonanţei respective. În consecinţă, legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională.
    11. În sfârşit, autorul susţine că în proiectul de lege adoptat de Senat în data de 14 martie 2016 s-au adus modificări art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, respectiv art. 29 alin. (1) şi art. 30 din Legea nr. 223/2015. Astfel, potrivit noii forme a art. 29 alin. (1), „militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, cu vechime cumulată conform articolului 3, litera f) de cel puţin 25 de ani, beneficiază la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul prevăzută la articolul 28“, iar, potrivit noii forme a art. 30, „Pensia militară de stat stabilită, recalculată sau actualizată potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, inclusiv prin aplicarea prevederilor articolului 108 şi ale articolului 11 alineat (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, nu poate să depăşească 100% din baza de calcul prevăzută la art. 28, utilizată la stabilirea, recalcularea, actualizarea pensiei“.
    12. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă arată că instituţia delegării legislative dă dreptul Guvernului să emită ordonanţe de urgenţă în anume situaţii extraordinare, cu obligaţia motivării urgenţei, astfel că nu se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. De asemenea instanţa judecătorească consideră că nu este încălcat nici dreptul fundamental la pensie, întrucât este dreptul legiuitorului să stabilească, respectiv să modifice, în funcţie de politica statului, de resursele financiare şi de prioritatea obiectivelor urmărite, condiţiile, criteriile de acordare, modul de calcul şi cuantumul valoric al pensiei, cu respectarea principiilor de bază prevăzute de Legea nr. 223/2015.
    13. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere, reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 366 din 30 mai 2017, nr. 443 din 21 iunie 2016 şi nr. 204 din 30 martie 2017, în sensul constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. Analizând însă susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că acesta critică prevederile art. 40 pct. 4-6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, care modifică art. 28-30 din Legea nr. 223/2015. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 pct. 4-6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 care modifică/completează art. 28 referitor la baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat, art. 29 referitor la modalitatea de determinare a cuantumului pensiei de serviciu şi art. 30 referitor la plafonarea pensiei de serviciu din Legea nr. 223/2015.
    18. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind organizarea statului potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) cu privire la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 alin. (1) privind autoritatea legiuitoare, art. 74 alin. (1) şi (3) referitor la iniţiativa legislativă, art. 76 alin. (3) cu privire la adoptarea în regim de urgenţă a proiectelor de legi sau a propunerilor legislative, art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă, art. 115 alin. (6) privind materiile în care nu pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă, art. 135 alin. (2) lit. f) referitor la asigurarea de către stat a creării condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la critica autorului excepţiei potrivit căreia art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 a fost adoptat cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, respectiv dispoziţiile art. 40 al acesteia, a fost adoptată într-o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată. Astfel, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, că „în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 modificările aduse Legii nr. 223/2015 au fost justificate de faptul că în cuprinsul acestei legi «există prevederi arbitrare în interpretare care pot determina diferenţieri de tratament aplicabil pensionarilor în etapa de stabilire, recalculare şi/sau actualizare a pensiilor militare de stat», iar «în condiţiile neadoptării măsurilor de modificare şi completare a Legii nr. 223/2015, este imposibilă emiterea normelor juridice de rang inferior şi există riscul apariţiei unui nou val de litigii de anvergura celui din anii 2010- 2012». Curtea apreciază că situaţia extraordinară care a impus reglementarea de urgenţă a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 are în vedere consecinţele neconstituţionale pe care le atrage o reglementare care este susceptibilă de a genera tratamente diferite pentru persoane aflate în situaţii identice şi faţă de care apariţia unui val semnificativ de litigii este doar un efect secundar. O reglementare neclară, care are ca efect interpretări arbitrare, este contrară nu doar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, dar şi principiului constituţional al egalităţii în drepturi, potrivit căruia persoanele care se află în situaţii similare trebuie să se bucure de un tratament juridic identic, iar constatarea acestor consecinţe, în timpul demersurilor autorităţilor, prilejuite de imediata intrare în vigoare a unei asemenea reglementări, justifică o intervenţie legislativă imediată a Guvernului, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, destinată prevenirii acestor rezultate contrare Legii fundamentale“ (a se vedea Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, paragraful 34).
