Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 488 din 3 octombrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. 86-89 din aceasta, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. I pct. 9 şi ale art. IX din aceasta

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 488 din 3 octombrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. 86-89 din aceasta, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. I pct. 9 şi ale art. IX din aceasta

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 101 din 2 februarie 2024

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. 86-89 din aceasta, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. I pct. 9 şi ale art. IX din aceasta, excepţie ridicată de Septimiu Virgil Sălcudean în Dosarul nr. 346/33/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.324D/2019.
    2. La apelul nominal răspunde avocatul Cosmin Costaş, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită, în esenţă, admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 115 alin. (6). În acest sens, arată, cu titlu preliminar, că, deşi dispoziţiile criticate au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, acestea au produs efecte juridice. Pe fond, arată, în primul rând, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 încalcă atât principiul neretroactivităţii legii, cât şi principiul mai larg al securităţii juridice, deoarece prevede că se aplică retroactiv, de la începutul anului 2019, deşi a fost publicată în martie 2019. Totodată, susţine că ambele ordonanţe de urgenţă ale Guvernului criticate încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece nu se justifică urgenţa adoptării acestor acte normative. Nici situaţia excepţională care să reclame măsuri legislative urgente, care să nu fi putut fi adoptate în procedură obişnuită, nu a existat. Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală prevăd că modificările în discuţie - instituirea acestei taxe, care reprezintă un impozit direct - ar fi trebuit promovate până la finalul lunii iunie 2018. În acest sens, al încălcării principiului securităţii juridice, se invocă jurisprudenţa Tribunalului Constituţional Polonez, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României asupra principiului „rule of law“. De asemenea, se susţine că dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu respectă cerinţele de claritate a legii. Astfel, deşi reglementează aspecte tehnice, actele normative criticate nu specifică ce medie se aplică, media aritmetică sau cea ponderată, nu definesc ce înseamnă active financiare, nu prevăd metode de determinare a mediei ROBOR şi nu clarifică o serie de aspecte de natură procedurală. În plus, alegerea unui pivot sancţiune, respectiv ROBOR de 2% pe an, este arbitrară, nu este justificată, neexistând niciun studiu în acest sens. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, în ansamblu, iar, în subsidiar, a dispoziţiilor art. 86-89 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi ale art. I pct. 9 şi ale art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În esenţă, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, apreciază că ambele acte normative criticate respectă cerinţele prevăzute de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. Aşa cum rezultă din precizările cuprinse în notele de fundamentare ale acestor acte normative, este justificată măsura instituirii taxei pe active financiare. În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, arată că prin aceasta a fost revizuit mecanismul de calcul al taxei prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, obiectivele principale care au determinat revizuirea acestui mecanism fiind prevăzute în preambulul acesteia. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, apreciază că dispoziţiile criticate respectă exigenţele privind calitatea legii, în componenta referitoare la previzibilitate, astfel că acestea nu contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a fost publicată în luna decembrie a anului 2018, dar taxa pe active financiare urma să se plătească până la sfârşitul primului trimestru al anului următor. De asemenea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii, deoarece a fost publicată şi a intrat în vigoare în martie 2019, anterior închiderii perioadei în care taxa urma să se plătească. În final, susţine că instituirea de către legiuitorul delegat a unei taxe reprezintă o măsură de politică fiscală oportună, reglementată într-un domeniu în care statului îi este recunoscută o anumită marjă de apreciere.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 11 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 346/33/2019, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. 86-89 din aceasta, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. I pct. 9 şi ale art. IX din aceasta. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Septimiu Virgil Sălcudean într-o cauză de contencios administrativ, formulată în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având ca obiect soluţionarea cererii de reparare a prejudiciului cauzat de emiterea Ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului nr. 114/2018 şi nr. 19/2019, precum şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor acte normative.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, care a însoţit acţiunea prin care se solicită repararea prejudiciului creat prin ordonanţele de urgenţă ale Guvernului criticate, autorul acesteia - persoană fizică, în calitate de acţionar al unei instituţii bancare - susţine, cu titlu preliminar, că a suferit un prejudiciu prin iniţierea, emiterea şi aplicarea Ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului nr. 114/2018 şi nr. 19/2019. Astfel, scăderea semnificativă a cotaţiei bursiere referitoare la acţiunile pe care le deţine la o instituţie bancară constituie, în opinia acestuia, consecinţa imediată şi directă a actelor normative criticate.
    7. Referitor la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, se consideră că aceasta contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece a fost publicată la data de 29 decembrie 2018 şi a avut efecte imediate, începând cu data de 1 ianuarie 2019, ceea ce conduce la încălcarea exigenţei previzibilităţii, deoarece iniţierea, emiterea şi aplicarea imediată a unui act normativ cu consecinţe extrem de importante în materie fiscală în asemenea condiţii contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    8. Totodată, se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 încalcă şi dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece Guvernul nu a explicat, în niciun fel, de ce modificările de natură fiscală puse în practică prin ordonanţă de urgenţă la data de 29 decembrie 2018 nu au putut fi promovate pe calea procedurii legislative regulate, în condiţiile şi în termenele indicate expres de art. 4 din Codul fiscal. În fapt, în ceea ce priveşte problematica taxei pe activele financiare, expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 conţine o singură frază, după cum urmează: „având în vedere că majorarea dobânzilor ROBOR la 3 luni şi ROBOR la 6 luni afectează segmentul de populaţie care a utilizat această formă de finanţare, se impune instituirea unei taxe pe active financiare datorată de instituţiile bancare, diferenţiată în funcţie de depăşirea unei anumite valori procentuale.“ De asemenea, Guvernul nu a clarificat care sunt evenimentele de natură excepţională care au condus la adoptarea unei ordonanţe de urgenţă cu acest obiect, care sunt consecinţele unui astfel de eveniment de natură excepţională şi cum anume măsurile propuse prin ordonanţa de urgenţă sunt apte să înlăture consecinţele negative semnalate. Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 afectează direct dreptul la respectarea proprietăţii.
    9. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86-89 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, raportată la art. 1 alin. (5) din Constituţie, se consideră, în esenţă, că perioada de vacatio legis (29 decembrie 2018-1 ianuarie 2019) este nerezonabilă pentru norme ce reglementează în materie fiscală. În sensul neconstituţionalităţii stabilirii unei perioade scurte de timp pentru intrarea în vigoare a unor norme fiscale, invocă o decizie din 15 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Constituţional din Polonia.
