Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor PRO LEX, în numele membrului de sindicat Mihai Adrian Jianu, în Dosarul nr. 30.218/3/2018 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.813D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 decembrie 2022, în prezenţa avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, doamna Ileana Alina Schwarz, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, precum şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 31 ianuarie 2023, când, pentru acelaşi motiv, succesiv, a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru datele de 28 februarie 2023, 21 martie 2023, 20 aprilie 2023 şi 30 mai 2023. La această din urmă dată, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea asupra cauzei, succesiv, pentru datele de 27 iunie 2023, 11 iulie 2023 şi 27 septembrie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 20 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 30.218/3/2018, Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost invocată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor PRO LEX, în numele membrului de sindicat Mihai Adrian Jianu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a concursului şi organizarea unui alt concurs la care fie permisă participarea fără condiţia de a fi obţinut calificativul „bine“ în ultimii doi ani de activitate. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că cerinţa impusă ofiţerilor de poliţie care vor să participe la concursurile organizate din sursă externă pentru funcţiile de ofiţeri specialişti de a face dovada obţinerii cel puţin a calificativului la evaluarea activităţii în serviciu în ultimii doi ani este neconstituţională, deoarece creează o discriminare faţă de candidaţii care vin din viaţa civilă şi cărora nu li se solicită să îndeplinească nicio astfel de condiţie, nici măcar o caracterizare de la ultimul angajator. 5. Astfel, poate fi înfrântă garantarea egalităţii în faţa legii în situaţia în care o persoană civilă, care nu deţine calitatea de agent de poliţie, poate candida la concursurile din sursă externă pentru ocuparea posturilor de ofiţeri specialişti fără nicio condiţionare cel puţin egală sau proporţională cu cea impusă unui agent de poliţie care, din cauza faptului că nu are vechimea necesară obţinerii calificativelor de evaluare a activităţii în serviciu pe ultimii doi ani ori a obţinut calificative mai slabe, nu poate participa la aceste concursuri. Or, principiul egalităţii presupune ca în situaţii egale să se aplice un tratament juridic egal şi nediscriminatoriu, egalitatea în drepturi a cetăţenilor privind toate drepturile pe care le au cetăţenii români, fără deosebire, în toate domeniile de activitate, chiar şi în cel specific ordinii şi siguranţei publice, parte componentă a Ministerului Afacerilor Interne. 6. Nu numai agenţii de poliţie obţin calificative de evaluare anuală a activităţii, ci şi angajaţii din alte categorii profesionale sau funcţionarii publici cu statut special din sistemul de ordine şi siguranţă publică, spre exemplu, cei din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, dar nu au obligaţia să facă dovada obţinerii acestora pentru a putea participa la concursurile organizate din sursă externă pentru ocuparea posturilor de ofiţeri specialişti. 7. Autorul excepţiei mai arată că dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), deoarece îngrădesc, în mod nejustificat, dreptul agenţilor de poliţie de a participa la concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de ofiţer de poliţie prin lacuna legislativă şi procedurală pe care o determină situaţia neegală în care se găsesc agenţii de poliţie cu o vechime în activitate mai mică decât cea prevăzută de textul legal criticat. 8. În continuare, susţine că dispoziţiile legale criticate contravin şi art. 115 din Constituţie, întrucât au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, aprobată ulterior prin Legea nr. 118/2017, deşi Constituţia prevede la art. 73 alin. (3) lit. j) că statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin lege organică, şi nu prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului, iar la art. 61, că singura autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2006 a fost emisă ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 172 din 24 martie 2016, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 18 din Legea nr. 360/2002. 9. Astfel, deşi o prevedere legală trebuie să justifice urgenţa pentru a putea fi reglementată printr-o ordonanţă de urgenţă, din nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2006 nu rezultă niciun motiv pentru care agenţii de poliţie trebuie să facă dovada obţinerii cel puţin a calificativelor „bine“ de evaluare a activităţii în serviciu pe ultimii doi ani cel puţin „bine“ în vederea participării la concursurile organizate din sursă externă pentru funcţiile de ofiţeri specialişti. 10. Art. 115 din Constituţie stabileşte o serie de limite în privinţa legiferării pe calea ordonanţelor de urgenţă, care se adoptă în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. De asemenea, ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică. 11. În susţinerea excepţiei, autorul acesteia invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la regimul ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. 