Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lorenzina-Antoaneta Hoble (fostă Cosma) în Dosarul nr. 7.242/271/2017 al Tribunalului Bihor - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.566D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 78D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Poenar în Dosarul nr. 530/57/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 85D/2018, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Poenar în Dosarul nr. 334/57/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală. 6. La apelul nominal răspunde, pentru părţile Grigore Georgiu, Miron Pârva, Ioan Mihăescu, Dorel Ciolea, Mihai Todocă şi Alin Nicuşor Achim, doamna avocat Lucica Firuţ, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 355D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Caraş în Dosarul nr. 2.941/229/2016 al Judecătoriei Feteşti. 8. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 9. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 488D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Momanu în Dosarul nr. 1.868/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală. 10. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 11. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.566D/2017, nr. 78D/2018, nr. 85D/2018, nr. 355D/2018 şi nr. 488D/2018 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. 12. Părţile prezente arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor. 13. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor. 14. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 78D/2018, nr. 85D/2018, nr. 355D/2018 şi nr. 488D/2018 la Dosarul nr. 2.566D/2017, care este primul înregistrat. 15. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales al părţilor Grigore Georgiu, Miron Pârva, Ioan Mihăescu, Dorel Ciolea, Mihai Todocă şi Alin Nicuşor Achim, doamna avocat Lucica Firuţ, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că există, în acest sens, jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, nefiind formulate critici noi. 16. Autorul excepţiei Gheorghe Momanu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, reiterând argumentele invocate în faţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală. 17. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 18. Prin Încheierea penală nr. 115 din 3 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.242/271/2017, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Lorenzina-Antoaneta Hoble (fostă Cosma) cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva încheierii prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva unei soluţii de clasare, a desfiinţat în parte ordonanţa atacată şi a trimis motivat cauza la procuror pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală sub aspectul săvârşirii unei anumite infracţiuni. 19. Prin Încheierea nr. 1.265 din 14 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 530/57/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ioan Poenar cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva încheierii prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondată plângerea împotriva unei ordonanţe de clasare. 20. Prin Încheierea nr. 129 din 6 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 334/57/2017, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ioan Poenar cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de clasare. 21. Prin Încheierea nr. 348 din 6 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.941/229/2016, Judecătoria Feteşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Constantin Caraş cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de clasare. 22. Prin Încheierea din 22 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.868/302/2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Momanu cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de clasare. 23. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind legalitatea, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti, folosirea căilor de atac, rolul Ministerului Public, precum şi integrarea în Uniunea Europeană, întrucât nu permit exercitarea unei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute de dispoziţiile art. 341 alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7^1) din Codul de procedură penală. 24. Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor din Constituţie şi din Convenţie invocate de autoarea excepţiei. Arată că principiul dublului grad de jurisdicţie priveşte soluţiile pronunţate pe fondul cauzei referitor la o acuzaţie în materie penală, ceea ce nu este cazul în speţă. 25. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală consideră că este neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 453 din 28 iunie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 şi nr. 789 din 15 decembrie 2016. 26. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 663 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 432 din 9 iunie 2015. 27. Judecătoria Feteşti consideră că este neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 453 din 28 iunie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 şi nr. 789 din 15 decembrie 2016. 28. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 453 din 28 iunie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 şi nr. 789 din 15 decembrie 2016. 29. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 30. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 58 din 24 februarie 2015, nr. 139 din 12 martie 2015 şi nr. 446 din 16 iunie 2015. 31. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 58 din 24 februarie 2015, nr. 139 din 12 martie 2015, nr. 326 din 17 mai 2016, nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 788 din 15 decembrie 2016, nr. 169 din 16 martie 2017, nr. 200 din 23 martie 2017, nr. 434 din 22 iunie 2017, nr. 446 din 22 iunie 2017, nr. 448 din 22 iunie 2017 şi nr. 801 din 5 decembrie 2017, în sensul că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Consideră că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţie, întrucât acestea nu prevăd regula posibilităţii de exercitare a căilor de atac în orice cauză, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 129 din Legea fundamentală, căile de atac se exercită în condiţiile legii. 32. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 33. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 34. