Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466-469 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tudor Voicu în Dosarul nr. 4.347/306/2018 al Judecătoriei Sibiu - Secţia penală, respectiv de Anton Şerban în Dosarul nr. 730/176/2019/a1 al Judecătoriei Alba Iulia. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 27 octombrie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, când Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus conexarea Dosarului nr. 2.051D/2019 la Dosarul nr. 728D/2019, care a fost primul înregistrat. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 27 octombrie 2022, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 2 noiembrie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin Sentinţa penală nr. 87 din 20 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.347/306/2018, Judecătoria Sibiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466-469 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Tudor Voicu într-o cauză penală redeschisă ca urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal formulată de autor - întrucât a fost judecat în lipsă şi condamnat la pedeapsa cu închisoarea -, fiind reluată judecarea fondului cauzei din faza de judecată. 4. Prin Încheierea penală nr. 299 din 27 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 730/176/2019/a1, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466-469 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Anton Şerban într-o cauză penală redeschisă ca urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal formulate de autor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 466-469 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost reconfigurate direct, de legiuitorul delegat, sau indirect, prin deciziile nr. 22 din 2015 şi nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât exclud parcurgerea fazei camerei preliminare în procesul penal redeschis. Afirmă că, pronunţând deciziile menţionate, instanţa supremă a ignorat, pe de o parte, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, iar, pe de altă parte, prevederile constituţionale privind separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, egalitatea în faţa legii, rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii, rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Curţii Constituţionale şi efectele deciziilor instanţei de control constituţional. 6. Judecătoria Sibiu - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că autorul excepţiei critică, prin prisma invocării unei excepţii de neconstituţionalitate, dispoziţiile deciziei instanţei supreme în care se defineşte noţiunea de proces penal, utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate. De asemenea, reţine că folosirea procedurii redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este limitată de legiuitor prin condiţii expres prevăzute în textul procedural. Apreciază că desfăşurarea procesului penal în lipsa inculpatului nu este în sine incompatibilă cu exigenţele procesului echitabil, iar soluţia oferită de legiuitor prin stabilirea modalităţii în care se poate desfiinţa o hotărâre judecătorească având autoritate de lucru judecat nu contravine dispoziţiilor art. 16, ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 şi 53 din Constituţie ori prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât, de cele mai multe ori, prin acţiunile sale, inculpatul este cel care determină situaţia în care nu a putut fi informat despre desfăşurarea urmăririi penale şi care l-a împiedicat să participe la desfăşurarea procesului penal, aspect consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 28 februarie 2008, pronunţată în Cauza Demebukov împotriva Bulgariei. Consideră că nu se poate pune semnul egalităţii între o persoană care dă dovadă de bună-credinţă şi manifestă interes faţă de procedurile penale care o vizează şi cea care nu manifestă niciun interes relativ la aceste proceduri. În aceste condiţii, apreciază că, în cauză, nu se pune problema existenţei unui viciu de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466-469 din Codul de procedură penală, ci, cel mult, a unei chestiuni de politică legislativă, prin care legiuitorul a înţeles să limiteze strict cazurile în care o hotărâre judecătorească având autoritate de lucru judecat poate fi desfiinţată. Reţine, totodată, că interesul urmărit de legiuitor a fost acela de a conferi persoanei judecate în lipsă posibilitatea de a-şi valorifica dreptul la apărare prin participarea în persoană la desfăşurarea cercetării judecătoreşti şi, implicit, la administrarea probatoriului, având posibilitatea de a solicita administrarea de probe care să combată acuzaţia în materie penală adusă prin actul de sesizare. Apreciază că, prin reglementarea acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul naţional a impus un standard de protecţie superior conferit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi statuat în hotărârile din 31 ianuarie 2012 şi 28 februarie 2008, pronunţate în Cauzele Stoyanov împotriva Bulgariei şi Demebukov împotriva Bulgariei. 