Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 494 din 2 noiembrie 2022  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 494 din 2 noiembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 59 din 20 ianuarie 2023

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, excepţie ridicată de Radu Cătălin Petcu în Dosarul nr. 6.562/4/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 326D/2019.
    2. Dezbaterile au avut loc la data de 27 octombrie 2022 în prezenţa apărătorului autorului excepţiei, doamna avocat Lupu Andi Mirela, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 2 noiembrie 2022, dată la care Curtea a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 30 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.562/4/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor. Excepţia a fost ridicată de Radu Cătălin Petcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate, printre alţii, şi de autor excepţiei împotriva unei sentinţe penale prin care acesta a fost condamnat în temeiul textelor de lege criticate.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prin rechizitoriul emis de procuror a fost trimis în judecată, alături de alte persoane, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor. Face referire la situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită şi redată în introducerea la partea expozitivă a actului de sesizare a instanţei, potrivit căreia autorul excepţiei, în calitate de şef serviciu administrativ, şi un alt inculpat, M.Ş., în calitate de şef serviciu auto în cadrul societăţii M.P.H. - S.A., au încredinţat unui număr de trei inculpaţi - C.G., G.M. şi G.V. -, în calitate de transportatori, cantitatea de aproximativ 10.000 de litri de deşeuri provenite de la îndepărtarea vopselelor cu conţinut de solvenţi organici sau alte substanţe periculoase, în vederea eliminării lor, cantitate superioară celei înscrise în documentele întocmite în cadrul societăţii generatoare a deşeurilor, fără a obţine aprobarea agenţiei pentru protecţia mediului necesară în acest caz, fără predarea către transportatori a documentelor prevăzute de lege în acest caz şi fără a stabili traseul şi destinatarul transportului de deşeuri, în condiţiile în care inculpaţii C.G., G.M. şi G.V. nu erau autorizaţi să colecteze, să transporte şi să elimine acest tip de deşeuri. După preluarea deşeurilor, aceştia din urmă au deversat ilegal o parte din deşeuri în reţeaua de canalizare a municipiului Bucureşti, fiind surprinşi de organele de poliţie.
    5. Arată, totodată, că în partea finală a expozitivului rechizitoriului s-a făcut o analiză a semnificaţiei juridice în procesul penal a împrejurării că atât inculpatul C.G., cât şi entitatea generatoare a deşeurilor ai cărei prepuşi pentru operaţiunea de eliminare au fost autorul excepţiei şi inculpatul M.Ş. au fost sancţionaţi contravenţional de către Garda Naţională de Mediu. Procurorul a ajuns la concluzia că nu poate fi trimis în judecată inculpatul C.G. atât timp cât se constată că acesta a fost sancţionat contravenţional de Garda Naţională de Mediu pentru aceeaşi faptă pentru care este cercetat în dosarul penal. Procurorul a apreciat, totodată, că aceleaşi considerente sunt valabile şi pentru persoana juridică S.C. M.P.H. - S.A., în numele şi în interesul căreia autorul excepţiei şi inculpatul M.Ş. au săvârşit fapta ce face obiectul dosarului penal. De asemenea, arată că, în ceea ce îi priveşte pe inculpatul C.G. şi persoana juridică S.C. M.P.H. - S.A., s-a constatat că este incident cazul care împiedică exercitarea, respectiv punerea în mişcare a acţiunii penale, prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală raportat la art. 6 din acelaşi cod şi art. 4 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv ca pentru aceeaşi faptă să nu fi fost aplicată o altă sancţiune, motiv pentru care în cauză s-a dispus clasarea privind săvârşirea de către inculpatul C.G. şi persoana juridică S.C. M.P.H. - S.A. a infracţiunii prevăzute de art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011.
    6. De asemenea, arată că, prin sentinţa penală a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală, inculpaţii G.M. şi G.V. au fost condamnaţi la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 de lei, iar inculpatul M.Ş. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 27.500 de lei, în timp ce autorul excepţiei a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni.