    10. Totodată, se susţine că textele criticate eludează procedura de legiferare în materie fiscală prevăzută de Codul fiscal, potrivit căruia orice modificare sau completare se poate face numai prin lege, care va intra în vigoare în termen de minimum 6 luni de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar impozitele, taxele şi contribuţiile vor intra în vigoare doar de la data de 1 ianuarie a anului următor şi vor rămâne în vigoare vreme de cel puţin un an. De la această regulă, pot exista două excepţii: a) modificări sau completări aduse prin ordonanţe, dacă acestea nu presupun modificarea unui impozit, a unei taxe ori a unei contribuţii şi introducerea unor noi prevederi fiscale de acest tip, caz în care ordonanţa nu poate intra în vigoare mai devreme de 15 zile de la data publicării; b) modificări care decurg din angajamentele internaţionale ale României, caz în care s-ar putea efectua modificări chiar şi de îndată. Însă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 este emisă cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, reprezentând o derogare nepermisă de la rule of law (înţelegând aici procedura publică de promovare şi adoptare a modificărilor legislative pentru domeniul fiscal).
    11. De asemenea, se susţine lipsa de claritate şi previzibilitate a textelor criticate, sub următoarele aspecte: a) nu este dată definiţia clară a activelor financiare ale contribuabilului asupra cărora urmează să se aplice taxa pe active; b) nu este precizat ce rol are ROBOR la 6 luni în detalierea mediei trimestriale ROBOR, iar, dacă nu are un asemenea rol, de ce este menţinută o asemenea trimitere inutilă în textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018; c) nu este definită media trimestrială care ar urma să fie determinată de către Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză şi nu este menţionată data până la care ar trebui determinată şi publicată această medie, fiind important dacă media imaginată de Guvern este una aritmetică sau una ponderată (cu menţiunea că media ponderată este cea mai corectă din punct de vedere strict matematic, dar este mai dificil de calculat rapid).
    12. Referitor la stabilirea pragului de referinţă, se arată că, dacă ar fi ca, prin ipoteza fixată de Guvern, media trimestrială ROBOR să depăşească pragul de referinţă, ar trebui avută în vedere o metodă ştiinţifică, logică de stabilire a pragului de referinţă (în total contrast cu modalitatea arbitrară de stabilire a acesteia din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018).
    13. De asemenea, se susţine că baza de impunere a oricărei prelevări fiscale se determină folosind elemente obiective: capacitatea cilindrică a unui autoturism; valoarea unui bun imobil, determinată pe baza unui raport de evaluare; venitul sau profitul realizat de o persoană fizică sau de o persoană juridică; câştigul realizat dintr-o anumită investiţie. Însă, în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, legiuitorul a ales, pentru taxa pe activele financiare, ca pivot-sancţiune, un element de natură bancară sau comercială – valoarea indicelui ROBOR la finalul fiecărui trimestru, prin raportare la un prag determinat arbitrar ca fiind „preţul corect“ (nivel ROBOR de 2% pe an). Stabilirea pragului de referinţă la 2% atunci când inflaţia medie anuală pe anul 2018 a fost de 3,3%, iar prognoza Băncii Naţionale a României pentru anul 2019 este de 3% nu are niciun fundament ştiinţific (sens în care, chiar dacă s-ar menţine taxa pe active financiare, pragul de referinţă ar trebui corectat).
    14. Cu privire la sancţiunea fiscală pe care o instituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, se arată că instituţiile bancare nu pot să nu ia măsuri pentru a-şi proteja activele financiare de efectele inflaţiei, mai ales ţinând cont de faptul că ele nu sunt cele care să genereze în principal creşterea preţurilor, ci ele de fapt reacţionează la creşterea preţurilor. În fine, tot în privinţa acestui pivot-sancţiune, cu privire la mărimea cotelor taxei pe active, care în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a fost stabilită în cinci trepte, de la 0,1% la 0,5%, treptele fiind de câte 0,1%, se consideră că acest sistem în trepte trebuie eliminat întrucât, în sistemul imaginat, la o variaţie infimă de depăşire a pragului de referinţă plusul de impozitare este enorm. În concluzie, nu există elemente de impozitare obiective, riguroase din punct de vedere ştiinţific şi funcţionale din punct de vedere fiscal, ci elemente de referinţă de tip sancţiune, configurate eronat.
    15. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86-89 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, raportată la art. 115 alin. (6) din Constituţie, se arată că nu există urgenţa reglementării pe calea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Pe de-o parte, însuşi Codul fiscal temporizează procedura introducerii unui nou impozit, a unei noi taxe sau a unei noi contribuţii, cu păstrarea unui termen de vacatio legis de 6 luni. Este deci incompatibilă cu această concepţie a legiuitorului fiscal o ordonanţă de urgenţă precum cea criticată, care introduce o nouă prelevare fiscală în data de 29 decembrie 2018, cu intrare în vigoare de la 1 ianuarie 2019. Pe de altă parte, în cuprinsul expunerii de motive nu există nicio explicaţie plauzibilă care să ne permită să determinăm care este situaţia imprevizibilă avută în vedere de legiuitor; care este interesul public periclitat; cât de gravă este periclitarea interesului public; care este motivul pentru care Guvernul a considerat că nu poate face apel la celelalte mijloace constituţionale şi a utilizat, ultima ratio, instituţia ordonanţei de urgenţă; cum anume, în concret, este aptă măsura urgentă avută în vedere - instituirea taxei pe activele financiare - să conducă la înlăturarea pericolului pentru interesul public; care este durata pentru care se va aplica măsura introdusă prin ordonanţa de urgenţă, fiind de principiu faptul că pericolul identificat nu poate dura la infinit.
    16. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, în ansamblu, şi a art. IX din aceasta, se aduc aceleaşi consideraţii precum cele referitoare la neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, acestea fiind valabile, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, mutatis mutandis, astfel că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 a fost emisă cu încălcarea art. 1 alin. (5) şi, respectiv, art. 115 alin. (6) din Constituţie.
    17. Se subliniază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 a apărut intempestiv, pe fondul unei reglementări anterioare - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 - deficitare, şi a fost concepută pentru a se aplica de îndată, în condiţiile în care taxa pe activele financiare în forma iniţială ar fi fost datorată, pentru perioada ianuarie-martie 2019, la finalul trimestrului. Din această perspectivă, Guvernul a ignorat inclusiv prevederea de principiu a Codului fiscal în sensul că ordonanţele de urgenţă nu pot produce efecte mai devreme de 15 zile de la intrarea lor în vigoare [art. 4 alin. (3) din Codul fiscal].