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: „(8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7^1) este definitivă.“ 35. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public şi ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind tratatele ratificate de Parlament şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie. 36. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât în forma anterioară modificării prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, cât şi în forma ulterioară acestei modificări - cu păstrarea soluţiei legislative criticate -, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. 37. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus menţionate regăsindu-se în numeroase decizii ulterioare ale Curţii, cum ar fi deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015; nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015; nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015; nr. 233 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015; nr. 294 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015; nr. 408 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015; nr. 446 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 august 2015; nr. 384 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016; nr. 453 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016; nr. 755 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017; nr. 789 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 21 februarie 2017; nr. 434 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 noiembrie 2017; nr. 563 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 5 decembrie 2017; şi nr. 801 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018. 38. În motivarea soluţiei sale, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 25, Curtea a reţinut că încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute de dispoziţiile art. 341 alin. (6) şi alin. (7) pct. 1 şi pct. 2 lit. a), b) şi d) din Codul de procedură penală este definitivă, însă acest fapt nu este de natură a afecta constituţionalitatea textului de lege criticat, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile art. 129, cât şi cele ale art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. 39. Curtea a mai statuat că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, prevăzute de dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, prevederile art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. 40. Având în vedere natura cauzelor vizate de dispoziţiile art. 340 şi ale art. 341 din Codul de procedură penală, cauze în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, Curtea a reţinut că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile. 41. Tot prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 26, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi ale art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. 42. Totodată, examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 755 din 13 decembrie 2016, citată anterior, paragraful 16, că cele statuate în jurisprudenţa sa şi menţionate mai sus sunt valabile şi în ceea ce priveşte soluţia reglementată de prevederile art. 341 alin. (7^1) din Codul de procedură penală referitoare la respingerea plângerii ca rămasă fără obiect, în ipoteza în care, ulterior sesizării judecătorului de cameră preliminară, procurorul ierarhic superior admite plângerea şi dispune infirmarea soluţiei atacate. 43. Referitor la presupusa atingere adusă prevederilor art. 16 din Constituţie, prin Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2015, paragraful 16, Decizia nr. 384 din 7 iunie 2016, paragraful 26, Decizia nr. 453 din 28 iunie 2016, paragraful 21, şi Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017, paragraful 26, decizii citate anterior, Curtea a reţinut că nu este contrară principiului egalităţii în drepturi instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare. 44. În ceea ce priveşte dreptul la un recurs efectiv, consacrat de dispoziţiile art. 13 din Convenţie, acesta nu semnifică asigurarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, ci impune existenţa în dreptul intern a unei căi procedurale care să permită prevalarea de drepturile şi libertăţile consacrate de Convenţie. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dispoziţiile art. 13 din Convenţie garantează o cale legală internă care să ofere posibilitatea de a obţine examinarea pe fond a unei „plângeri admisibile“ întemeiate pe prevederile Convenţiei şi să asigure un remediu adecvat (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 16 iulie 2014, pronunţată în Cauza Ališić şi alţii împotriva Bosniei şi Herţegovinei, Croaţiei, Serbiei, Sloveniei şi Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, paragraful 131). Or, dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală - prin reglementarea procedurii plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată - sunt de natură a asigura îndeplinirea acestei exigenţe convenţionale, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017, citată anterior, paragraful 30. 45. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 46. Având în vedere motivele menţionate mai sus, Curtea constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici principiului legalităţii - consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie - şi nici dispoziţiilor art. 124 alin. (1) şi (2) şi ale art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală privind înfăptuirea justiţiei şi, respectiv, rolul Ministerului Public. 47. În fine, Curtea observă că prevederile constituţionale ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană nu sunt aplicabile în cauza de faţă. 48. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lorenzina-Antoaneta Hoble (fostă Cosma) în Dosarul nr. 7.242/271/2017 al Tribunalului Bihor - Secţia penală, de Ioan Poenar în Dosarul nr. 530/57/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi, respectiv, în Dosarul nr. 334/57/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală, de Constantin Caraş în Dosarul nr. 2.941/229/2016 al Judecătoriei Feteşti şi de Gheorghe Momanu în Dosarul nr. 1.868/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia penală, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală, Judecătoriei Feteşti şi Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