7. Judecătoria Alba Iulia apreciază că normele procesual penale criticate sunt constituţionale, având în vedere că prin instituirea procedurii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se urmăreşte tocmai garantarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil. Totodată, face referire la Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, şi apreciază că prin reluarea procesului din faza de judecată ca urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal nu se aduce vreo vătămate drepturilor garantate de lege oricărei persoane acuzate, de vreme ce în cadrul procesului penal reluat din faza de judecată sunt respectate toate principiile care guvernează procesul penal, inculpatul având posibilitatea să cunoască toate piesele dosarului, să i se aducă la cunoştinţă toate drepturile şi obligaţiile ce îi revin în proces, să conteste toate probele administrate în faza de urmărire penală şi să solicite readministrarea probelor din faza de urmărire penală, dar şi administrarea de probe noi, pe care le apreciază ca fiind concludente şi utile soluţionării cauzei. Reţine, de asemenea, că inculpatul are posibilitatea de a invoca direct în faza de judecată cazurile de nulitate absolută, aşadar, împrejurarea că, drept urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal, acesta se reia din faza de judecată, nu din faza de cameră preliminară, nu constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul părţilor la un proces echitabil şi dreptul la apărare. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Avocatul Poporului, formulând punctul său de vedere în Dosarul nr. 2.051D/2019, consideră că dispoziţiile art. 466-470 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. În acest sens, invocă deciziile nr. 22 din 9 iunie 2015 şi nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi reţine că redeschiderea procesului penal vizează faza de judecată a procesului penal, cu consecinţa aplicării ansamblului garanţiilor menite să asigure exercitarea şi respectarea drepturilor procesuale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 728D/2019, nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispoziţiile art. 466-469 din Codul de procedură penală. Având în vedere motivele de neconstituţionalitate formulate de autori, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Normele procesual penale criticate au următorul conţinut: „(3) Dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), dispune prin încheiere admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.“ 13. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că normele procesual penale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 126 alin. (3) privind competenţa instanţei supreme de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei, şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) referitor la deciziile Curţii Constituţionale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale în prezenta cauză, prin Decizia nr. 590 din 8 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1019 din 18 decembrie 2019, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în ceea ce priveşte faza procesuală de la care se reia procesul penal, sunt neconstituţionale. 15. În considerentele deciziei menţionate, Curtea a reţinut că reluarea cauzei din faza judecăţii în primă instanţă, cu prilejul redeschiderii procesului penal, conform art. 469 din Codul de procedură penală, astfel cum s-a hotărât prin Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, şi nu din faza camerei preliminare, în ipoteza în care inculpatul nu a fost legal citat în etapa procesuală anterior menţionată sau, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei, încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare ale persoanei aflate în ipoteza analizată, care a fost condamnată în lipsă [paragraful 37]. De asemenea, Curtea a constatat că prevederile art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, creează discriminare între persoanele judecate în lipsă, în privinţa cărora se dispune redeschiderea procesului penal, conform art. 469 din Codul de procedură penală, dar care nu au fost legal citate şi, prin urmare, nu au avut posibilitatea de a participa la procedura camerei preliminare, şi cele care participă la toate etapele procesului penal [paragraful 39]. Totodată, având în vedere interpretările diferite ale textului criticat apărute în practica judiciară, instanţa de control constituţional a constatat că dispoziţiile art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, fiind contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) [paragraful 44]. 16. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că Decizia nr. 590 din 8 octombrie 2019, mai sus menţionată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezentele cauze - prin Sentinţa penală nr. 87 din 20 februarie 2019, respectiv Încheierea penală nr. 299 din 27 mai 2019 -, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a devenit inadmisibilă. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepţie ridicată de Tudor Voicu în Dosarul nr. 4.347/306/2018 al Judecătoriei Sibiu - Secţia penală, respectiv de Anton Şerban în Dosarul nr. 730/176/2019/a1 al Judecătoriei Alba Iulia. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sibiu - Secţia penală şi Judecătoriei Alba Iulia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