    18. Se mai susţine că dispoziţiile finale cuprinse în art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, potrivit cărora „Prevederile art. I pct. 9 se aplică pentru taxa datorată de instituţiile bancare începând cu anul 2019“, sunt problematice dintr-o dublă perspectivă. Pe de o parte, se invocă dispoziţiile art. 15 din Constituţie, fiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, intrată în vigoare la 29 martie 2019, nu se poate aplica retroactiv, ci eventual pentru viitor, cu începere de la 29 martie 2019 sau, în cadrul reglementat de art. 4 alin. (3) din Codul fiscal, cel mai devreme în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Pe de altă parte, imprecizia legiuitorului, care a făcut o trimitere generică la data intrării în vigoare, este, de asemenea, criticabilă constituţional, în lumina art. 1 alin. (5) din Constituţie şi a principiului securităţii juridice. Nu se poate determina cu certitudine nici măcar momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019. Într-o interpretare corectă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a produs efecte juridice în perioada 1 ianuarie - 28 martie 2019. Or, noul act normativ nu vine să clarifice soluţia imaginată de legiuitor pentru efectele juridice deja produse şi nu pare a avea aptitudinea de a se aplica imediat, din cauza constrângerilor aduse de art. 4 alin. (3) din Codul fiscal.
    19. Totodată, în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, la fel ca în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, nu s-au invocat veritabile motive care să justifice urgenţa, în fapt, singurul motiv real invocat fiind necesitatea punerii în practică a unui ipotetic program de guvernare, care pare să fie şi el variabil în timp. Or, având în vedere normele constituţionale, aceasta nu este o urgenţă care să justifice adoptarea unei ordonanţe de urgenţă cu o magnitudine ridicată.
    20. Referitor la art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, se arată că legiuitorul a modificat substanţial, prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, conţinutul art. 86-88 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Aparent, reglementarea ar fi mai detaliată, ar schimba o parte dintre elementele de referinţă şi ar defini mai bine activele financiare care ar urma să fie luate în calcul la determinarea bazei de impozitare. În realitate însă, conform principiului securităţii juridice şi cu trimitere la dispoziţiile art. 4 din Codul fiscal, există dubii extrem de serioase cu privire la aplicabilitatea, în anul 2019, a prevederilor art. 86-88 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019. Întrucât taxa pe activele financiare a fost introdusă, începând cu data de 1 ianuarie 2019, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, această prelevare fiscală nici măcar nu ar mai putea fi modificată legislativ, fiind obligatorie menţinerea ei, în forma iniţială, pentru o perioadă de minimum un an [art. 4 alin. (2) din Codul fiscal]. În plus, trebuie observat că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 legiuitorul conservă soluţia de plasare în afara Codului fiscal a unui impozit direct care ar fi trebuit să se regăsească în actul normativ special pentru domeniul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor. Este evident că legiuitorul a dorit să eludeze procedura care guvernează codul fiscal şi modificarea acestui act normativ, sens în care a reglementat prin ordonanţe de urgenţă.
    21. Pe fond, cel puţin în lipsa normelor de aplicare detaliate şi în contextul în care dezbaterile din comisia de specialitate a Senatului lasă deschisă calea unei modificări suplimentare a soluţiei adoptate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi apoi restructurate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, impozitarea prin intermediul taxei pe activele financiare nu este certă. Astfel, la data de 16 aprilie 2019, Comisia de buget-finanţe a Senatului a întocmit un aviz favorabil proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 şi a transmis însă un amendament care prevede ca noul indice stabilit de Ministerul Finanţelor Publice să se aplice şi creditelor în derulare. Potrivit acestui amendament, noul indice în baza căruia se calculează ratele din contractele de credit se va aplica şi contractelor în derulare. În acest context, se poate discuta dacă legiuitorul delegat nu şi-a arogat atribuţii excesive, în sensul reglementării detaliate, prin ordonanţă de urgenţă, a întregului cadru al creditării la nivel naţional. Astfel, trebuie observat, în special cu trimitere la noua formă a art. 86-88 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, că se reglementează de fapt în ansamblu, deoarece băncilor le sunt stabilite de către Guvern ţinte care privesc, pe de o parte, nivelul creditării, iar, pe de altă parte, nivelul dobânzilor (practic, în varianta ideală, ar urma ca băncile să acorde mai multe credite şi să reducă semnificativ dobânzile pentru a reuşi să plătească o taxă pe activele financiare cât mai mică). Or, asemenea măsuri de reglementare la nivel macroeconomic nu sunt potrivite a fi efectuate prin ordonanţă de urgenţă, putând afecta în mod semnificativ drepturile fundamentale (şi cu precădere dreptul la proprietate).
    22. În final, arată că, într-un cadru financiar-bancar mai larg, s-ar impune să se analizeze dacă la nivelul Uniunii Europene este permisă o asemenea intervenţie, care tinde să modeleze cel puţin piaţa creditelor şi să încadreze conduita actorilor din domeniul bancar în anumite tipare fixate de Guvern, cum ar fi cele referitoare la creditare şi dobânzi. Acestea sunt riscurile pe care Guvernul şi le asumă atunci când eludează rolul Parlamentului de unic legiuitor şi reglementează, în pripă, prin ordonanţe de urgenţă.
    23. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în raport cu împrejurarea că au fost stipulate motivele care au impus adoptarea de urgenţă prin această procedură de legiferare a modificărilor legislative contestate, instanţa reţine că, cel puţin aparent, sunt întrunite cerinţele de urgenţă impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie. Totodată, din perspectiva condiţiei calitative a previzibilităţii, instanţa apreciază că această cerinţă este întrunită în speţă, prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 115 alin. (6) nefiind încălcate, în raport cu împrejurarea că, deşi intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a fost menţionată de legiuitor ca fiind data de 1 ianuarie 2019, la scurt timp de la data adoptării acesteia şi publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu toate acestea, obligaţia de a achita taxa pe active intervenea la sfârşitul trimestrului, respectiv până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datora taxa pe active, astfel că nu se poate aprecia că efectele acestui act normativ erau de natură imediată şi prejudiciau astfel beneficiarii. Pe de altă parte, în acelaşi context referitor la predictibilitate şi claritate, instanţa are în vedere calitatea specială a contribuabililor vizaţi de aceste modificări legislative, respectiv instituţiile bancare, cărora le este specifică o anumită organizare de natură să le permită să se adapteze facil unor modificări legislative de natura celor analizate, în raport cu împrejurarea că, faţă de un contribuabil obişnuit, dispun de personalul de specialitate - atât tehnică, cât şi juridică - necesar punerii în aplicare în termenul prevăzut de legiuitor a prevederilor criticate de reclamant, astfel că nu se poate reţine că destinatarul acestor norme nu a putut avea reprezentarea aspectelor în funcţie de care este obligat să îşi modeleze conduita. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 15 din Constituţie, instanţa apreciază că nici aceste prevederi constituţionale nu sunt încălcate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 29 martie 2019, anterior încheierii primului semestru al anului, respectiv anterior datei de 25 a lunii următoare primului trimestrul pentru care se datora taxa pe active, astfel că nu se poate reţine o aplicare retroactivă. În final, cu privire la celelalte critici de neconstituţionalitate, instanţa opinează că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită adoptarea unui act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia. De asemenea, statul se bucură de o marjă mult mai largă de apreciere atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală precum cea în speţă, revenind instanţei de contencios constituţional sarcina să analizeze dacă marja de apreciere a legiuitorului în materie fiscală exprimată în adoptarea celor două acte normative criticate respectă prevederile constituţionale invocate de reclamant, vizând şi dacă este întrunită condiţia existenţei unui „just echilibru“ între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor contribuabililor.