12. Tribunalul Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. În legătură cu obiectul excepţiei, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au fost introduse prin art. I pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016. 17. În prezenta cauză, având în vedere că au fost formulate critici de neconstituţionalitate extrinsecă - ce vizează actul modificator, critici circumscrise emiterii ordonanţei de urgenţă a Guvernului -, analiza criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă se va face în raport cu textul modificator şi completator al ordonanţei de urgenţă, chiar dacă, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază şi se identifică cu acesta (a se vedea în acest sens Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1262 din 28 decembrie 2022, paragraful 35). 18. Astfel, nu vor forma obiect al controlului dispoziţiile din actul de bază, ci chiar dispoziţiile actului completator, atât din punct de vedere extrinsec, cât şi intrinsec. 19. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. I pct. 20 [cu referire la art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016, care au următorul cuprins: „Agentul de poliţie care a absolvit studii superioare poate participa la concursul pentru ocuparea unui post de execuţie vacant de ofiţer, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: […] d) a obţinut calificativul de cel puţin «bine» la ultimele două evaluări anuale de serviciu.“ 20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la calitatea legii, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 61 - Rolul Parlamentului, ale art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, precum şi pe cele ale art. 115 - Delegarea legislativă. 21. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 21 privind dreptul oricărei persoane de a avea acces egal la funcţiile publice din ţara sa şi ale art. 23 potrivit cărora „orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului“ din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia formulează deopotrivă critici de neconstituţionalitate extrinsecă, precum şi intrinsecă. 23. Critica de neconstituţionalitate extrinsecă vizează aspecte referitoare la posibilitatea Guvernului de a reglementa în domeniul legilor organice [art. 61 şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie] şi la faptul că Executivul nu motivează situaţia extraordinară care a făcut necesară adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru a modifica Legea nr. 360/2002 [art. 115 alin. (4) din Constituţie]. 24. De asemenea, autorul excepţiei îşi raportează critica de neconstituţionalitate şi la dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, text care cuprinde eo ipso o condiţie de constituţionalitate extrinsecă a actului normativ strâns legată de conţinutul normativ concret al ordonanţei de urgenţă a Guvernului sau a unei dispoziţii din cuprinsul acesteia (a se vedea Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, precitată, paragraful 34). Întrucât autorul excepţiei consideră că ordonanţa de urgenţă a Guvernului contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6) sub aspectul afectării dreptului fundamental consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece prevederile art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016, impun o condiţie de participare la concursul pentru ocuparea unui post de execuţie vacant de ofiţer care îi împiedică evoluţia profesională, în mod discriminatoriu în raport cu candidaţii care vin prin încadrare directă, această critică de neconstituţionalitate vizează strict prevederile legale criticate, disociabile în sine de celelalte prevederi ale ordonanţei de urgenţă a Guvernului, astfel că aceste critici nu pot şi nu vor fi raportate la întregul act normativ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, precitată, paragraful 34). 25. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă formulată prin raportare la art. 61 şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a statuat că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, conform art. 115 alin. (1) din Constituţie, această interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, deoarece situaţia extraordinară ce impune adoptarea unor măsuri urgente ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Decizia nr. 95 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 17 martie 2004, Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, sau Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 25 ianuarie 2018, paragraful 15). Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, ordonanţele de urgenţă ale Guvernului pot reglementa inclusiv în domeniul rezervat, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituţie, legii organice, cu respectarea strictă a condiţiilor imperative şi limitativ stabilite la art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. 26. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că limitele impuse de acest text constituţional permit Guvernului să adopte ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei (a se vedea în acest sens Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005). 27. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată“. Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Cât priveşte condiţia urgenţei, prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea a statuat că urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare. 28. În raport cu obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea observă că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa reglementării din aceasta sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: în contextul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, potrivit căreia aspectele esenţiale pentru cariera poliţistului, precum şi ocuparea posturilor de conducere vacante, cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu trebuie reglementate prin lege, se evidenţiază inexistenţa unui întreg cadru normativ, primar şi de aplicare a legii, consecinţa fiind blocarea mecanismelor prin care se asigură funcţionarea instituţiilor ce încadrează poliţişti - Poliţia Română, Poliţia de Frontieră Română, Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcţia generală anticorupţie; încetarea efectelor normelor primare creează aceeaşi consecinţă şi în privinţa unor reglementări subsecvente, procedurale, esenţiale pentru funcţionarea instituţiilor de ordine şi siguranţă publică ce încadrează poliţişti; inexistenţa unor reglementări care asigură funcţionarea în ansamblu a cadrului normativ specific determină zădărnicirea unei serii de măsuri, de ordin legislativ, privind recuperarea deficitului de personal înregistrat de instituţiile Ministerului Afacerilor Interne; îndeplinirea responsabilităţilor instituţionale în termenele stabilite de lege - cum ar fi cele referitoare la asigurarea ordinii şi liniştii publice în cadrul celor două procese electorale generale organizate în anul 2016, apropierea sezonului estival sau alte evenimente care din perspectiva ordinii publice reclamă adaptarea la cerinţele operative şi, în acest sens, iniţierea unor măsuri administrative cum sunt: delegarea, detaşarea personalului, trimiterea în misiune, acolo unde situaţiile concrete înregistrate impun prezenţa poliţiştilor şi exercitarea atribuţiilor acestora; gradul de asigurare a ordinii publice, mai ales într-o perioadă cu numeroase evenimente de interes „operativ“ - alegeri locale şi generale, Campionatul European de Fotbal din Franţa, concentrarea unui număr mare de persoane, în special turişti, în anumite zone ale ţării - este în directă legătură cu capacitatea Executivului şi a instituţiilor din subordine cu atribuţii de aplicare a legii de a se achita de obligaţiile ce le revin pentru buna administrare a treburilor statului; lipsa instrumentelor juridice produce consecinţe negative nu doar în privinţa funcţionării instituţiilor statului, ci şi din perspectiva unui alt interes public - o întreagă categorie profesională, ale cărei atribuţii se exercită în sfera publică, este supusă unei perioade de riscuri privind evoluţia în carieră; existenţa unei situaţii extraordinare, ce produce consecinţe asupra capacităţii de funcţionare a instituţiilor statului şi de asigurare a unui grad de securitate adecvat pentru cetăţeni; amânarea reglementării poate genera blocaje sau disfuncţionalităţi instituţionale; necesitatea punerii în acord a dispoziţiilor statutare cu deciziile Curţii Constituţionale. 29. Având în vedere acestea, Curtea reţine că prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, precitată, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 şi a statuat că aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de conducere trebuie să fie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice acestei proceduri să fie explicitate şi detaliate prin ordin al ministrului afacerilor interne. 30. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, „deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor“, iar, în privinţa legilor şi a ordonanţelor Guvernului în vigoare, alin. (1) al aceluiaşi articol prevede că acestea „îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept“. Aceste prevederi constituţionale, reluate, la nivel legal, prin art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, consacră efectele deciziilor Curţii Constituţionale, respectiv aplicarea pentru viitor şi caracterul general obligatoriu al acestora. În interpretarea dispoziţiilor menţionate, Curtea a reţinut că deciziile de constatare a neconstituţionalităţii fac parte din ordinea juridică normativă, prin efectul lor prevederea neconstituţională încetându-şi aplicabilitatea pentru viitor (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008). 31. Astfel, având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că, în prezenta cauză, termenul constituţional s-a împlinit la 9 iunie 2016, iar ca urmare a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016, care a pus în acord dispoziţiile Legii nr. 360/2002 cu Decizia nr. 172 din 24 martie 2016. 