    20. Cu privire la critica autorului excepţiei potrivit căreia art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 a fost adoptat cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit căruia „Ordonanţele de urgenţă [...] nu pot afecta [...] drepturile [...] prevăzute de Constituţie [...]“, respectiv de art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent şi de art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, Curtea constată că o asemenea critică este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile criticate reglementează modalitatea de determinare a cuantumului pensiei de serviciu a destinatarilor Legii nr. 223/2015: veniturile care intră în baza de calcul şi, corelativ, veniturile excluse din aceasta; procentul în care se calculează cuantumul pensiei de serviciu; modul de valorificare la determinarea cuantumului pensiei de serviciu a vechimii care depăşeşte vechimea cumulată de 25 ani, necesară pentru deschiderea dreptului la pensia de serviciu; procentul din baza de calcul la care se plafonează cuantumul pensiei de serviciu. Astfel de norme nu vizează, în mod nemijlocit, substanţa dreptului la pensie, de exemplu condiţiile în care aceasta se poate obţine sau persoanele eligibile.
    21. În plus, Curtea reţine că pensiile reglementate de Legea nr. 223/2015 se acordă în temeiul principiului recunoştinţei faţă de loialitatea, sacrificiile şi privaţiunile suferite de militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi familiile acestora pe timpul carierei (a se vedea art. 2 lit. f) din Legea nr. 223/2015). Pensiile de serviciu reglementate de Legea nr. 223/2015 nu se cuvin, deci, „în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite“, aşa cum se cuvin pensiile din sistemul unitar de pensii publice reglementate de Legea nr. 263/2010.
    22. Această deosebire conceptuală se reflectă şi în modul de reglementare a finanţării pensiilor de serviciu şi, respectiv, ale celor contributive. Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, „Fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat şi a altor drepturi de asigurări sociale cuvenite pensionarilor militari se asigură de la bugetul de stat, prin bugetele instituţiilor prevăzute la alin. (1)“ (potrivit acestor dispoziţii, „Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul Român de Informaţii asigură aplicarea reglementărilor referitoare la pensiile militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special şi exercită controlul aplicării acestora“), în vreme ce, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii [a se vedea în acest sens cap. II (art. 20-26) din Legea nr. 263/2010 referitor la Bugetul asigurărilor sociale de stat şi cap. III (art. 27-50) referitor la Contribuţia de asigurări sociale].
    23. Ţinând cont de cele menţionate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
    24. Cele reţinute anterior sunt valabile şi cu privire la art. 47 alin. (1) din Constituţie, invocat de către autorul excepţiei. Dreptul la pensie este, din perspectiva categoriei de persoane din care face parte şi autorul excepţiei, un drept mai specific decât dreptul prevăzut de art. 47 alin. (1) din Constituţie referitor la nivelul de trai decent. Or, dacă dispoziţiile criticate nu afectează dreptul fundamental la pensie a fortiori nu este afectat art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent.
    25. În continuare, Curtea reţine că, referitor la critica autorului întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 53 din Constituţie, sunt mutatis mutandis valabile cele constatate anterior cu privire la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
    26. În sfârşit, cu privire la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, potrivit cărora „Statul trebuie să asigure:... f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii“, Curtea reţine că limitarea plafonului pensiilor de serviciu nu face parte din categoria de măsuri prin care statul îşi încalcă obligaţia de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, câtă vreme este acceptat că legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul dreptului la pensie şi condiţiile acordării acestuia, precum şi să le modifice în funcţie de resursele financiare existente la un anumit moment (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 322 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 4 octombrie 2019, paragraful 16).
    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihail Dionisie în Dosarul nr. 5.650/120/2017 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016