    24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile din Constituţie, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. 86-89 din aceasta, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 29 martie 2019, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. I pct. 9 şi ale art. IX din aceasta.
    28. Dispoziţiile art. 86-89 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au următorul cuprins:
    - Art. 86:
    "(1) Instituţiile bancare sunt obligate la plata taxei pe active financiare, denumită în continuare taxa pe active, în situaţia în care media trimestrială ROBOR determinată potrivit art. 87 alin. (2) depăşeşte pragul de 2%, denumit în continuare prag de referinţă.
(2) Prin instituţie bancară se înţelege instituţiile de credit, persoane juridice române, definite astfel potrivit legii de organizare şi funcţionare, şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit ale persoanelor juridice străine.;"

    – Art. 87:
    "(1) Taxa pe active se datorează trimestrial prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (3) asupra activelor financiare ale contribuabilului existente la sfârşitul trimestrului de calcul, astfel cum sunt înregistrate în evidenţa contabilă, ajustate, după caz, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
(2) Media trimestrială ROBOR se stabileşte pe baza ratelor ROBOR la 3 luni şi la 6 luni, calculate şi publicate de Banca Naţională a României pentru ultimul trimestru/semestru anterior trimestrului de calcul. Stabilirea mediei trimestriale se efectuează de către Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză şi se publică pe site-ul acestei instituţii.
(3) Cotele taxei pe active se diferenţiază în funcţie de amploarea depăşirii pragului de referinţă, astfel:
    a) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este până la 0,5 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,1%;
    b) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 0,51-1 punct procentual, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,2%;
    c) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 1,01-1,5 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,3%;
    d) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 1,51-2,0 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,4%;
    e) dacă media trimestrială ROBOR este cu peste 2 puncte procentuale peste pragul de referinţă, cota taxei pe active este de 0,5%.;"

    – Art. 88:
    "(1) Contribuabilii prevăzuţi la art. 86 sunt obligaţi să calculeze, să declare şi să plătească trimestrial taxa pe active, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează taxa pe active.
(2) Prin excepţie de la alin. (1), contribuabilii care încetează să existe într-un trimestru au obligaţia de a declara şi a plăti taxa pe active aferentă până la data depunerii situaţiilor financiare la organul fiscal competent, respectiv până la data radierii, după caz.
(3) Modelul şi conţinutul declaraţiei taxei pe active se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(4) Cheltuiala cu taxa pe active este cheltuială deductibilă la stabilirea rezultatului fiscal reglementat de titlul II din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Taxa pe active reprezintă venit la bugetul de stat şi se administrează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.;"

    – Art. 89:
    "(1) Prevederile capitolului IV se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2019.
(2) Prevederile art. 42 şi art. 74 pct. 4 intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă."

    29. Dispoziţiile art. I pct. 9 şi ale art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 au următorul cuprins:
    - Art. I pct. 9: „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, cu completările ulterioare, se modifică după cum urmează: […] 9. Articolele 86-88 vor avea următorul cuprins:
    "ART. 86
    (1) Instituţiile bancare sunt obligate la plata taxei pe active financiare nete, denumită în continuare taxa pe active.
    (2) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) instituţie bancară - instituţie de credit, persoană juridică română, inclusiv sucursalele din străinătate ale acesteia şi sucursala din România a instituţiei de credit, persoană juridică străină;
    b) active financiare nete - activele financiare ale instituţiei bancare existente la sfârşitul semestrului, respectiv anului pentru care se datorează taxa pe active, astfel cum sunt înregistrate în evidenţa contabilă, ajustate, după caz, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, respectiv:
    (i) numerar, solduri de numerar la bănci centrale şi alte depozite la vedere;
    (ii) active financiare deţinute în vederea tranzacţionării;
    (iii) active financiare nedestinate tranzacţionării, evaluate obligatoriu la valoarea justă prin profit sau pierdere;
    (iv) active financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere;
    (v) active financiare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global;
    (vi) active financiare evaluate la cost amortizat;
    (vii) instrumente financiare derivate - contabilitatea de acoperire;
    (viii) modificările de valoare justă aferente elementelor acoperite în cadrul unei operaţiuni de acoperire a unui portofoliu împotriva riscului de rată a dobânzii;
    (ix) investiţii în filiale, asocieri în participaţie şi entităţi asociate;
    c) cota de piaţă - raportul dintre valoarea totală a activelor instituţiei bancare şi valoarea totală a activelor agregate pentru sistemul bancar, inclusiv sucursale;
    d) rata medie ponderată a dobânzii la creditele, denominate în lei, acordate de o instituţie bancară societăţilor nefinanciare şi gospodăriilor populaţiei - reprezintă media aritmetică a ratelor medii ponderate a dobânzii la creditele denominate în lei, acordate de o instituţie bancară societăţilor nefinanciare şi gospodăriilor populaţiei, calculate lunar la nivelul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa. Rata medie ponderată a dobânzii la creditele denominate în lei, la sfârşitul lunii, reprezintă media ponderată a ratelor de dobândă cu soldul creditelor acordate societăţilor nefinanciare şi gospodăriilor populaţiei;
