Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea GENN COMSERV - S.R.L. Bucureşti, filiala Timişoara, în Dosarul nr. 8.169/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.977D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 18 ianuarie 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 31 ianuarie 2018 şi, respectiv, pentru 1 februarie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.169/325/2016, Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost invocată de petenta Societatea GENN COMSERV - S.R.L. Bucureşti, filiala Timişoara, în cadrul unui litigiu având ca obiect o plângere contravenţională, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş. 4. În motivarea excepţiei, autoarea acesteia arată că prevederile art. 25 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituţionale, în măsura în care o copie a procesului-verbal nu este comunicată şi persoanelor juridice afectate de aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare. Şi prevederile art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ sunt considerate a fi neconstituţionale, în măsura în care din interpretarea acestora nu rezultă şi dreptul persoanei împotriva căreia s-a aplicat măsura contravenţională complementară de a depune plângere împotriva acestei măsuri. În acest context, învederează faptul că între subiectul activ, care săvârşeşte nemijlocit fapta de natură contravenţională, şi persoana sancţionată prin măsura complementară nu există întotdeauna identitate de persoane. Arată că în prezenta cauză, prin procesul-verbal întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş, a fost sancţionat salariatul societăţii, însă de măsura complementară de reţinere a copiei conforme a autorizaţiei de transport, în vederea suspendării, este afectată societatea. Or, în măsura în care o copie a procesului-verbal nu a fost comunicată societăţii, ca entitate sancţionată cu măsura contravenţională complementară, se aduce atingere dreptului acesteia la apărare şi la un proces echitabil. În fine, susţine că nu există o alternativă de contestare a măsurii sancţionatoare a contravenţiei complementare pe calea contenciosului administrativ, atât timp cât competenţa şi procedura de soluţionare a plângerilor contravenţionale, atât împotriva celor principale, cât şi a celor complementare, este reglementată de prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. 5. În opinia Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, prevederile art. 25 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu sunt contrare dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. În acest sens, raportat la susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată face referire la prevederile art. 56 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere şi arată că măsurile ce constau în reţinerea sau suspendarea copiei conforme a autorizaţiei de transport au caracterul unor măsuri administrative şi, prin urmare, împotriva acestor măsuri se poate formula plângere la instanţa de contencios administrativ. În acest context, face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în acest sens fiind Decizia nr. 850 din 28 noiembrie 2006. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile criticate nu interzic persoanelor nemulţumite de modul de constatare şi sancţionare a contravenţiilor să formuleze plângere la instanţa competentă şi să îşi exercite dreptul la apărare pe tot parcursul procesului. Arată, totodată, că norma juridică are în vedere persoanele care au un interes direct în reducerea sau înlăturarea sancţiunii principale ori complementare a confiscării sau, după caz, persoanele afectate prin săvârşirea contravenţiei, în cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o pagubă şi există tarife de evaluare a acesteia, caz în care persoana împuternicită să aplice sancţiunea stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: - Art. 25 alin. (1): „Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate.“; – Art. 31 alin. (1): „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.“ 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi celor ale art. 24 privind dreptul la apărare. 12. Analizând situaţia de fapt ce a generat invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, ca urmare a controlului efectuat de către organele de poliţie împreună cu un inspector de trafic din cadrul Registrului Auto Român, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei săvârşite de către salariatul Societăţii GENN COMSERV - S.R.L. (operator de transport în regim de taxi), conducător auto al taximetrului, prin care acestuia i s-au reţinut talonul şi permisul de conducere, i-a fost aplicată o amendă contravenţională şi a fost anulată dovada privind inspecţia tehnică periodică a autovehiculului, pentru conducerea acestuia cu defecţiuni la sistemul de direcţie. Având în vedere faptul că acesta a săvârşit o serie de abateri ce constituie contravenţii la regimul transportului rutier public de persoane în regim de taxi, în temeiul art. 56 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, distinct de procesul-verbal prin care a fost sancţionat conducătorul auto, a fost întocmit procesul-verbal de reţinere a copiei conforme a autorizaţiei de transport în regim de taxi nr. 02469/8.03.2016, autorizaţie emisă de Primăria Municipiului Timişoara - Direcţia tehnică, ca sancţiune contravenţională complementară aplicată persoanei juridice - societatea de transport, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 858 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 10 decembrie 2012, sau Decizia nr. 850 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, decizii prin care Curtea a constatat că reglementarea criticată este constituţională. 14. Astfel, prin Decizia nr. 850 din 28 noiembrie 2006, precitată, Curtea a reţinut că „art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, coroborat cu art. 25 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, stabileşte că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere, de către contravenient sau, după caz, de către partea vătămată sau proprietarul bunurilor confiscate, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Curtea a observat că textul criticat stabileşte dreptul persoanei răspunzătoare de săvârşirea contravenţiei, precum şi al celor afectaţi în mod direct de acest fapt, de a ataca un act administrativ. Aşa fiind, Curtea a apreciat că este firesc ca numai subiecţii prevăzuţi de ordonanţă să poată contesta actul administrativ în cauză (procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei), atât timp cât acesta îi priveşte în mod nemijlocit şi în exclusivitate şi numai ei având interes şi fiind lezaţi prin actul în cauză“. 