    7. În aceste condiţii de fapt şi de drept, autorul excepţiei susţine că a fost trimis în judecată alături de ceilalţi inculpaţi şi, ulterior, condamnat, întrucât a fost lipsit de şansa ca împotriva lui să se fi adoptat o sancţiune contravenţională. Apreciază că pluralitatea de soluţii diferite ca natură juridică pronunţate în cauza penală în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate are drept cauză maniera defectuoasă de redactare a normei de incriminare. Astfel, arată că în Legea nr. 211/2011 sunt o multitudine de măsuri care au caracter imperativ, fiind deci obligatorii, iar nu facultative, însă art. 61 alin. (1) lit. a), b) şi c) din lege reglementează, în mod limitativ, exhaustiv, faptele ce constituie contravenţie. În aceste condiţii, folosind argumentul de interpretare logică per a contrario, apreciază că nesocotirea oricăror alte dispoziţii din Legea nr. 211/2011 ar urma să constituie acţiunea ori inacţiunea reprezentând elementul material al laturii obiective a infracţiunii. Prin urmare, susţine că sarcina destinatarului normei ar fi aceea de a exclude faptele contravenţionale pentru a stabili dispoziţiile în raport cu care o faptă concretă constituie infracţiune. Invocă considerentele paragrafului 17 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la condiţiile de calitate a legii, impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, acesta să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. Apreciază că norma criticată se adresează unor specialişti, unor persoane care trebuie să aibă cunoştinţe cu privire la măsurile obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, măsuri care, de altfel, sunt cuprinse în acte normative publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, cum sunt Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor sau Hotărârea Guvernului nr. 1.061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României. Consideră, totodată, că art. 61 din Legea nr. 211/2011 permite şi o delimitare clară între normele a căror încălcare constituie contravenţie şi cele a căror încălcare constituie infracţiune, criticile inculpatului nefiind fondate nici sub acest aspect. Faptul că, în cauză, s-a dispus sancţionarea contravenţională a altor participanţi la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor constituie aspecte de aplicare a legii, nu de constituţionalitate a acesteia.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor. În notele scrise, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită examinarea dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, soluţia legislativă în vigoare la data de 21 mai 2014. Prin urmare, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 28 martie 2014, în forma anterioară modificării acestora prin art. I pct. 11 din Legea nr. 166/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 13 iulie 2017. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor au fost abrogate prin art. 71 alin. (1) lit. a) din capitolul VII al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 26 august 2021. Însă, având în vedere cele statuate de instanţa de control constituţional prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 28 martie 2014, în forma anterioară modificării acestora prin art. I pct. 11 din Legea nr. 166/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2016, care a produs efecte în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă următoarele fapte: […] b) neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase; […]“.
    13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii, şi ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării şi a pedepsei.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în motivarea acesteia, autorul face referire la circumstanţele concrete ale cauzei în care a fost ridicată, respectiv la chestiuni ce ţin de domeniul interpretării şi aplicării legii, atribuţie exclusivă a organelor judiciare. În acest sens, autorul excepţiei susţine că a fost trimis în judecată şi, ulterior, condamnat, întrucât a fost lipsit de „şansa“ ca în privinţa sa să se fi aplicat o sancţiune contravenţională şi, din această perspectivă, reţine că o parte dintre coinculpaţi au fost sancţionaţi contravenţional, în timp ce altă parte dintre aceştia, deşi trimişi în judecată, au fost condamnaţi la plata unor amenzi penale. În aceste condiţii, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează argumente referitoare la neconstituţionalitatea textelor menţionate, ci critică pluralitatea de soluţii pronunţate în cauza penală în care a fost invocată excepţia. Or, formularea unor astfel de motive nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci sunt ridicate, prin intermediul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate, probleme ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii.
    15. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii de către organele judiciare (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23). Atât interpretarea conţinutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţia de fapt dedusă judecăţii, cât şi aprecierea legalităţii activităţii desfăşurate de către organele de urmărire penală sunt, în speţă, de competenţa judecătorului de cameră preliminară (Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, şi Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 14). În cazuri similare, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorilor excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 421 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 466 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 735 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16, şi Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21).
    16. În aceste condiţii, Curtea constată că analiza aspectelor invocate de autor nu este de competenţa instanţei de control constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“. Curtea nu poate cenzura astfel de critici, întrucât, dacă ar proceda ca atare, ar săvârşi o imixtiune în atribuţiile autorităţii judecătoreşti. De aceea, din această perspectivă, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, soluţionarea sa excedând competenţei Curţii Constituţionale.
    17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, excepţie ridicată de Radu Cătălin Petcu în Dosarul nr. 6.562/4/2017 al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a II-a penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2022.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016