    e) rata medie ponderată a dobânzii la depozitele, denominate în lei, atrase de o instituţie bancară de la societăţile nefinanciare şi gospodăriile populaţiei - reprezintă media aritmetică a ratelor medii ponderate a dobânzii la depozitele denominate în lei, atrase de o instituţie bancară de la societăţile nefinanciare şi gospodăriile populaţiei, calculate lunar la nivelul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa. Rata medie ponderată a dobânzii la depozitele denominate în lei, la sfârşitul lunii, reprezintă media ponderată a ratelor de dobândă cu soldul depozitelor atrase de la societăţile nefinanciare şi gospodăriile populaţiei;
    f) marja de dobândă - diferenţa între rata medie ponderată a dobânzii la creditele, denominate în lei, acordate de o instituţie bancară societăţilor nefinanciare şi gospodăriilor populaţiei, şi rata medie ponderată a dobânzii la depozite, denominate în lei, atrase de la societăţi nefinanciare şi gospodăriile populaţiei, definite conform Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 4/2014 privind raportarea de date şi informaţii statistice la Banca Naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare. Această marjă de dobândă se calculează la nivelul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa pe active şi al anului precedent şi se exprimă în puncte procentuale;
    g) marja de referinţă a dobânzii - marja de dobândă sub care taxa pe active se reduce la jumătate, respectiv cu 50%;
    h) creşterea soldului creditelor - diferenţa pozitivă dintre soldul creditelor acordate de o instituţie bancară societăţilor nefinanciare şi gospodăriilor populaţiei existent la sfârşitul semestrului/anului pentru care se datorează taxa pe active şi soldul creditelor acordate societăţilor nefinanciare şi populaţiei la sfârşitul anului precedent, raportată la soldul creditelor acordate societăţilor nefinanciare şi populaţiei la sfârşitul anului precedent, exprimată în procente;
    i) diminuarea marjei de dobândă - diferenţa negativă dintre marja de dobândă calculată la nivelul semestrului/anului pentru care se datorează taxa pe active faţă de marja de dobândă calculată la nivelul anului precedent, raportată la marja de dobândă, calculată la nivelul anului precedent, exprimată în procente;
    j) ţinta de creştere a creditării - valoarea de creştere a volumului de credite acordate de o instituţie bancară societăţilor nefinanciare şi gospodăriilor populaţiei, stabilită pentru anul curent faţă de anul precedent, exprimată în procente;
    k) ţinta de diminuare a marjei de dobândă - valoarea de scădere a marjei de dobândă, stabilită pentru anul curent faţă de anul precedent, exprimată în procente.
    (3) Pentru determinarea indicatorului prevăzut la alin. (2) lit. h) se vor lua în considerare şi creditele performante vândute în cursul semestrului/anului de către instituţia bancară şi nu se vor lua în considerare creditele performante cumpărate în cursul semestrului/anului de către instituţia bancară. Creditele performante cumpărate de o instituţie bancară se vor lua în considerare la determinarea indicatorului prevăzut la alin. (2) lit. h) începând cu anul următor. Aceleaşi credite performante vândute şi cumpărate în cursul aceluiaşi an de instituţia bancară nu se iau în considerare la determinarea indicatorului prevăzut la alin. (2) lit. h).
    (4) Pentru determinarea indicatorului prevăzut la alin. (2) lit. d) se vor lua în considerare şi creditele performante vândute în cursul lunii de instituţia bancară, iar creditele performante cumpărate de la instituţiile bancare din România se vor lua în considerare la determinarea acestui indicator începând cu luna următoare momentului cumpărării. Aceleaşi credite performante vândute şi cumpărate în cursul aceluiaşi an de instituţia bancară nu se iau în considerare la determinarea acestui indicator.
    ART. 87
    (1) Taxa pe active se calculează prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (2) asupra bazei impozabile reprezentate de activele financiare nete ale instituţiei bancare existente în sold la sfârşitul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa, potrivit evidenţei contabile, din care se scad următoarele active financiare:
    a) numerarul;
    b) solduri de numerar la bănci centrale la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante;
    c) expuneri neperformante la valoare netă;
    d) titluri de datorie emise de administraţii publice la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante;
    e) credite şi avansuri acordate administraţiilor publice la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante;
    f) credite acordate de instituţiile de credit sectorului neguvernamental purtătoare de garanţii primite din partea administraţiei publice centrale la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante;
    g) credite acordate instituţiilor de credit, creanţe ataşate şi sume de amortizat, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; depozite la instituţii de credit, creanţe ataşate şi sume de amortizat, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro) şi creanţe ataşate, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; operaţiuni reverse repo şi titluri luate cu împrumut, creanţe ataşate şi sume de amortizat, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante.
    (2) Cotele taxei pe active, aplicate asupra bazei impozabile prevăzute la alin. (1), sunt:
    a) 0,4% pe an, pentru instituţia bancară care deţine o cotă de piaţă mai mare sau egală cu 1%;
    b) 0,2% pe an, pentru instituţia bancară care deţine o cotă de piaţă mai mică de 1%.
    Cota de piaţă este cea stabilită la sfârşitul semestrului/anului pentru care se datorează taxa.
    (3) Contribuabilii prevăzuţi la art. 86 alin. (2) lit. a) sunt obligaţi să calculeze semestrial, respectiv la sfârşitul anului taxa pe active, prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (2) asupra bazei impozabile prevăzute la alin. (1).