15. De altfel, în jurisprudenţa sa în această materie, Curtea a reţinut că legiuitorul este liber să reglementeze cu privire la răspunderea contravenţională a persoanei juridice, întrucât nicio normă din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi, intenţia legiuitorului fiind aceea de a responsabiliza persoana juridică în ceea ce priveşte modul de alegere şi supraveghere a angajaţilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19). S-a subliniat, de asemenea, că răspunderea contravenţională a persoanei juridice nu o exclude pe cea a persoanei fizice care a săvârşit în mod nemijlocit contravenţia. 16. Distinct de cele de mai sus, raportat la criticile formulate, Curtea menţionează faptul că, în doctrină, s-a subliniat că, deşi procesul-verbal este un act administrativ, singurul motiv pentru care împotriva proceselor-verbale persoanele interesate nu formulează o procedură prealabilă urmată de acţiune în contencios administrativ este acela că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt exceptate de la procedura comună actele administrative cu privire la care este prevăzută o altă procedură judiciară. Or, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, plângerea contravenţională este tocmai o asemenea procedură judiciară paralelă. 17. Referitor la critica autoarei excepţiei potrivit căreia aceasta nu beneficiază de o cale de atac alternativă pentru formularea plângerii contravenţionale, alta decât cea prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, respectiv pe calea contenciosului administrativ, prin Decizia nr. 1.118 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 6 octombrie 2009, Curtea a reţinut că, „în sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, prin contencios administrativ se înţelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiţiei, cetăţenii sunt apăraţi de eventualele abuzuri ale autorităţilor administraţiei publice, adică ale primarilor, consiliilor locale, prefecţilor, miniştrilor şi ale Guvernului însuşi. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În schimb, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cuprinde reglementări al căror scop îl constituie sancţionarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, deşi nu se bucură de protecţia legii penale, trebuie apărate prin mijloace extrapenale. [...] Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, că «contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ». Scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivalează însă cu introducerea lor sub cupola Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Aceasta este o lege care [...] are în vedere raporturile stabilite între cetăţean şi autorităţile publice prin acte administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.“ 18. Curtea observă că, în speţă, distinct de procesul-verbal de constatare a contravenţiei prin care a fost sancţionat contravenientul, salariat al societăţii, a fost întocmit procesul-verbal prin care a fost aplicată societăţii sancţiunea complementară a reţinerii copiei conforme a autorizaţiei de transport - ca măsură ce are caracterul unei măsuri administrative, proces-verbal în cuprinsul căruia s-a stipulat faptul că, „împotriva măsurii de reţinere a copiei conforme a autorizaţiei de transport se poate face plângere la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.“ Aşa fiind, chiar dacă autoarea excepţiei nu are calitatea procesual activă de a ataca procesul-verbal prin care a fost sancţionat contravenientul, nejustificând niciun interes în formularea unei plângeri contravenţionale împotriva acestuia, aceasta beneficiază de o cale de atac împotriva procesului-verbal prin care i s-a aplicat, în mod direct, sancţiunea reţinerii copiei conforme a autorizaţiei de transport, ca sancţiune complementară subsecventă sancţiunilor contravenţionale principale aplicate contravenientului. 19. În acest context, Curtea subliniază că sancţiunile principale şi complementare, precum şi măsurile tehnico-administrative au un caracter punitiv şi preventiv, vizând ocrotirea unei valori sociale importante, precum siguranţa pe drumurile publice. Sancţiunile contravenţionale complementare nu au scop represiv, acesta revenind numai sancţiunilor contravenţionale principale, ci au scop preventiv, şi anume înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege. Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei săvârşite, şi nu au caracter de sine stătător, ci ele fiinţează numai pe lângă o sancţiune contravenţională principală, astfel încât soarta lor juridică depinde de cea a sancţiunilor principale, potrivit principiului accesorium saequitur principalem. Răspunderea contravenţională fiind una strict personală, titularul dreptului de a formula plângerea contravenţională este cel sancţionat contravenţional. 20. Curtea reţine, totodată, că, în înţelesul Legii nr. 38/2003, prin autorizaţia de transport se înţelege acel document eliberat în condiţiile acestei legi de autoritatea de autorizare, care atestă faptul că un transportator este autorizat să execute transportul respectiv şi poate participa la atribuirea în gestiune a serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere, după caz. Din perspectiva criticii formulate, Curtea observă că, în doctrină, s-a arătat faptul că „sancţiunea contravenţională a retragerii autorizaţiei constă în retragerea temporară a autorizaţiei emise pentru efectuarea de operaţiuni reglementate de actele normative care fac menţiune despre ea. Unele sancţiuni administrative nu pot fi aplicate decât persoanelor juridice, acesta fiind cazul, de pildă, al retragerii sau suspendării autorizaţiei. Această sancţiune se poate aplica numai unor persoane juridice, nu şi membrilor săi, tocmai pentru că autorizaţia se referă la activitatea respectivei persoane juridice, şi nu a membrilor săi, luaţi individual, iar măsura în sine are un caracter preventiv.“ 21. În fine, în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 521 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, paragraful 16, Curtea a constatat că „obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârşită de către conducătorul auto este o soluţie legislativă justificată prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.“ Astfel, în situaţia în care un salariat este responsabil de conduita ilicită care a atras sancţionarea contravenţională a angajatorului persoană juridică, posibilitatea angajatorului de a regresa împotriva salariatului vinovat, pentru recuperarea sumelor plătite cu titlu de sancţiune contravenţională, precum şi a pagubelor înregistrate în urma aplicării sancţiunilor contravenţionale complementare, se poate face în condiţiile art. 254 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, privind angajarea răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea GENN COMSERV - S.R.L. Bucureşti, filiala Timişoara, în Dosarul nr. 8.169/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 25 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 februarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