32. În continuare, Curtea reţine că potenţialul impact al deficitului de personal, dar şi lipsa mecanismelor legale de ocupare a posturilor, de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu în contextul pronunţării Deciziei nr. 172 din 24 martie 2016, precum şi al unui an electoral marcat şi de evenimente sportive a căror securitate este asigurată şi prin personal detaşat/trimis în misiune constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, în condiţiile în care se generează şi riscul de blocare a capacităţii de funcţionare a instituţiilor statului şi de asigurare a unui grad de securitate adecvat pentru cetăţeni. Totodată, riscul generat de inexistenţa cadrului normativ referitor la raporturile de serviciu ale poliţiştilor este independent de voinţa Guvernului şi pune în pericol un interes public, cel al siguranţei unei categorii profesionale, ale cărei atribuţii se exercită în sfera publică. 33. Cât priveşte urgenţa reglementării, Curtea observă că aceasta este determinată de pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 172 din 24 martie 2016 şi de împlinirea termenului constituţional de 45 de zile. 34. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie raportat la faptul că prevederile art. 27^45 din Legea nr. 360/2002, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016, încalcă principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa referitoare la interdicţia Guvernului de a adopta o ordonanţă de urgenţă care să afecteze drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, a stabilit că „se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale» şi că «nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică». În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin“. Curtea a arătat că „verbul «a afecta» este susceptibil de interpretări diferite, aşa cum rezultă din unele dicţionare. Din punctul de vedere al Curţii, aceasta urmează să reţină numai sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, cum ar fi: «a suprima», «a aduce atingere», «a prejudicia», «a vătăma», «a leza», «a antrena consecinţe negative»“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, precitată, paragraful 49). 35. Astfel, analizând ansamblul reglementărilor privind statutul poliţistului, din care face parte dispoziţia legală criticată, Curtea reţine că, potrivit art. 8 din Legea nr. 360/2002, profesia de poliţist poate fi exercitată numai de către persoana care a dobândit această calitate, în condiţiile legii. Poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne - respectiv şcolile de agenţi de poliţie şi Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“. 36. În ceea ce priveşte agenţii de poliţie, Curtea reţine că aceştia sunt poliţişti care au absolvit programe de studii postliceale organizate de instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne. În situaţia în care agenţii de poliţie vor absolvi cu diplomă de licenţă sau echivalentă instituţiile de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, aceştia vor putea profesa ca ofiţeri de poliţie [a se vedea art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 360/2002]. 37. Pentru a putea profesa ca ofiţeri de poliţie, agenţii trebuie să participe la concursul pentru ocuparea unui post vacant, cu îndeplinirea anumitor condiţii: să fie declaraţi „apt“ la evaluarea psihologică organizată în acest scop; să nu se afle sub efectul unei sancţiuni disciplinare; să nu fie puşi la dispoziţie ori suspendaţi din funcţie în anumite condiţii şi să obţină cel puţin calificativul „bine“ la ultimele două evaluări anuale de serviciu. 38. Prin excepţie de la regula încadrării absolvenţilor de învăţământ şi a agenţilor de poliţie cu studii superioare, pentru reducerea deficitului de poliţişti în structurile Ministerului Afacerilor Interne, pot fi încadrate direct sau transferate din instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, pe funcţii de execuţie vacante de poliţist, persoane cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care îndeplinesc condiţiile legale [art. 9 alin. (2^2) din Legea nr. 360/2002]. 39. Curtea reţine că recrutarea în vederea încadrării directe are drept scop identificarea şi atragerea persoanelor care îndeplinesc condiţiile legale, criteriile specifice şi cerinţele pentru ocuparea posturilor vacante [art. 1 alin. (4) din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 şi 702 bis din 9 septembrie 2016], iar condiţiile legale şi cerinţele de ocupare a posturilor prevăzute pentru încadrarea în funcţii de poliţist prin încadrare directă sau transfer din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională sunt cele prevăzute la art. 10 din Legea nr. 360/2002 şi la art. 7 alin. (1) din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016. De asemenea, candidaţii trebuie să îndeplinească şi anumite condiţii/criterii specifice, prevăzute diferenţiat în funcţie de sursa din care provin. 