    (4) Taxa calculată potrivit alin. (3) se reduce astfel:
    a) pentru creşterea intermedierii financiare, prin creşterea soldului creditelor:
    (i) cu 50%, în cazul în care creşterea soldului creditelor acordate societăţilor nefinanciare şi gospodăriilor populaţiei, determinată potrivit art. 86 alin. (2) lit. h), este egală sau mai mare decât ţinta de creştere a creditării, prevăzută la alin. (7);
    (ii) până la 50%, în cazul în care creşterea soldului creditelor acordate societăţilor nefinanciare şi gospodăriilor populaţiei este mai mică decât ţinta de creştere a creditării prevăzută la alin. (7), situaţie în care procentul de reducere a taxei pe active se calculează proporţional, conform următoarei formule:
    R1 = [creşterea soldului creditelor/ţinta de creştere a creditării] *50%,
    unde:
    R1 - procentul de reducere a taxei pe active ca urmare a creşterii soldului creditelor;
    (iii) referinţa iniţială faţă de care se realizează calculul evoluţiei soldului creditelor este reprezentată de soldul creditelor la sfârşitul anului 2018;
    (iv) în cazul în care în anul/anii următor/următori soldul creditelor scade, evoluţia soldului creditelor se va evalua în funcţie de referinţa iniţială de la pct. (iii) până când soldul creditelor înregistrează o valoare mai mare sau egală cu valoarea referinţei iniţiale de la pct. (iii). În anul următor înregistrării soldului creditelor cel puţin la nivelul referinţei iniţiale, calculul evoluţiei soldului creditelor se va realiza faţă de soldul creditelor înregistrate la sfârşitul anului precedent, care devine referinţă iniţială şi căreia i se aplică prevederile de la acest punct;
    b) pentru diminuarea marjei de dobândă:
    (i) cu 50%, în cazul în care marja de dobândă calculată la nivelul semestrului/anului pentru care se datorează se situează sub nivelul marjei de referinţă a dobânzii sau în cazul în care diminuarea marjei de dobândă determinată potrivit art. 86 alin. (2) lit. i) este egală sau mai mare decât ţinta de diminuare a marjei de dobândă, prevăzută la alin. (7);
    (ii) până la 50%, în cazul în care diminuarea marjei de dobândă este mai mică decât ţinta de diminuare a marjei de dobândă prevăzută la alin. (7), situaţie în care procentul de reducere a taxei pe active se calculează proporţional, conform următoarei formule:
    R2 = [(diminuarea marjei de dobândă/ţinta de diminuare a marjei de dobândă) * 50%],
    unde:
    R2 - procentul de reducere a taxei pe active ca urmare a diminuării marjei de dobândă;
    (iii) referinţa iniţială faţă de care se realizează calculul evoluţiei marjei de dobândă este dată de marja de dobândă de la sfârşitul anului 2018;
    (iv) în cazul în care în anul/anii următor/următori marja de dobândă creşte, evoluţia marjei de dobândă se va evalua în funcţie de referinţa iniţială de la pct. (iii) până când marja de dobândă înregistrează o valoare mai mică sau egală cu valoarea referinţei iniţiale de la pct. (iii). În anul următor înregistrării marjei de dobândă cel mult la nivelul referinţei iniţiale, calculul evoluţiei marjei de dobândă se va realiza faţă de marja de dobândă înregistrată la sfârşitul anului precedent, care devine referinţă iniţială şi căreia i se aplică prevederile de la acest punct.
    (5) Taxa pe active, calculată potrivit alin. (3) şi redusă în condiţiile prevederilor alin. (4), pe baza indicatorilor privind cota de piaţă, soldul creditelor şi marja de dobândă înregistraţi la nivelul primului semestru al anului pentru care se datorează taxa pe active şi a jumătate din nivelurile-ţintă de creştere a creditării şi a ţintei de diminuare a marjei de dobândă, se declară şi se plăteşte până la data de 25 august inclusiv a anului pentru care se datorează. Taxa nu se datorează şi nu se declară la nivelul primului semestru în următoarele situaţii:
    a) dacă a îndeplinit 100% ţinta de creştere a creditării; sau
    b) dacă a îndeplinit 100% ţinta de diminuare a marjei de dobândă; sau
    c) dacă nivelul procentual agregat al creşterii creditării şi al diminuării marjei de dobândă este cel puţin 100%.
    (6) Pe baza indicatorilor privind cota de piaţă, soldul creditelor şi marja de dobândă determinaţi la nivelul anului pentru care se datorează taxa pe active, taxa pe active, calculată potrivit alin. (3), se reduce în condiţiile prevederilor alin. (4). Sumele rezultate se declară până la data de 25 august inclusiv a anului următor celui pentru care se datorează taxa pe active. Diferenţele în plus faţă de sumele de la alin. (5) se plătesc până la data de 25 august inclusiv a anului următor celui pentru care se datorează taxa pe active, iar diferenţele în minus se restituie/se compensează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
    (7) Indicatorii-ţintă de creştere a creditării şi de diminuare a marjei de dobândă, precum şi marja de referinţă a dobânzii se stabilesc anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, cu recomandarea Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială. Pentru anul 2019, pentru fiecare instituţie bancară, ţinta de creştere a creditării este de + 8,0 la sută, ţinta de diminuare a marjei de dobândă este de – 8,0 la sută, iar marja de referinţă a dobânzii este de 4,0 puncte procentuale.
    (8) Nu sunt supuse taxei pe active instituţiile bancare care înregistrează pierdere contabilă, înainte de calculul taxei pe active, la sfârşitul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa.
    (9) Instituţiile bancare pentru care Banca Naţională a României, în exercitarea atribuţiilor care îi revin, în calitate de autoritate de supraveghere, a impus limitarea activităţii de creditare în conformitate cu art. 226 alin. (3) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, nu datorează taxa pe active pentru perioada în care operează această măsură. În acest caz, taxa pe active datorată se determină prin raportarea taxei pe active, calculată potrivit alin. (3) şi (4), la numărul de zile aferent semestrului/anului pentru care se datorează taxa şi înmulţirea rezultatului cu numărul de zile aferent perioadei în care nu a operat măsura.
    (10) În cazul în care taxa pe active datorată de instituţiile bancare se situează peste profitul contabil, înainte de calculul taxei pe active, înregistrat la sfârşitul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa, acestea datorează taxa pe active în limita profitului contabil înregistrat, fără a influenţa taxa pe active datorată pentru anii următori.
    ART. 88
    (1) Prin excepţie de la art. 87 alin. (3), (5) şi (6), contribuabilii care încetează să existe în cursul anului au obligaţia de a declara şi a plăti taxa pe active proporţional cu perioada impozabilă, până la data depunerii situaţiilor financiare la organul fiscal competent, respectiv până la data radierii, după caz. În această situaţie, pentru determinarea taxei pe active, cota de piaţă este ultima cotă stabilită, iar reducerea taxei, în condiţiile prevederilor art. 87 alin. (4), se efectuează pe baza indicatorilor privind soldul creditelor şi marja de dobândă înregistraţi la sfârşitul perioadei impozabile. Perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.
    (2) Contribuabilii nou-înfiinţaţi în cursul anului datorează taxa pe active începând cu anul următor.
    (3) Modelul şi conţinutul declaraţiei taxei pe active se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 60 de zile.
    (4) Cheltuiala cu taxa pe active este cheltuială deductibilă la stabilirea rezultatului fiscal reglementat de titlul II din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
    (5) Taxa pe active reprezintă venit la bugetul de stat şi se administrează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.;"

    – Art. IX: „Prevederile art. I pct. 9 se aplică pentru taxa datorată de instituţiile bancare începând cu anul 2019.“

    30. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, art. 86-art. 89 alin. (1) din cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi art. IX şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 au fost abrogate. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşadar, Curtea observă că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, autorul acesteia solicitând instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, repararea prejudiciului cauzat de actele normative care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
    31. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de emitere a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
    32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au instituit, pentru anul 2019, obligaţia instituţiilor bancare de a plăti o taxă pe active financiare, denumită taxa pe active, în situaţia în care media trimestrială ROBOR [determinată potrivit art. 87 alin. (2) din acelaşi act normativ] depăşea pragul de 2%, denumit prag de referinţă. Dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 au modificat şi au completat dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, schimbând mecanismul de calcul şi de plată a taxei pe active, prevăzând şi că aceste modificări se aplicau pentru taxa datorată de instituţiile bancare începând cu anul 2019. Iniţial, aşa cum rezultă din prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, această taxă se datora trimestrial şi trebuia plătită până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datora. Însă, înainte de a se termina primul trimestru şi de a expira termenul pentru prima plată (termen stabilit de legiuitor ca fiind 25 aprilie 2019), a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, care modifică şi completează dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, prevăzând că taxa se calculează semestrial, respectiv la sfârşitul anului şi se plăteşte, o singură dată, până la data de 25 august inclusiv a anului pentru care se datorează. Ulterior, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 a abrogat prevederile referitoare la taxa pe active cuprinse atât în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, cât şi în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, astfel că această taxă s-a aplicat doar în anul 2019.
    33. Referitor la criticile de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, Curtea reţine, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la lipsa situaţiei excepţionale şi a motivării urgenţei care a determinat emiterea acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, că dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie stabilesc condiţii de emitere a Ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. În jurisprudenţa sa referitoare la condiţiile de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, Curtea Constituţională a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, sau Decizia nr. 598 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 26 noiembrie 2019). Curtea a mai arătat că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public (spre exemplu, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009). Cât priveşte condiţia urgenţei, prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat că urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007).
    34. Aplicând aceste considerente cuprinse în jurisprudenţa Curţii şi analizând preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, Curtea reţine că în secţiunea a 2-a: Motivul emiterii prezentului act normativ din nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, Guvernul a menţionat următoarele: „Având în vedere că dobânzile de referinţă ROBOR 3M şi ROBOR 6M stau la baza calculului dobânzilor pentru creditele acordate populaţiei (ROBOR 3M pentru creditele de consum şi ROBOR 6M pentru creditele imobiliare), o majorare a acestora afectează în mod evident segmentul de populaţie care a apelat la acest sistem de finanţare. În acest context se propune ca începând cu data de 1 ianuarie 2019, să se instituie taxa pe activele financiare ale instituţiilor bancare, denumită taxa pe active, în situaţiile în care ratele ROBOR 3M şi ROBOR 6M depăşesc o anumită valoare procentuală. Taxa se stabileşte pe baza mediei trimestriale a ratelor ROBOR la 3 şi 6 luni şi se aplică în condiţiile în care rata de referinţă ROBOR depăşeşte valoarea de 2%. Până la acest prag de referinţă taxa este zero.“ Totodată, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se precizează că „neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice“. Având în vedere aceste precizări, Curtea constată că situaţia care impune adoptarea acestor măsuri constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voinţa Guvernului, care poate fi încadrată în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, prevăzut în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală şi definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, Curtea constată caracterul urgent al adoptării măsurilor, acestea fiind necesare la fundamentarea strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2019-2021, a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019. Urgenţa este, aşadar, motivată în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate. De asemenea, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, şi Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021). În consecinţă, susţinerile privind lipsa „situaţiei excepţionale“ şi lipsa motivării urgenţei care a determinat emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 sunt neîntemeiate.
    35. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) şi ale art. 44 din Constituţie, prin afectarea dreptului la respectarea proprietăţii, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece autorul excepţiei - acţionar al unei bănci - nu demonstrează prin ce modalitate dispoziţiile criticate i-au afectat dreptul de proprietate, afirmând doar că scăderea valorii acţiunilor sale la instituţia financiară a fost cauzată de textele criticate.
    36. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a fost publicată la data de 29 decembrie 2018 şi a avut efecte imediate de la data de 1 ianuarie 2019, ceea ce, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, ar conduce la încălcarea exigenţei previzibilităţii legii, Curtea constată că această critică este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, instituţiile de credit trebuiau să calculeze, să declare şi să plătească trimestrial taxa pe active financiare, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează taxa pe active, iar primul termen de plată era luna aprilie a anului 2019. Însă, înainte de terminarea primului trimestru şi de expirarea termenului pentru prima plată (termen stabilit de legiuitor ca fiind 25 aprilie 2019), a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, care modifică şi completează dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, prevăzând că taxa se calculează semestrial, respectiv la sfârşitul anului şi se plăteşte, o singură dată, până la data de 25 august inclusiv a anului pentru care se datorează. Aşadar, potrivit art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, termenul de plată a fost prevăzut pentru data de 25 august 2019, astfel că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la imprevizibilitatea şi retroactivitatea taxei pe active sunt neîntemeiate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 fiind publicată în luna decembrie a anului 2018 şi fiind modificată înainte de terminarea primului trimestru şi, prin urmare, înainte de expirarea termenului pentru calculul şi plata taxei.
    37. Referitor la criticile privind lipsa de claritate a dispoziţiilor art. 86 - 89 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, prin aceea că nu este reglementată definiţia clară a activelor financiare ale contribuabilului asupra cărora urmează să se aplice taxa pe active, nu este precizat ce rol are ROBOR la 6 luni în detalierea mediei trimestriale ROBOR, nu este definită media trimestrială care ar urma să fie determinată de către Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză şi nu este precizată data până la care ar trebui determinată şi publicată această medie, nu există o metodă ştiinţifică şi nicio logică de stabilire a pragului de referinţă, Curtea constată aceste critici sunt neîntemeiate, deoarece dispoziţiile art. 86-88 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au fost modificate şi completate prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, în sensul clarificării unor termeni folosiţi în forma iniţială a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.
    38. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
    39. Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea reţine că, prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 se modifică art. 86-88 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, noile prevederi conţinând, în art. 87 alin. (2), o definiţie clară a tuturor termenilor utilizaţi de actul normativ, inclusiv a activelor financiare asupra cărora se calculează taxa pe active, a bazei impozabile, a indicatorilor-ţintă de creştere a creditării şi de diminuare a marjei de dobândă, precum şi a marjei de referinţă a dobânzii.