40. Având în vedere acest cadru normativ, Curtea observă că la concursurile organizate în vederea ocupării posturilor vacante de execuţie de ofiţer prin încadrare directă se poate înscrie orice persoană care îndeplineşte condiţiile legale, criteriile specifice şi cerinţele pentru ocuparea posturilor vacante, inclusiv agentul de poliţie - deja încadrat în structurile Ministerului Afacerilor Interne - care poate face obiectul trecerii în corpul ofiţerilor de poliţie. Curtea observă că textul legal criticat, care reglementează condiţia cumulativă a obţinerii cel puţin a calificativului „bine“ la ultimele două evaluări anuale de serviciu, criticat sub aspectul vechimii în structurile Ministerului Afacerilor Interne care să permită obţinerea acestui calificativ, se aplică tuturor agenţilor de poliţie care au absolvit studii superioare şi care doresc să se înscrie la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor de execuţie vacante de ofiţeri. 41. Aşadar, dispoziţia legală criticată vine în sprijinul încadrării directe a celor care fac parte deja din structurile Ministerului Afacerilor Interne, dar stabileşte condiţii diferite pentru categorii diferite de candidaţi. Totodată, prin reglementarea, în privinţa agenţilor de poliţie care au absolvit studii superioare, a condiţiei cumulative a obţinerii cel puţin a calificativului „bine“ la ultimele două evaluări anuale de serviciu şi implicit a unei vechimi minime de 2 ani în funcţia ocupată, se asigură un echilibru între interesul personal al agentului de poliţie - care doreşte să avanseze în carieră într-un interval mai scurt - şi interesul structurilor Ministerului Afacerilor Interne care au angajat resurse pentru a-şi menţine starea de operativitate. 42. Prin urmare, Curtea constată că nu se poate reţine existenţa vreunei discriminări între categorii de personal diferite, aflate în situaţii diferite. Întrucât principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii presupune aplicarea aceluiaşi tratament juridic pentru situaţii juridice similare, legiuitorul poate reglementa în mod diferit situaţii juridice diferite, nefiind astfel încălcate prevederile art. 16 şi, în consecinţă, nici cele ale art. 115 alin. (6) din Constituţie şi nici prevederile din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului invocate în susţinerea excepţiei. 43. Aplicând principiul egalităţii în cauza de faţă, Curtea reţine că fiecare categorie profesională care poate candida pentru ocuparea unui post vacant de execuţie de ofiţer, respectiv agenţi de poliţie ori persoane din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se află într-o situaţie diferită. Fiecare categorie are un parcurs profesional diferit, atât sub aspectul studiilor absolvite, cât şi sub aspectul raporturilor de serviciu, în funcţie de instituţia din care provine. Această diferenţă justifică o reglementare diferită a condiţiilor de acces la concurs. 44. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că legiuitorul este liber să stabilească condiţiile de acces în funcţiile publice atât timp cât opţiunea sa este justificată în mod obiectiv şi raţional (a se vedea Decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 24 februarie 2006). 45. Curtea a reţinut că alegerea profesiei implică pregătirea corespunzătoare pentru exercitarea acesteia, iar alegerea locului de muncă înseamnă opţiunea persoanei pentru un anumit loc de muncă sau pentru o anumită funcţie, pentru care are nivelul corespunzător de pregătire profesională şi care este disponibilă. Este firesc şi necesar ca exercitarea profesiilor importante sub aspectul interesului general al societăţii să fie reglementate prin lege, stabilindu-se atât condiţiile de studii şi de atestare pentru exercitarea lor, cât şi limitele competenţelor şi atribuţiilor funcţiilor din cadrul unor profesii date (a se vedea Decizia nr. 80 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 15 august 2000, şi Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1144 din 3 decembrie 2004). 46. Aplicând aceste considerente la cauza de faţă, Curtea reţine că stabilirea unei vechimi minime necesare pentru ca agenţii de poliţie să acceadă la un post vacant de ofiţer de poliţie este justificată în mod obiectiv şi raţional de necesitatea dobândirii unei experienţe profesionale practice, având în vedere că este vorba despre exercitarea unei profesii importante sub aspectul interesului general al societăţii. 47. În continuare, Curtea nu poate reţine nici încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, norma legală criticată având un grad de predictibilitate care permite, într-o măsură rezonabilă, destinatarilor săi să înţeleagă conţinutul reglementării şi să îşi regleze conduita astfel încât să corespundă exigenţelor impuse. 48. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor PRO LEX, în numele membrului de sindicat Mihai Adrian Jianu, în Dosarul nr. 30.218/3/2018 al Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I pct. 20 [cu referire la art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 septembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
![Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 484 din 27 septembrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 20 [cu referire la art. 27^45 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului](http://www.monitoruljuridic.ro/_images/ico_yahoo.png)