    40. De asemenea, Curtea reţine că noul conţinut normativ al art. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, instituie atât dispoziţii privind reducerea taxei pe active, cât şi excepţii de la plata acesteia. În acest sens, posibilitatea reducerii taxei pe active cu până la 50% este reglementată în condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019. Totodată, excepţiile de la plata taxei sunt prevăzute de art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019. În acelaşi timp, art. 87 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, stabileşte că nu sunt supuse taxei pe active instituţiile bancare care înregistrează pierdere contabilă, înainte de calculul taxei pe active, la sfârşitul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa.
    41. Prin urmare, având în vedere toate acestea şi ţinând cont că taxa în discuţie trebuie plătită de instituţiile bancare - care beneficiază de specialişti în domeniul juridic şi economic - Curtea constată că noua reglementare clarifică şi defineşte termenii care au incidenţă în calculul taxei pe active, astfel că susţinerile autorului excepţiei referitoare la lipsa de claritate a prevederilor art. 86-89 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 sunt neîntemeiate. Totodată, noua reglementare prevede şi aspecte noi ale mecanismului de calcul şi de plată a taxei pe active, prin acordarea de facilităţi de diminuare a taxei şi de scutire de la plata acesteia.
    42. Referitor la critica privind lipsa urgenţei adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, de vreme ce, aşa cum este precizat în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, aceasta a fost adoptată „având în vedere: prevederile art. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 potrivit căruia instituţiile de credit trebuie să calculeze, să declare şi să plătească trimestrial taxa pe active financiare, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează taxa pe active, iar primul termen de plată este aprilie 2019; faptul că potrivit reglementărilor în vigoare privind cota de impozitare asupra activelor financiare ale instituţiilor bancare, estimată la acest moment la 0,3% pentru primul trimestru al anului 2019, şi baza la care se aplică această taxă, respectiv valoarea totală a activelor financiare, ar avea impact negativ imediat şi semnificativ asupra surselor financiare pe care instituţiile bancare le au la dispoziţie pentru creditarea economiei reale şi a populaţiei; faptul că taxa se plăteşte în funcţie de nivelul indicelui de referinţă ROBOR, indice calculat exclusiv pe bază de cotaţii şi nu pe tranzacţii efective pe piaţa interbancară, şi care se reflectă în costul crescut al creditelor acordate de instituţiile de credit, cu efect negativ asupra activităţii de creditare a economiei reale şi a populaţiei; că menţinerea prevederilor actuale referitoare la utilizarea indicelui de referinţă ROBOR pentru creditele denominate în lei cu dobândă variabilă acordate consumatorilor perpetuează existenţa unor diferenţe semnificative între dobânda percepută de instituţiile bancare la creditele acordate populaţiei şi dobânda acordată la depozitele populaţiei; obiectivele Guvernului de creştere a intermedierii financiare, prin creşterea creditării companiilor nefinanciare de către sectorul bancar, scăderea costului creditării populaţiei şi încurajarea economisirii prin acordarea de dobânzi mai atractive“.
    43. Având în vedere aceste precizări, Curtea reţine că Guvernul a motivat urgenţa adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 în cuprinsul său.
    44. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, critică raportată la art. 1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 stabileşte că „Prevederile art. I pct. 9 se aplică pentru taxa datorată de instituţiile bancare începând cu anul 2019“. Faptul că acest act normativ a intrat în vigoare la data de 29 martie 2019 nu echivalează cu aplicarea retroactivă a legii, deoarece taxa pe active a fost instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în decembrie 2018, iar plata acesteia urma să se facă în luna aprilie a anului 2019, însă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019, acest termen s-a prorogat pentru luna august 2019. Aşadar, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 s-a aplicat pentru viitor, termenul de plată fiind 25 august 2019, astfel că este respectat principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    45. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la principiul predictibilităţii legii fiscale, instituit de prevederile art. 3 lit. e) şi ale art. 4 alin. (2) din Codul fiscal (în conformitate cu care „În cazul în care prin lege se introduc impozite, taxe sau contribuţii obligatorii noi, se majorează cele existente, se elimină sau se reduc facilităţi existente, acestea vor intra în vigoare cu data de 1 ianuarie a fiecărui an şi vor rămâne nemodificate cel puţin pe parcursul acelui an“), Curtea constată că această critică nu poate fi primită. Astfel, controlul realizat de Curtea Constituţională este unul de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţii şi principii ale Constituţiei. Relevanţa constituţională a unor norme legale în interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. (5), în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor şi ordonanţelor (atât a priori, cât şi a posteriori), respectiv a normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a fost stabilită în jurisprudenţa Curţii Constituţionale pornind de la semnificaţia pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului o dă noţiunii de „lege“, noţiune care este cuprinsă în art. 1 alin. (5) din Constituţie. Curtea Constituţională a statuat că din această jurisprudenţă se desprinde concluzia potrivit căreia, pentru relevanţa constituţională a principiului legalităţii, esenţial este ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care să nu întrunească cerinţele clarităţii, preciziei, previzibilităţii şi ale accesibilităţii normei juridice, legiuitorul să fi adus atingere în final unor drepturi, libertăţi sau principii de rang constituţional (Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2018). În această lumină şi cu această circumstanţiere trebuie abordată interpretarea principiului legalităţii în cadrul atribuţiilor Curţii Constituţionale de control al constituţionalităţii legilor înainte de promulgare şi, respectiv, al legilor şi ordonanţelor Guvernului după intrarea în vigoare, iar nu ca o verificare a compatibilităţii legilor sau ordonanţelor Guvernului între ele. Acceptarea tezei contrare, în sensul că, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor şi a ordonanţelor Guvernului, orice altă lege sau orice alte dispoziţii cuprinse în aceeaşi lege sau ordonanţă a Guvernului pot deveni, prin simpla invocare a art. 1 alin. (5) din Constituţie, norme de referinţă pentru acest control, denaturează sensul dispoziţiilor constituţionale care configurează competenţa instanţei de contencios constituţional (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 24 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 18 februarie 2019, paragraful 46, sau Decizia nr. 648 din 14 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1219 din 19 decembrie 2022, paragraful 67).
    46. În final, Curtea reţine că celelalte susţineri ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate constituie aspecte privind politica fiscal-bugetară a statului, iar nu probleme de constituţionalitate, care să intre în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
    47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Septimiu Virgil Sălcudean în Dosarul nr. 346/33/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. 86-89 din aceasta, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. I pct. 9 şi art. IX din aceasta sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 3 octombrie 2023.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 488 din 3 octombrie 2023

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"